Opinii

Ce se întâmplă cu contractele de muncă part-time?

Dinu Maria Cristina, avocatul titular al Cabinetului Dinulawyers, sursă foto arhiva personală
Dinu Maria Cristina, avocatul titular al Cabinetului Dinulawyers, sursă foto arhiva personală

Potrivit ultimelor modificări legislative, începând cu salariul aferent lunii august 2022, contribuțiile sociale obligatorii pentru contractele de muncă part – time se vor raporta la cuantumul salariului minim pe economie.

Mai precis, daca salariul aferent contractului de muncă part – time este mai mic decât valoarea salariului minim pe economie (2550 lei), atunci contribuțiile sociale obligatorii se vor calcula prin luarea în considerare a salariului minim pe economie și nu a salariului din contractul de munca part -time. În schimb, dacă salariul din contractul de munca part – time este mai mare decât salariul minim pe economie, contribuțiile la sănătate și pensie se vor raporta la salariul brut din contractul part – time.

Cine suportă diferența de contribuții?

Majorarea contribuțiilor cauzată de schimbarea bazei de impozitare trebuie suportată din buzunarul angajatorului, neputând fi imputată în vreun fel salariatului, care va rămâne la final de lună cu același salariu încasat.

Practic angajatorul este obligat să plătească costuri echivalente pentru un program cu normă întreagă, chiar dacă contraprestația salariatului este parțială.

Care sunt cazurile în care angajatorul este scutit de la supraimpozitare?

Supraimpozitarea nu se va aplica în cazul persoanelor fizice care:

  1. a) sunt elevi sau studenți, cu vârsta pana la 26 de ani, aflați într-o forma de școlarizare;
  2. b) sunt ucenici, in vârsta de pana la 18 ani;
  3. c) sunt persoane cu dizabilități sau alte categorii de persoane cărora prin lege li se recunoaște posibilitatea de a lucra mai puțin de 8 ore pe zi;
  4. d) au calitatea de pensionari pentru limita de vârsta in sistemul public de pensii, cu excepția pensionarilor pentru limita de vârsta care beneficiază de pensii de serviciu în baza unor legi/statute speciale, sau a celor care cumulează pensia pentru limita de vârsta din sistemul public de pensii cu pensia stabilita în unul dintre sistemele de pensii neintegrate sistemului public de pensii;
  5. e) realizează în cursul aceleiași luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a doua sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puțin egala cu salariul de baza minim brut pe țară.

În aceste cazuri, angajatorul va achita contribuțiile la același nivel ca si înainte de 01.08.2022, respectiv prin raportare la salariul efectiv încasat.

Imposibilitatea încetării contractelor part – time din cauza supraimpozitării

Un aspect care trebuie cunoscut de angajatori este faptul că aceste contracte de muncă part-time, nu pot fi încetate datorită creșterii de impozitare.

Modificările intervenite în privința impozitării nu pot constitui un motiv de încetare a contractelor de munca part-time, orice astfel de încetare urmând a fi sancționată de instanțele de judecată, în măsura în care se vor contesta deciziile de încetare.

Contractele cu timp parțial, la fel ca si cele cu norma întreaga, pot fi încetate doar în conformitate cu prevederile din Codul Muncii și doar în cazurile expres prevăzute în Codul Muncii.

Până la urmă care a fost scopul unei astfel de măsuri?

Guvernul a adoptat aceasta măsură „pentru a descuraja angajatorii care, în încercarea de a reduce sarcina fiscală, încheie contracte de muncă cu timp parțial în situații în care activitatea desfășurată ar presupune un program normal de muncă” (potrivit normei de fundamentare a actului normativ), plecând așadar de la prezumția de vinovăție a tuturor angajatorilor.

Astfel, în loc să fie gândite instrumente și implementate proceduri eficiente pentru identificarea și sancționarea angajatorilor care încalcă legea, statul preferă să sancționeze toți angajatorii.

Nu trebuie uitat nici faptul că fix această măsură a mai fost adoptată de Guvern în perioada 2017 – 2019, renunțându-se la supraimpozitarea contractelor part – time începând cu ianuarie 2020, datorită efectelor negative generate de aceasta măsură.

Păi și în aceste condiții, nu este normal să ne întrebăm ce a condus la adoptarea unei măsuri care s-a dovedit în trecut că nu este eficientă? Care este logica revenirii la o măsura fiscală abrogată în trecut datorită efectelor negative generate?

Cu siguranța a fost adoptată pentru a se aduce niște venituri rapide la bugetul de stat, urmând ca cel la probabil peste un an sau doi, să se renunțe la aceasta supraimpozitare. Din păcate însă, această măsură reprezintă un exemplu grăitor în ceea ce privește inconsecvența politicilor fiscale din România.

Despre autor

Dinu Maria Cristina, avocatul titular al Cabinetului Dinulawyers și membru în cadrul Baroului București, are o experiență de peste 10 ani în domeniul juridic. În tot acest timp a acordat consultanță, a reprezentat și asistat cu succes în fața instanțelor de judecată, atât persoane fizice cât și persoane juridice, în litigii de drept civil, dreptul familiei, contencios administrativ, recuperări creanțe, executări silite, insolvență, achiziții publice și dreptul muncii.
Începând cu anul 2021, Dinu Maria Cristina a obținut calitatea de practician în insolvență definitiv, fiind membru al Uniunii Practicienilor în Insolvență din România și titular al Cabinetul Individual de Insolvență Dinu Maria Cristina.