Generalul maior Dan Grecu, a explicat, în compania lui Ionuț Cristache, în podcastul Hai România de miercuri, 1 martie, î ce constă puterea militară a României, care sunt efectivele combatante pe care se bazează țara noastră în scenariul unui război și ce rămâne de fapt din România militară dacă dăm cupola NATO la o parte.
Fără să facă o lecție de istorie, Generalul maior Dan Grecu a explicat că în momentele grele Armata Română a fost cea care a ajutat conducătorul, indiferent că a fost conducătorul ales democratic, președintele, regele sau vreun domnitor. Astfel, Armata face parte din capabilitățile statului român, fiind cea care răspunde la o parte din aceasta, de segmentul domeniului militar.
„Prin acest domeniu îți poți asigura, în caz de, apărarea, ca să răspunzi de articolul 1 din Constituția țării sau poți să asiguri să sprijini societatea civilă, conaționalii de fapt, în situații extreme: cutremur, calamități și așa mai departe. În Constituția României există doar două instituții care garantează. Unul este președintele, care garantează independența, integritatea și suveranitatea și veghează la respectarea Constituției, iar a doua este Armata, ca instituție a statului și în numele poporului care garantează suveranitatea, integritatea, independența și atenție, ordinea constituțională”, a explicat Generalul maior Dan Grecu.
Ce forțe are Armata Română în prezent
„De asemenea, generalul a mai explicat că în urma unei analize forțele armate române ar fi trebuit să fie compuse din 90.000 de persoane, urmând ca numărul să fie crescut la 120.000. Totuși, în prezent, vorbim de 73.000 de funcții bugetate în această privință, dar o parte dintre aceștia sunt civili și nu militari propriu-zis.
Armata la ora actuală, de la 1990 la 2004, intrarea în NATO, a suferit un proces de restructurare masivă, modernizare. Din punctul meu de vedere este una dintre puținele instituții care s-a reformat integral, de la cele peste 300.000 de militari, atât activi, cât și militari în termen. Conform deciziilor, forțele armate române ar fi trebuit să fie compuse din 90.000 de oameni, cu decizia Parlamentului să ridicăm acest număr la 120.000, dar n-am ajuns. Cei 90.000 ar fi trebuit să fie repartizați, vorbesc numai despre persoane, 75.000 de militari și 15.000 de civili.
Conform domnului ministru al Finanțelor, sunt 73.000 de funcții bugetate cu totul, atâția sunt acum în Armată. Ce i-a ajutat foarte mult să ajungă la acest număr a fost împingerea, până la intrarea în NATO și câțiva ani după restructurare, într-un fel sau altul s-a încurajat părăsirea sistemului, iar mai nou cu salarizare cu pensii încurajează din nou. Anul trecut numărul celor care și-au dat demisia a fost dublu față de 2021. Anul trecut au fost 1.000, acum sunt 2.000. Și-au dat demisia pentru că le-au mai convenit condițiile”, a transmis Generalul maior Dan Grecu.
Totuși, vorbind de forța combatantă, nu a vrut să spună un număr exact, însă a atras atenția că avem trei brigăzi care pot acționa imediat ce România ar fi atacată, vorbind și despre documentele de planificare ale NATO în astfel de situații.
„Forța combatantă a brigăzilor este în mari unități ale Armatei care au o încadrare foarte apropiată de capacitatea maximă, nu îmi permit să le dau numărul. Trei brigăzi pot să acționeze liniștit, fără niciun fel de problemă, într-un timp scurt, adică pe loc și la zile. Sunt în diferite stadii. Depinde și categoria de forțe. Este o parte din aviație care este în permanent în stare de acțiune, cea care face serviciul de poliție aeriană, sunt cele de la mare care fac serviciul de patrulare, există serviciile de radio-locație pentru spațiul aerian, respectiv pentru spațiul terestru și naval care sunt în permanență în serviciul de luptă operativ.
Există unități care au diferite grade de pregătire, unele dintre ele aproape de valoare completă, adică ordinea sau structura de război, altele cu o încadrare mai mică și ele intră, normal, în această ordine în acțiune, pentru că în primele zile, conform tratatului NATO și a documentelor de planificare ale NATO, intră în acțiune acele Very High Readiness Forces, deci forțele gata de acțiune, cu un nivel ridicat de pregătire, care sunt la rândul lor sunt gata, sunt la cheie, până la 30 de zile. După 30 de zile se intră la High Readiness, adică capacitate de acțiune ridicată”, a mai transmis oficialul.
Necesarul la zi al Armatei
De asemenea, a vorbit despre investițiile minime din Armata Română până în 2014, acesta fiind și motivul pentru care acum are nevoie de 2,5% din PIB pentru a recupera.
