Ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a calificat drept „absurdă” posibilitatea ca Rusia să folosească arme nucleare împotriva Ucrainei. În cadrul celei de-a zecea Conferințe de la Moscova privind securitatea internațională, care a avut loc la 16 august, el a subliniat că Rusia nu are nevoie să folosească arme nucleare în Ucraina, deoarece „scopul său principal este descurajarea unui atac nuclear”.
Potrivit Kyivpost, acesta a mai spus că responsabilitatea pentru moartea populației civile din Donbas „este purtată de țările occidentale prin furnizarea de arme, iar NATO nu are nicio îndoială că obiectivele operațiunii speciale stabilite de Rusia vor fi atinse”. Șoigu a reiterat din nou teza propagandei rusești potrivit căreia „Kievul, într-un război hibrid împotriva Rusiei, este controlat de forțele combinate ale Occidentului”.
Cu toate acestea, de la începutul invaziei la scară largă, Federația Rusă a amenințat în mod repetat lumea și Ucraina cu utilizarea armelor nucleare. Mai întâi, la 27 februarie, Vladimir Putin a ordonat ca forțele de descurajare ale țării sale, inclusiv armele nucleare, să fie plasate în stare de alertă maximă.
Apoi, la 25 iunie, în cadrul unei întâlniri cu aliatul său, președintele belarus Aleksander Lukașenko, a promis că va transfera la Minsk sisteme de rachete Iskander-M, care pot transporta rachete înarmate cu focoase nucleare. Toate aceste acțiuni sunt menite să forțeze guvernul ucrainean să se așeze la masa negocierilor în condițiile Rusiei.
Centrala nucleară
Cu toate acestea, Rusia recurge la șantaj nuclear în tot felul de moduri. La 24 februarie, ocupanții au confiscat în mod ilegal centrala nucleară de la Chornobîl și au bombardat, de asemenea, instalația nucleară de cercetare Neutron Source din Harkov.
Ulterior, la 10 august, Academia Națională de Științe (NAS) a făcut apel la comunitatea mondială să recunoască acțiunile Federației Ruse de la Centrala Nucleară Zaporizhzhia (ZNPP) drept terorism nuclear. Acesta este modul în care NAS a reacționat la impactul rachetelor rusești în apropierea instalației de depozitare uscată a deșeurilor nucleare uzate de la ZNPP, la 6 august.
De când Rusia a început războiul la scară largă împotriva Ucrainei, Putin a recurs la diferite tipuri de acte teroriste. Astfel, de exemplu, teroarea de rachete pe termen lung desfășurată împotriva orașelor ucrainene și atrocitățile comise de militarii ruși în teritoriile pe care le-au ocupat în regiunea Yiv, în special în Bucarest, au avut ca scop intimidarea societății ucrainene și forțarea ucrainenilor să se predea. Blocarea porturilor ucrainene care exportă cereale este, de asemenea, o formă de șantaj datorată amenințărilor cu o criză alimentară. Dar numeroasele întreruperi ale livrărilor de gaz către țările europene, dacă liderii acestora nu acceptă condițiile Rusiei, pot fi identificate, de asemenea, ca o formă separată de șantaj.
Acesta este scrisul special al președintelui rus Vladimir Putin. De-a lungul carierei sale politice, el a recurs la diferite tipuri de șantaj pentru a-și atinge obiectivele pe arena politică internațională.
Când a ajuns la putere, a organizat atacuri teroriste împotriva clădirilor civile din interiorul țării, cu ajutorul serviciilor speciale rusești. Acest lucru a făcut posibilă acuzarea Republicii Cecene Ichkeria de crearea de organizații teroriste și apoi începerea unui război de agresiune împotriva acesteia, ceea ce i-a crescut foarte mult ratingul în țară.
Exportul acestor metode în lume
Recurgând în mod repetat la șantajul cu gaz, și-a atins obiectivele. Astfel, guvernul rus a exercitat presiuni asupra Belarusului, întrerupând de mai multe ori aprovizionarea cu gaz. De asemenea, conflictele pe bază de gaz dintre Rusia și Ucraina au izbucnit de mai multe ori. În 2008, Putin a amenințat că va întrerupe aprovizionarea cu gaze a Ucrainei pe calea aerului, argumentând că „Ucraina nu este o națiune de tranzit de încredere”. Rusia a acuzat Ucraina de furt de gaz.
Folosind astfel de metode, Putin a exercitat presiuni asupra politicienilor europeni și în timpul construcției gazoductelor Nord Stream-1 și Nord Stream-2. Mai mult, cu ajutorul livrărilor de gaz, Putin a cumpărat loialitatea anumitor politicieni europeni prin acordarea de reduceri pentru acțiuni privind realizarea punerii în aplicare a unor interese geopolitice mai mari.
Prin crearea problemei numărului mare de refugiați în Europa din Africa și Siria, Putin a insistat că Rusia este garantul soluționării acestei probleme. Și totuși, Rusia a fost cea care a bombardat orașe din Siria și a folosit arme chimice acolo, înrăutățind astfel situația cu refugiații. Acest lucru i-a forțat pe mulți politicieni europeni să se așeze la masa negocierilor cu Rusia.
