Atracția unui diamant, pentru un inel pe deget sau pentru un colier, se bazează pe cât de strălucitor este acesta. Valoarea sa exactă este determinată de cât de bine este tăiată piatra, de culoarea sa, de mărimea sa (numită și „carat”). De asemenea și de faptul că nu conține defecte. Cu cât piatra este mai clară, mai grea, mai aproape de transparență și mai bine tăiată, cu atât este mai bună.
Atracția unui diamant pentru un investitor este că, pe lângă faptul că este frumos de privit, acesta a oferit în mod istoric un randament constant al investiției. Având în vedere opacitatea pieței și varietatea mare de pietre prețioase disponibile, datele privind prețurile pe termen lung sunt rare. Însă o lucrare a lui Luc Renneboog de la Universitatea Tilburg, publicată în 2015, a analizat mii de licitații în fiecare an, constatând că randamentul mediu între 1999 și 2012 a rivalizat cu cel al acțiunilor și al proprietăților. Deținătorii de diamante ar fi avut un câștig frumușel de aproximativ 8% pe an.
Diamantele nu mai au valoare
Recent, însă, aceste randamente constante au făcut loc unei volatilități enorme. De Beers, un consorțiu care a monopolizat mult timp aprovizionarea cu diamante, a redus cu 40% prețul pietrelor netăiate de două până la patru carate. Aceasta este o categorie populară deoarece pot fi transformate în inele de logodnă de unul până la două carate. La 13 septembrie, compania a anunțat că va relua campania publicitară emblematică „un diamant este pentru totdeauna”, în încercarea de a stimula cererea.
Randamentele stabile din trecut au fost parțial determinate de cererea constantă. La fel ca și în cazul investițiilor în aur, o altă marfă rară și prețioasă. Logica deținerii de diamante tinde să fie mai puternică în perioadele de incertitudine economică. În același timp, principala utilizare a diamantelor este în bijuterii. Ceea ce înseamnă că prețurile au avut tendința de a se dezvolta bine și în perioadele de prosperitate.
Dar cel mai important factor a fost însă oferta monopolistă. Timp de mai bine de un secol, De Beers a reușit să domine producția de pietre prețioase. Această structură a pieței a facilitat creșteri constante ale prețurilor în două moduri. În primul rând, prin acumularea de stocuri, De Beers a creat o lipsă. În al doilea rând, firma a limitat speculațiile și volatilitatea pe care acestea o aduc. Deși De Beers a controlat aproximativ 80% din oferta globală de diamante în anii 1980. De atunci cota sa a fost diminuată de concurenți. Printre aceștia se numără și Alrosa, un rival rus. În prezent, compania produce doar o treime din oferta globală.
Diamante false
O altă problemă provine din laboratoare. Acestea produc pietre prețioase artificiale, care sunt realizate prin aplicarea de presiune asupra carbonului, mai degrabă decât prin săparea pietrelor din pământ.Acestea sunt identice cu ochiul liber. Astfel de pietre sunt disponibile încă din anii 1980, dar chiar și recent, în 2018, reprezentau o fracțiune infimă din piață. De doar câteva puncte procentuale. În anii care au trecut de atunci au intrat pe piață mai multe bijuterii cultivate în laborator. Cota lor de piață a crescut la aproximativ o zecime.
Este posibil ca De Beers să fi grăbit din greșeală această tranziție. Compania a început să vândă diamante cultivate în laborator la prețuri de nimic în 2018. Când astfel de pietre ajungeau la aproximativ 80% din prețul celor extrase din mine. Scopul a fost de a face diferența între cele două tipuri de pietre prețioase, pentru a diminua atractivitatea pietrelor cultivate în laborator. The Clear Cut, un furnizor de inele de logodnă cu sediul în New York, a adoptat tactici de marketing ostile pentru a face același lucru. Oferea clienților care cumpărau un inel în valoare de 10.000 de dolari sau mai mult o alternativă cultivată în laborator gratuită, care poate fi folosită ca „inel de călătorie” atunci când vizitează locuri periculoase, conform economist.com
