Când vorbim despre marile conglomerate din Statele Unite ale Americii din secolul XIX ies în evidență două grupuri industriale care dețineau monopolul în domeniile lor: Standard Oil și Carnegie Steel Company, alături de afaceriștii care le-au pus bazele, și anume John D. Rockefeller și Andrew Carnegie.
Transformarea economică a Statelor Unite ale Americii a început în a doua jumătate a secolului XIX, când istoricii vorbesc de cea de-a doua revoluție industrială, cea a oțelului. SUA ajunsese să fie cel mai mare producător și consumator de oțel de pe glob, iar în paralel dezvolta cea mai puternică industrie a petrolului.
Născut în New York, John D. Rockefeller a fost crescut de mama sa în Cleveland, deoarece tatăl îi părăsise pentru o altă femeie. Era o perioadă în care industria feroviară se dezvolta rapid în Statele Unite ale Americii, iar Cleveland era unul dintre cele mai bine conectate orașe la nivel național.
Primele afaceri ale lui Rockefeller
Începe afacerile cu țiței în anul 1859 când cumpără un teren în Titusville, Pennsylvania, fix înainte de goana după aurul negru din ani ’60 din oraș. La vremea respectivă țițeiul era folosit pentru mai multe derivate, printre care și kerosene, care era găsit în orice casă la jumătatea secolului XIX, deoarece era folosit la iluminat, încălzire dar și gătit.
Importanța economică a industriei în care Rockefeller își făcea apariția nu era totuși la apogeu, dar treptat apăreau din ce în ce mai multe rafinării în orașele Pittsburgh și Cleveland.
Portretul lui John D. Rockefeller, sursă foto History Channel
Monopolul Standard Oil Company
Rockefeller a continuat investițiile în industria petrolului, iar în anul 1870 pune bazele companiei Standard Oil Company of Ohio. Era cel mai mare jucător din piață, însă pentru el nu era suficient. Dorea să controleze fiecare puț de petrol din regiune.
Strategia pe care a adoptat-o a fost să reducă prețurile, lucru ce a dus la diminuarea profiturilor, însă în câțiva ani mulți competitori de-ai săi, mult mai mici, se confruntau cu falimentul. Rockefeller a început să-și cumpere toți inamicii din industrie, rând pe rând, din orașul Cleveland, iar cei care nu doreau să-și vândă afacerile erau scoși din joc forțat.
Conform istoricilor David E. Shi și George Brown Tindall, în decurs de mai puțin de șase săptămâni, Rockefeller cumpărase între 22 și 26 de competitori. Strategia a fost scalată constat și în orașele din împrejurimi, iar la mai puțin de zece ani de la înființarea companiei Standard Oil, în anul 1879, Rockefeller controla între 90 și 95% din rafinăriile din SUA.
Acțiuni la Standard Oil, 1878, sursă foto 64parishes.org
Tot controlul lanțului logistic, în mâinile sale
S-a ocupat de partea logistică a businessului, folosind politica „nu plăti nimănui niciun profit”, pe care a implementat-o pentru a-și derula operațiunile independent, fără ajutorul vreunul terț pentru orice fel de serviciu.
Marea revoluție pe care o făcuse a fost de fapt construirea unor conducte care transportau țițeiul direct de la rafinărie la căile ferate, care erau după urcate în propriile sale vagoane, care ajungeau după în propriile sale depozite.
Pentru a fi sigur că este singurul care controlează industria petrolului, Rockefeller a folosit un instrument economic și juridic care era slab reglementat la vremea respectivă: trustul. În anul 1882, pune bazele Standard Oil Trust, o grupare de companii controlată de o mână de manageri care avea să se ocupe de expansiunea agresivă a companiei.
Totuși, după modelul lui Rockefeller, mai mulți jucători din diferite industrii au început să replicheze sistemul trusturilor, motiv pentru care Guvernatorii au început să se teamă de efectele acestor grupări care dețineau monopolul. La zece ani după înființare, Standard Oil Trust este obligat să se desființeze.
Pasul următor pe care Rockefeller l-a făcut a fost cel de a muta afacerile trustului într-un holding, prin care o companie centrală avea să dețină pachetele majoritare de acțiuni ale altor companii, fără a-și exercita în mod direct influența asupra lor.
Această modalitate de business a fost ocolită de Legea Antitrust Sherman din 1890, prin care SUA se angajau să dizolve toate acțiunile comerciale de tip monopol, anticompetitive. Își mută sediul central al companiei în New Jersey, unde legislația era mai relaxată, și pune bazele unuia dintre cele mai mari holdinguri din istoria SUA. Până la urmă, dacă nu era o poveste adevărată, nu mai auzeam toate poveștile oculte și conspiraționiste care stau în spatele numelui Rockefeller.
Spargerea Standard Oil în zeci de companii
Legile antitrust i-au venit „de hac” până la urmă lui Rockefeller, care rămâne principalul acționar până în 1911, când este obligat să împartă activitatea companiilor sale în mai multe societăți comerciale independente.
Standard Oil se împarte în nici mai mult nici mai puțin de 34 de firme. Cel puțin patru corporații multinaționale cu operațiuni economice în industria petrolului prezente mai peste tot pe glob există și în ziua de astăzi: Chevron, Exxon Mobil, Marathon Petroleum și BP, British Petroleum (care a cumpărat o mare parte din companiile rezultate după dizolvarea Standard Oil).
La momentul la care este scris articolul, Chevron are o capitalizare de piață de 280 miliarde de dolari, Exxon Mobil de 357 miliarde de dolari, Marathon Petroleum de 50 miliarde de dolari, iar BP de 90 miliarde de dolari. Cele patru companii au la un loc 190.000 de angajați.