„Când s-a luat decizia pentru 90.000 de militari și ulterior pentru 120.000 a fost rezultatul unui proces de analiză al Apărării. Rămâne actual în context 90.000 și obiectivul de 120.000 care din știința mea există bază legală, există intenție, bănuiesc că nu există resurse. De la 2004 până la 2014 nu s-a luat mai nimic. Aici este problema. Una este să dai 2-2,5% Armatei și să dai acolo o treime pentru investiții și în permanență să rulezi. Așa se face în toată lumea. Ce este mai nou se dă la unitățile cu gradul de pregătire cel mai mare și gata de acțiune în cel mai scurt timp, ce a fost la ei se dă la următoarea și așa mai departe.
2,5% sau orice alt procent alocat al oricărui alt domeniu este atât de mare sau atât de mic de cât este în stare țara să producă. Dacă 2,5% îl facem să fie arhisuficient pentru România îl coborâm la 2 sau la 1,5%. Germania a fost tot timpul sub 1%, dar 1% al Germaniei însemna cât jumate din PIB-ul nostru. Aici trebuie să ne uităm. Militarul trebuie să își execute ceea ce are. Sarcina de bază este să apere țară. Dacă e război o apără, dacă e pace se pregătește să și-o apere”, a mai transmis acesta.
Cum este dotată Armata Română
În prezent, industria de apărare a României a decăzut cu mult față de capabilitățile pe care le avea înainte de 1989, fiind în situația în care nu ne mai producem singuri nici pulberea necesară pentru muniție. De asemenea, o altă problemă este aceea că am cumpărat arme care nu au fost încă livrate.
„Aici este o problemă de capabilitate și de marketing guvernamental. Eu nu prea sunt de acord cu sistemul ăsta de G to G, guvern to guvern, asta a fost decizia care s-a luat. Are un mare avantaj că asigură o livrare mai rapidă. Are dezavantajul că nu vii cu nimic în sprijinul economiei naționale, ori România a avut o industrie de apărare care a cam rămas, vorba lui Caragiale, pe ici pe colo, prin locurile esențiale, dar lipsește cu desăvârșire. Capacitatea industriei de apărare în cadrul economiei naționale este foarte redusă datorită lipsei de investiții, Armata MApN, forțele armate care sunt, neajutând prin comerț sau contracte și producătorul autohton care producea armament”, a completat generalul.
De asemenea, acesta a mai explicat că „există două tipuri de armament, există high-tech-ul, echipamentele de high technology pe care este clar că nu poți să le produci în România, nu avem această capacitate și nici nu o va avea în viitorul apropiat, dar altfel avem companii private care participă la astfel de colaborări internaționale”, însă a adăugat că este și o parte generală a armamentului care s-ar putea produce în țara noastră.
„Și există partea generală, care se poate produce în țara. Aia ar fi trebuit industria națională de apărare să o producă, transportoare blindate și de orice tip. A existat o fabrică așa de mare, astăzi găsiți un cartier rezidențial în locul ei (la Brașov), care în anii 70 și 80 a umplut armata cu camioane bune la nivelul acelor vremuri. Ori procesul tehnologic, numai după cum s-a dezvoltat societatea, le ducea la o capacitate superioară. Este culpa modului în care s-a ales dezvoltarea și privatizarea de-a lungul timpului”, a mai arătat Dan Grecu.
Ce mai produce România în materie de armament
O situație complicată este aceea că „România nu își producere pulbere de exemplu, necesară la orice fel de muniție”, însă producem totuși armament de infanterie și participăm la asamblarea blindatelor Piranha și avem multe companii private care furnizează diferite produse și softuri în acest sens.
„În România se produce în continuare armament de infanterie, se participă la asamblarea blindatelor Piranha, care se fac și acum în România, se participă la upgradarea modernizarea, mai mult repararea altor categorii de vehicule pentru care mai există piese de schimb și care sunt mai vechi, s-a dezvoltat componenta de la Bacău pentru aviație care e un lucru foarte bun. Sunt foarte multe companii private care furnizează produse în domeniul electron-opticii, în domeniul telecomunicațiilor, în domeniul tehnicii de calcul de toate tipurile, a softurilor, dar nu putem spune că avem un complex industrial nici de departe care nu trebuie să fie neapărat de stat. Statul trebuie să fie cel care să creeze cadrul ca acest lucru să existe și să-l ajute în părțile care poate prin comenzi. Treaba asta nu e de ieri de astăzi. Dar există unele mișcări. Nu Ministerul Apărării se ocupă de treaba asta, de chestia asta se ocupă Ministerul Economiei. Până la urmă tot la Guvern ajungem și la președinte care este comandantul forțelor terestre și la Parlament care este cel care trebui să dezbată problemele privind apărarea și securitatea. Da, clasa politică trebuia să fie mult mai interesată de aceste aspecte”, a mai completat Generalul Maior în podcastul de miercuri.
