Pentru diplomați și veteranii ONU, vârtejul Adunării Generale din această săptămână va fi înțesat de nostalgie. În cea mai mare parte a celor aproape opt decenii de existență a ONU, acesta a fost punctul său culminant. Când liderii mondiali se întâlneau pentru a discuta despre cauzele urgente ale zilei. Acum nu mai este cazul.
În ciuda războiului din Europa, a unui val de lovituri de stat în Africa, a dezastrelor naturale puse pe seama schimbărilor climatice și a fricțiunilor dintre China și America, în acest an doar un singur lider din „P5” – cei cinci membri permanenți cu drept de veto din Consiliul de Securitate al ONU – intenționează să participe.
Mai este ONU relevantă?
Joe Biden, președintele SUA, se va adresa marți adunării. Acesta va evidenția impasul în care se află Consiliul de Securitate, cauzat de tensiunile dintre puterile occidentale și Beijing și Moscova. Liderii Marii Britanii, Chinei, Franței și Rusiei vor sta deoparte.
Nu se aștepta ca Vladimir Putin, președintele Rusiei, să se prezinte. Acest lucru se întâmplă din cauza sancțiunilor cu care se confruntă din cauza invaziei din Ucraina. De asemenea, nici Xi Jinping, președintele Chinei, nu va veni. La baza acestui lucru poate sta antagonismul dintre Beijing și Washington.
Absența premierului britanic, Rishi Sunak, și a președintelui Franței, Emmanuel Macron, întărește sentimentul că Consiliul de Securitate nu mai este locul principal pentru a aborda falii geopolitice. Pentru ambele țări ar fi de neconceput, în mod normal, ca liderii lor să lipsească din această săptămână.
„Ar putea fi o reflectare a ceea ce ei consideră a fi valoarea acestei organizații. Este locul în care liderii vin și țin discursuri publice, dar unde nu se face cu adevărat nimic semnificativ”, a declarat Matthew Kroenig. Acesta este director senior al Centrului Scowcroft pentru Strategie și Securitate din cadrul Atlantic Council.
Organismele internaționale compuse din puteri cu mentalități similare funcționează pentru că reunesc state cu interese comune pentru a rezolva probleme. În schimb, organismele mai cuprinzătoare, precum ONU, care include o serie de puteri adverse, „nu funcționează”.
Lumea încotro?
Întrebarea este dacă acesta este doar unul dintre momentele de scădere intermitentă a ONU. Acest lucru ar putea reflecta o schimbare profundă în modul în care este condusă lumea? Nu există o lipsă de pretendenți care să o înlocuiască. În ultima lună, două organisme multilaterale „nou-venite” au atras lideri, titluri de primă pagină și dezbateri de amploare cu privire la ordinea mondială.
Diplomații își amintesc că, în anii ’70 și ’80, în timpul războiului rece abia dacă a existat o erupție de rezoluții ale Consiliului de Securitate. Chiar și în anii 1990, perioada de vârf a intervenționismului ONU de după anii 1960, organismul mondial a fost zguduit de dezbateri dure.
G20 este un forum bun pentru dezbateri. Totuși, acesta nu are nici statute obligatorii, nici un executiv care să pună în aplicare rezoluțiile ONU. Funcționarii ONU își desfășoară activitatea în misiuni în întreaga lume în curs de dezvoltare. De cele mai multe ori, acțiunile lor sunt departe de titlurile de pe prima pagină a ziarelor. În cadrul reuniunii ONU din această săptămână vor avea loc o serie de întâlniri vitale. Acestea vor cuprinde combaterea schimbărilor climatice și modul de finanțare a acestora.
Consiliul de Securitate este paralizat
Dar oficialii occidentali sunt profund frustrați de paralizia Consiliului de Securitate. În special, de ceea ce ei consideră a fi obstrucționismul oficialilor ruși, care vizează subminarea rolului acestuia. Aceștia evidențiază modul în care, în mod tradițional, Rusia nu a dorit niciodată să ofere societății civile un acces prea mare la dezbaterile Consiliului de Securitate. De la invazia sa la scară largă în Ucraina, a invitat zeci de personalități externe să vorbească despre război. Printre aceștia s-a aflat inclusiv Roger Waters, fostul basist al trupei Pink Floyd, care acuză Occidentul că a provocat invazia.
„Ei degradează nivelul dezbaterii în Consiliul de Securitate prin invitarea unor informatori necalificați și a unor teoreticieni ai conspirației care fac ca dezbaterea să arate ca un circ. Îl face pe spectator să creadă că nu merită să fie ascultat. Trebuie să muncești din greu pentru a face lucrurile să treacă. Rusia încearcă să ne macine și să ne epuizeze. Preocuparea mea este că aceasta duce Consiliul de Securitate într-o poziție mai slabă. Diplomații din țările în curs de dezvoltare subliniază faptul că, în trecut, America și aliații săi au călcat, uneori, în picioare și convenția ONU”, a declarat un diplomat din Occident.
Care mai este putea ONU în momentul actual?
Cu toată frustrarea lor față de sistemul ONU, oficialii americani spun că încă văd valoarea unei instituții care poate mobiliza acțiuni colective în domenii precum securitatea alimentară și clima.
„Există un semnal de cerere din partea țărilor din întreaga lume că noi, SUA, conducem în mod responsabil și asta înseamnă . . încercând să facem ca ONU și alte instituții internaționale să fie mai eficiente. Mi-ar plăcea să văd un Consiliu de Securitate care să funcționeze, dar acest lucru este foarte provocator într-o perioadă în care există antagonismele pe care le avem cu Rusia și competiția pe care o avem cu China”, a declarat secretarul de stat american Antony Blinken.
Într-o mare parte a lumii există o convingere din ce în ce mai ferventă că P5 trebuie extins. Acest lucru ar duce la o mai bună perspectivă asupra lumii. Oficialii occidentali susțin apelurile pentru reformă. Știu în același timp că cei mai evidenți membri noi sunt în conflict între ei cu privire la cine să promoveze – sau ar fi blocați de unul dintre membrii existenți.
Noi grupări, dar pentru ce?
În tot acest timp, SUA și aliații săi au promovat noi grupări. În cadrul celei mai recente acțiuni de acest fel, țările de pe coasta atlantică au anunțat luni un nou parteneriat pentru cooperare.
„Reformarea instituțiilor vechi este foarte dificilă. În esență, acesta este motivul pentru care G7, G20 au fost create pentru a ocoli faptul că sistemul ONU nu funcționa prea bine… este mult mai ușor să creezi altele noi”, a declarat Kroenig.
Jeremy Greenstock a fost ambasadorul britanic la ONU în perioada 1998-2003 și un adept convins al valorilor și principiilor fondatoare ale acesteia. Acesta a recunoscut că aceasta ar putea urma soarta multor instituții internaționale, pierzându-și din eficacitate.
Dar a susținut că rămâne neprețuită, fiind singurul loc în care se stabilesc reguli globale. „Este slăbit, dar face o cantitate enormă de muncă bună în Africa, prin înființarea de reprezentanți speciali și prin încercarea de a pune capăt disputelor.” Undeva, a spus el, „trebuie regenerat spiritul colectivității”. Poate că ar putea fi în cadrul G20 – cu ONU ca loc de desfășurare a activității”, conform ft.com.
