Economistul român care a distrus pretențiile „Planului Valev”. Începutul naționalismului în România comunistă

Este vorba despre o perioadă de afirmare a naționalismului român în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, combaterea unui plan economic care viza România și impactul pe care acesta l-a avut asupra ideii de suveranitate în blocul socialist, și chiar mai departe de el. Totul a plecat de la un articol publicat într-o revistă la Moscova și a oferit prilejul politicienilor comuniști din România să „atace”.

Problema planului Valev a rămas în istoriografia de specialitate ca un mare câștig atribuit Republicii Populare România din punct de vedere al poziției afirmate în domeniul relațiilor politice cu Uniunea Sovietică. Principalele motive pentru această concluzie țin de faptul că Gheorghe Gheorghiu-Dej a reușit prin intermediul declarației Partidului Muncitoresc Român de la 26 aprilie 1964 să creeze la nivel național, dar să-și susțină pe plan extern, afirmarea unei viziuni diferite față de cea a lui Hrușciov.

Este vorba despre un context larg care datează încă de la vizita lui Hrușciov în Statele Unite ale Americii. După o invitație primită de la președintele Eisenhower, Hrușciov a plecat într-un turneu de 13 zile în epicentrul capitalismului în anul 1959. Cel mai impresionant lucru pe care l-a întâlnit a fost diversitatea de produse alimentare din supermarketurile din State, dar și conceptul de cantină. Acest lucru l-a motivat să implementeze o nouă politică când s-a întors în Uniunea Sovietică, axată pe dezvoltarea unei industrii a bunurilor de consum.

În perioada 1959-1964 ideea raioanelor comune de producție industrială devenise din ce în ce mai populară în rândul oamenilor de știință sovietici, fie că era vorba de economiști, geografi sau ideologi ai partidului. Pentru a nu promova doctrina „specializării economice” în mod direct, Hrușciov a propus-o la congresul CAER de la Moscova din anul 1962 prin intermediul delegației poloneze.

Cum a apărut planul Valev și care a fost ideea pe care o promova?

A fost publicat în cel de-al doilea număr al revistei Vestnik Moskovskogo Universiteta, o revistă cu specific geografic și economic în cadrul Universității Lomonosov, în luna aprilie a anului 1964. Titlul articolului era „Probleme ale dezvoltării economice a raioanelor dunărene din România, Bulgaria și URSS” și era semnat de Emil Borisovici Valev, recomandat de unele surse ca geograf, iar de altele ca economist. Valev propunea construirea unui complex economic interstatal în zona Dunării de Jos, care urma să înglobeze partea de sud a Uniunii Sovietice, un teritoriu de 12.000 de km2, partea de nord a Bulgariei, 38.000 de km2 și partea de sud-est a României, 100.000 de km2.

Obiectivul principal era o uniune de tip raion care să „depășească” barierele teritoriale și statale cu scopul unei înalte productivități agricole. Mai concret, era vorba despre o zonă de interes economic în care industria bunurilor de consum promovată de Hrușciov să se poată dezvolta pe baza mijloacelor de producție și a agriculturii din România și Bulgaria. În eventualitatea reușitei acestui plan, România ar fi devenit un stat preponderent agricol și o importantă sursă de alimente pentru piața comună dezvoltată în interiorul CAER, iar Uniunea Sovietică ar fi controlat 2/3 din teritoriul țării. 

Dej a fost împotriva oricăror inițiative de acest fel 

Când vine vorba despre nașterea „național-socialismului” lui Ceaușescu, deseori se fac referiri la ultimii ani din conducerea lui Dej, deoarece se pavează un drum al promovării intereselor naționale și o dizidență simbolică față de Uniunea Sovietică. 1964 este un an reprezentativ pentru această ipoteză, deoarece au loc mai multe evenimente importante care duc la susținerea ei.

Este vorba despre Declarația Partidului Muncitoresc Român de la 24 aprilie 1964. Textul documentului nu critica planul Valev, ci ideea în sine de raioane interstatale și de complexe economice ce depășesc suveranitatea statului. Dej afirmă prin intermediul declarației că formarea unui plan unic și al unui organ unic de planificare pentru toate țările membre CAER cu scopul de a crea complexe interstatale nu reprezintă o formă de cooperare a socialismului mondial. PMR nu ar fi putut să atace în mod direct planul Valev din cauza considerentelor logice: textul cel mai probabil a fost pregătit de dinaintea publicării articolului, iar unii istorici au argumentat că știrile de la Moscova ajungeau mai greu în blocul estic și cum era vorba despre un articol într-o revistă, secretarul ambasadei române la Moscova, G. Marin, nu ar fi avut acces la el din primul moment al publicării.

Prin documentul emis la 24 aprilie 1964, conducerea PMR respingea formarea unor pârghii de conducere a vieții economice și sociale, deoarece suveranitatea statului depindea în mod expres de competențele sale asupra economiei, având în vedere monopolul asupra direcțiilor de dezvoltare economice promovate în esența regimului. Conceptul în sine era acceptat, deoarece părintele marxism-socialismului, Lenin, vorbea despre astfel de forme de organizare, însă el și le imagina într-un viitor îndepărtat, când statele nu ar mai fi existat, iar singurul decident ar fi însuși proletarul.

