Mai puțin plătite decât colegii lor bărbați și adesea angajate cu contracte pe timp determinat și în sectoare mai puțin strategice, femeile din Italia au la dispoziție puține servicii care să le ajute să concilieze viața și munca.
În Italia, câmpul muncii pentru femei este încă caracterizat de multe dificultăți. Atât de mult încât una din cinci femei ajunge să renunțe la job, după ce a devenit mamă.
Dreptul la muncă, un basm
Italia este pe ultimul loc în UE pentru rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor. Serviciul Studii al Camere Deputaților scoate în evidență „o serie de profiluri critice”.
În primul rând, văzută în context european, rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor în Italia „pare a fi – conform datelor aferente trimestrului al IV-lea din 2022 – cea mai scăzută dintre statele UE, fiind cu aproximativ 14 puncte procentuale sub medie” ( 55%, comparativ cu 69,3% în UE).
Privind apoi la situația națională, există „un decalaj și în relația dintre populația masculină și cea feminină în câmpul muncii”: sunt în jur de 9,5 milioane de femei angajate, față de 13 milioane de bărbați angajați.
În plus, una din cinci femei părăsește piața muncii în urma maternității: aspect care, se remarcă, „are o relevanță deosebită, deoarece indică dificultatea femeilor în concilierea nevoilor vieții cu activitatea în muncă”.
Din considerente economice
Decizia de a renunța la locul de muncă este, de fapt, determinată pentru mai mult de jumătate dintre femei (52%), de exigențe de conciliere și pentru 19% de considerente economice.
Educația, însă, „se confirmă ca un factor de protecție pentru angajarea femeilor cu copii mici”: cu un nivel de educație mai ridicat, de fapt, diferența de ocupare a forței de muncă între mame și non-mame este foarte scăzută.
Dar ocuparea forței de muncă în rândul femeilor este caracterizată și de „o diferență pronunțată de remunerare între femei și bărbați”.
Conform celor mai recente date Eurostat, diferența medie de salarizare (diferența de salariu brut pe oră între bărbați și femei) este egală cu 5% (sub media europeană care este de 13%), în timp ce cea generală (diferența între salariul mediu anual) este egală cu 43% (peste media europeană, care este în schimb egală cu 36,2%).
În 2022, salariul mediu anual era „constant mai mare” la bărbați, subliniază studiul, care citează date INPS: 26.227 euro pentru bărbați față de 18.305 euro pentru femei, cu o diferență de 7.922 euro.
Unde e profit scăzut
În sfârșit, din punct de vedere al caracteristicilor muncii prestate, participarea scăzută a femeilor la muncă este determinată de diverși factori, precum ocuparea forței de muncă redusă, în mare parte precară, în sectoare cu profit scăzut sau puțin strategic și o prevalență clară a regimului part-time, care privește puțin sub 49% dintre femeile angajate (față de 26,2% dintre bărbați).
Apoi, trebuie remarcate aspecte critice în ceea ce privește serviciile, care ar putea ajuta femeile să concilieze viața personală și munca, precum îngrijirea copiilor: oferta de grădinițe este în redresare după pandemie (+1.780 de locuri), „dar cererile de înscriere sunt în mare măsură nesatisfăcute, mai ales în sud”.
Cu o penalizare mai mare pentru „cele mai sărace familii, atât pentru costurile taxelor, cât și pentru lipsa grădinițelor în diverse zone ale țării”.
