Potrivit unui raport al lui Maciej Malecki, unul dintre miniștrii adjuncți polonezi pentru active de stat, Polonia cumpără în continuare zece la sută din livrările sale de petrol din Rusia. Acest lucru se întâmplă în ciuda apelurilor continue ale Varșoviei pentru sancțiuni mai stricte împotriva Moscovei.
Cel mai recent embargo produselor petroliere rusești a intrat în vigoare duminica trecută, pe data de 5 februarie. Statele membre nu mai au voie să importe benzină, motorină sau combustibil pentru avioane din Rusia. În urmă cu două luni, o interdicție privind livrările de petrol pe cale maritimă fusese deja pusă în aplicare în bloc.
Adresându-se parlamentului polonez, Malecki a dezvăluit că guvernul are încă un contract obligatoriu cu Tatneft din Rusia. Acordul nu expiră până la sfârșitul anului 2024, a adăugat ministrul adjunct, subliniind că acesta reprezintă ‘aproximativ 10% din nevoile firmei poloneze de petrol Orlen’.
Polonia nu reușește să pună capăt importurilor de petrol rusesc
Anul trecut, Polonia a insistat că are un ‘plan radical’ prin care, până la sfârșitul anului 2022, țara va pune capăt tuturor importurilor de petrol rusesc. În condițiile în care contractul cu Tatneft este încă valabil, înseamnă că Varșovia cumpără lunar aproximativ 200.000 de tone de petrol. Orlen este o companie de stat, care: ‘a declarat cu tărie că va înceta să mai cumpere petrol rusesc de îndată ce va fi introdus un embargou din partea UE’, a declarat Malecki în fața parlamentului.
Ministrul adjunct a mai explicat că, în conformitate cu termenii contractului lor, Polonia va fi obligată să plătească o sumă mare de despăgubiri către Tatneft în cazul în care va rezilia acordul înainte de termen. Malecki a ținut să sublinieze că acordul energetic cu Tatneft este singurul care leagă Polonia de Moscova.
Embargoul a intrat în vigoare, dar exporturile rusești cresc
Fluxurile de țiței rusesc transportat pe mare au crescut pentru a patra oară săptămâna trecută, ajungând la cel mai ridicat nivel din iunie, ajutat de devierea unor volume care anterior erau direcționate direct către Germania și Polonia, informează Bloomberg.
Dar combinația dintre interdicția europeană asupra importurilor, care a fost completată duminică de o interdicție similară privind achizițiile de produse rafinate rusești, și plafoanele de preț pentru exporturile din alte părți a redus veniturile Kremlinului din vânzările sale de petrol.
Limitarea vânzărilor rusești la un grup restrâns de cumpărători și împingerea acestuia în călătorii mult mai lungi către clienți a forțat Moscova să ofere reduceri mari. Permițând Rusiei să mențină volumele de export a ajutat la asigurarea unei aprovizionări bune a lumii, ceea ce a contribuit la scăderea țițeiului Brent la aproximativ 80 de dolari pe baril. Acest lucru a redus și mai mult veniturile Moscovei, contribuind în același timp la reducerea presiunilor inflaționiste globale.
Volumele agregate de țiței rusesc au crescut cu 125.000 de barili pe zi până la 3,465 milioane în cele patru săptămâni până la 3 februarie, chiar dacă livrările săptămânale au scăzut cu o cantitate similară. Creșterea livrărilor maritime din ultimele săptămâni a fost compensată aproape exact de o scădere a fluxurilor prin conducte către Europa. Volumele transportate prin conducte către Germania și Polonia au scăzut la aproximativ 120.000 de barili pe zi în ianuarie, de la 510.000 de barili pe zi în vara anului trecut.
În schimb, fluxurile care au intrat în vistieria Kremlinului din taxa de export de țiței au scăzut cu 7 milioane de dolari, la 50 de milioane de dolari, în cele șapte zile de la 3 februarie, în timp ce venitul mediu pe patru săptămâni a scăzut cu 2 milioane de dolari, la 54 de milioane de dolari.
Exporturile de petrol rusesc, volatile
Cifrele săptămânale sunt extrem de volatile, depinzând de momentul în care pleacă transporturile individuale și de lucruri precum condițiile meteorologice și lucrările din porturi.
Interdicția Uniunii Europene de a importa țiței rusesc a dus la călătorii mult mai lungi pentru transporturi, în prezent, durata medie a călătoriilor între porturile baltice și India fiind de 31 de zile, în comparație cu doar șapte zile între aceleași terminale și Rotterdam și aproximativ jumătate din această perioadă spre Polonia. Acest lucru pune și mai multă presiune asupra flotei din ce în ce mai mici de nave ai căror proprietari sunt dispuși să transporte încărcături rusești. Se așteaptă ca un model similar să apară în comerțul cu produse rafinate din Rusia.
Țara se bazează din ce în ce mai mult pe propriile petroliere și pe o așa-numită „flotă fantomă” de nave mai vechi, de obicei deținute de companii mici, adesea necunoscute, care au apărut în ultimele luni. Navele deținute de europeni pot transporta în continuare țiței rusesc, atâta timp cât acesta este vândut la un preț mai mic de 60 de dolari pe baril, plafon introdus în același timp cu interdicția de import. Nivelul acestui plafon urmează să fie revizuit în martie.
De asemenea, s-a înregistrat o reapariție a transferurilor de încărcături de la navă la navă în Marea Mediterană, încărcăturile fiind fie combinate pe nave mai mari, fie transferate de la petrolierele de tip „ice-class” la altele, pentru a elibera navele necesare pentru operațiunile din Marea Baltică în lunile de iarnă.
Navele petroliere care transportă țiței rusesc devin din ce în ce mai rezervate în ceea ce privește destinațiile lor finale. Navele care transportă peste 41 de milioane de barili de țiței rusesc, echivalentul a 1,45 milioane de barili pe zi de exporturi, au părăsit portul fără a indica o destinație finală clară în cele patru săptămâni până la 3 februarie.
