Sute de mii de francezi se pregătesc să protesteze din nou săptămâna aceasta împotriva planului nepopular al lui Emmanuel Macron de a crește vârsta de pensionare la 64 de ani. Noile mișcări de protest anunțate afectează poziția pe plan intern, și așa șubredă, a președintelui francez.
Emmanuel Macron a venit la putere în 2017 promițând o reducerea taxelor și revizuirea sistemul de asistență socială din Franța. Poziția președintelui este însă șubredă pe plan intern, după ce gruparea sa de centru nu a reușit să obțină o majoritate absolută la alegerile parlamentare din iunie anul trecut, pierzând poziții în fața extremei drepte și stângii radicale.
Această poziție delicată va fi tensionată la maximum săptămâna aceasta, când parlamentul va începe să dezbată propunerile lui Emmanuel Macron de a crește vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani și de a mări numărul de ani de muncă necesari pentru a solicita o pensie completă.
Credibilitatea președintelui pe plan național este în scădere. Emmanuel Macron este văzut pe plan internațional ca un manager de criză cu rezultate notabile în gestionarea pandemiei de COVID, a crizei costului vieții și a războiul din Ucraina. Dar susținătorii săi politici importanți din Franța ar prefera ca Macron să aibă o imagine mai bună la nivel intern, să lase o moștenire solidă care să permită stoparea ascensiunii extremei drepte a lui Marine Le Pen.
Protestele sunt riscante politic pentru Emmanuel Macron
Mesajul actual promovat de Emmanuel Macron este că vrea o Franță care „muncește mai mult” și lucrează mai mult timp. Totodată, președintele a introdus limite la sistemul de ajutoare de șomaj și mai mulți francezi sunt în câmpul muncii.
Dar bătălia pentru pensii este riscantă din punct de vedere politic și este cea mai grea provocare internă a acestui al doilea mandat. Stânga îl acuză pe Macron că a judecat foarte greșit starea de spirit a publicului și că a crescut inegalitatea socială în vremuri grele.
Sistemul de pensii este un punct fierbinte recurent al politicii franceze, deoarece este considerat piatra de temelie a modelului social al țării. Spre deosebire de sistemul din Marea Britanie, Franța are un sistem de pensii apreciat pentru ceea ce politicienii numesc „solidaritate între generații”. Principiul de functionare se bazează pe două princiipi: populația activă plătește taxe salariale obligatorii pentru a-i finanța pe cei care se află la pensie și toți angajați francezi primesc o pensie de stat.
Măsuri nedrepte, care sporesc inegalitățile sociale
În prezent, Franța are cea mai mică vârstă de calificare pentru o pensie de stat dintre marile economii europene și cheltuiește o sumă semnificativă pentru susținerea sistemului. Dar populația activă care lucrează plătește taxe salariale ridicate și consideră că pensiile echitabile reprezintă fundamentul modului în care ar trebui să funcționeze societatea.
Emmanuel Macron susține că raportul dintre persoanele active și cele pensionate se schimbă pe măsură ce populația îmbătrânește, astfel încât singura modalitate de a „salva” sistemul este de a-i face pe oameni să lucreze mai mult timp.
Problema președintelui francez este că schimbările sale sunt percepute ca fiind profund nedrepte, fiind acuzat că sporește inegalitățile și că lovește în lucrătorii cu venituri mici și mijlocii și în femei. Prim-ministrul Élisabeth Borne a fost acuzată de „lipsă de empatie” și a fost numită o Margaret Thatcher franceză, ceea ce, potrivit acesteia, nu a fost un compliment.
Cele mai mari proteste din ultimii 30 de ani
Guvernul Macron a încercat pentru scurt timp să transforme disputa privind pensiile într-un război cultural împotriva așa-numitei stângi muncitorești.
Ministrul francez de Interne, Gérald Darmanin, a declarat că „munca nu este o boală”. Însă acesta a interpretat greșit starea de spirit din stradă. Participarea masivă la proteste în localitățile rurale, nu doar în orașe, a arătat furia și suferința reală a jor angajați din domenii-cheie, de la profesori la asistente medicale, care se simt neapreciați și prost plătiți și se luptă cu stresul și condițiile de muncă precare.
Fiecare președinte francez din ultimii 40 de ani a adus într-un fel sau altul modificări legilor privind pensionarea, de obicei pe fondul furiei populare și al demonstrațiilor de stradă.
Dar mișcarea de protest împotriva planurilor de pensii ale lui Macron a fost una istorică: peste un milion de persoane au ieșit în stradă în cele mai mari demonstrații din ultimii 30 de ani. Sindicate din tot spectrul politic, de la centriștii moderați la stânga radicală, s-au unit pentru a protesta. Sondajele de opinie arată că majoritatea francezilor sunt împotriva schimbărilor lui Macron și o majoritate sprijină mișcarea de protest.
Victoria împotriva lui Le Pen are costurile ei
Speranța francezilor este acum în parlament. Fără o majoritate, guvernul Macron trebuie să se bazeze pe partidul de dreapta Les Républicains pentru a susține modificările pensiilor. Dar acest lucru nu este încă o certitudine, negocierile politice afându-se în derulare.
În weekend, prim-ministrul Élisabeth Borne a întins o mână către dreapta, oferind o concesie: persoanele care au început să lucreze la 20 și 21 de ani ar putea ieși la pensie la 63 de ani. Dar Les Républicains au spus că această mișcare nu a mers suficient de departe pentru a le obține sprijinul.
Guvernul folosește deja o procedură specială rapidă pentru a scurta dezbaterile parlamentare. Teoretic, ar putea apela puteri constituționale speciale pentru a forța adoptarea modificărilor la pensii. Dar premierul Borne, conștient de agitația și protestele pe care acest lucru le-ar putea declanșa, a sugerat că nu este o opțiune. Guvernul are termen până la sfârșitul lunii martie pentru a încerca să treacă legea, acceptând modificările aduse de dreapta.
Dacă ar da înapoi complet și ar renunța la modificarea pensiilor, Emmanuel Macron ar rămâne slăbit pe plan intern pentru ultimii patru ani de mandat. Faptul că a câștigat alegerile împotriva extremei drepte reprezentate de Marine Le Pen în primăvara anului trecut continuă să îl bântuie. Un număr mare din francezii de stânga care protestează împotriva modificărilor aduse pensiilor l-au votat, de fapt, ca președinte. Dar au făcut acest lucru pentru a o opri pe Le Pen, nu pentru că au crezut în promisiunea lui Macron de a crește pensiile. De aceea, ei consideră că președintele trebuie să renunțe la planurile sale, se arată într-o analiză realizată de The Guardian.