Prestigiosul economist român care a demontat Planul Valev

Distanțarea dintre Dej și Hrușciov din punct de vedere politic și economic era o realitate a vremii. Artificiul politic și diplomatic pe care l-a realizat conducerea partidului împreună cu prestigiosul economist Costin Murgescu a constat în demontarea planului, dar și a direcțiilor de dezvoltare dorite de Hrușciov.

Costin Murgescu a publicat în luna iunie a anului 1964 în revista „Viața economică” studiul  intitulat „Concepții potrivnice principiilor de bază ale relațiilor economice dintre țările socialiste”. Subiectul general era doctrina „complexelor economice interstatale”, iar cel specific era însuși planul dunărean al lui Valev. Studiul are 43 de pagini în care Planul Valev este distrus alături de ideea raioanelor, atât din punct de vedere științific, cât și politic.

Autorul oferă un răspuns categoric, dar și diplomat, asupra inițiativei lui Valev. Descrie cum aceste planuri nu reprezintă soluții reale pentru interesele statelor socialiste în etapa de dezvoltare în care se află. Ceea ce era descris ca „economia mondială socialistă” avea în fundamentul său dreptul statelor la suveranitate și la formarea unor direcții proprii de dezvoltare economică și socială, iar descrierea lui Lenin asupra viitorului socialist era aplicată de Valev printr-o „fantezie creatoare cu care autorul încearcă să se apropie de viitor”. 

Împreună cu răspunsul lui Costin Murgescu a fost publicat și planul lui Valev. Conform hărților publicate în articolul sovieticului, România ar fi pierdut în complexul interstatal șase regiuni: Oltenia, Argeș, București, Ploiești, Galați și Dobrogea. Aceste regiuni reprezentau 42% din teritoriul țării și 48% din totalul populației. Pe lângă aceste date demografice, teritoriul pe care Valev îl avea în vedere era cel mai important în planul de dezvoltare al României: în cele șase regiuni lucrau 48% din salariații români, era produsă 48% din producția globală industrială a țării, 54% din producția de mașini, 51% din producția chimică și 86% din producția de țiței și gaze asociate.

Planul lui Valev era concentrat pe producția culturii agricole, iar cele șase regiuni reprezentau 44% din suprafața agricolă a țării și 32% din fondul ei forestier. Pe de altă parte, economistul român a realizat și o hartă demografică a raionului pe care Valev îl avea în vedere, și era compusă dintr-o populație de 9 milioane de români, 2 milioane de bulgari, și 600-700.000 de cetățeni ai Uniunii Sovietice, respectiv moldoveni și ucraineni de la granița cu România.

Impactul pe care dezbaterea l-a avut la nivel internațional

De ce era important acest plan și cât de relevant a fost din punct de vedere practic? Având în vedere atacul pe care Valev îl imagina asupra suveranității României, planul în sine rămânea un articol publicat într-o revistă. Însă revista făcea parte din publicațiile Universității Lomonosov, cea mai prestigioasă universitate din blocul socialist. Astfel, putem considera că publicația era apropiată de elitele din Uniunea Sovietică, fie ele științifice, fie politice, iar prin publicarea sa ideea planului Valed a fost într-un fel promovată în aceste cercuri.

Combaterea lui Valev a fost un succes de imagine pentru conducerea comunistă de la București. Hrușciov a fost atacat indirect împreună cu cerințele CAER-ului de a promova o integrare economică agresivă în defavoarea statelor membre și în favoarea conducerii sovietice.

Un alt aspect important al discuției este legătura dintre România, Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză. În declarația PMR de la 26 aprilie principalele subiecte ale relațiilor externe sunt Uniunea Sovietică și China, care se aflau într-o dispută deschisă în fața lumii. În contextul acestui conflict, România a jucat rolul de mediator în fața relațiilor sino-sovietice, promovând chiar realizările chineze.

Relațiile româno-chineze erau strânse, iar la scurt timp după ce Costin Murgescu a publicat studiul său, ambasadorul chinez de la București, Liu Fang, și chiar premierul chinez, Zhou Enlai, susțin faptul că partea română a combătut articolul publicat în presa sovietică. În conversațiile pe care Dej le-a avut cu Liu Fang, liderul comunist ataca inițiativa sovietică cu privire la înstrăinarea teritoriilor naționale, folosind următoarea comparație: „Dacă Rusia Țaristă a luat un teritoriu chinez de 1,5 milioane de km2, iar Republica Populară Chineză cere returnarea teritoriului, acest lucru ar da dovadă de naționalism, în timp ce formarea de complexe industriale regionale înseamnă internaționalism. Formula regiunilor industriale care se pretind a fi marxiste nu diferă cu nimic de la pretențiile lui Petru cel Mare de a-și extinde granițele” conform arhivelor digitale ale Centrului Wilson din SUA.

Dizidența pe care Dej a promovat-o în fața lagărului comunist a fost până la urmă o formă simbolică de afișare a suveranismului român. Însă, la nivel internațional, conversațiile pe care oficialii români le-au avut cu diferite cabinete au promovat interesele române, și, cel mai important, au reprezentat o formă de declarație împotriva direcțiilor sovietice.