În mod tradițional, bursa de valori este definită ca fiind o piață, un loc unde se vând și se cumpără diferite active,m mai cu seamă acțiuni și obligațiuni.
Practic, Bursa facilitează fluxurile de capital între investitori (cei care economisesc capital și vor să îl investească) și emitenții de acțiuni sau de obligațiuni (cei care au nevoie de capital pentru investiții în vederea dezvoltării afacerii lor).
Unde se ”pupă” cererea cu oferta
O regulă nescrisă spune că, atunci când investitorul crede că o companie are potențial de dezvoltare, îi cumpără acțiunile în primul rând pentru a participa la afacere și abia apoi, în al doilea rând, pentru a le vinde mai scump după regula nescrisă a pieței de capital: „Cumpără ieftin și vinde scump!”. Alți specialiști spun că și a doua variantă este eficientă, și există brokeri care asta și fac.
La Bursă, nu poți să cumperi tu, persoană fizică, sau chiar juridică acțiuni sau obligațiuni, tranzacția trebuie realizată prin intermediul unui broker autorizat, denumit intermediar sau, în limbaj de specialitate, „societate de servicii de investiții financiare” (SSIF).
Clientul dă brokerului ordinul de cumpărare/vânzare, brokerul introduce ordinul în sistemul bursei unde se întâlnește cu alte ordine, în ideea de a face să se întălneasc cererea și oferta.
Apoi, Bursa transmite brokerului confirmarea realizării tranzacției, iar Depozitarului Central datele participanților pentru compensarea/decontarea tranzacției – transferul de proprietate al acțiunilor și transferul contravalorii acțiunilor, între conturile cumpărătorului și vânzătorului. Sună tehnic această frază dar este cea mai corectă formulare
Elementele pieței de capital
Una dintre cele mai comune forme ale companiilor de a strânge bani pentru dezoltarea afacerii este emiterea de acțiuni noi pentru a atrage bani de la public (numiți investitori). Banii căpătați sunt folosite pentru finanțarea proiectelor de investiții și pentru a-și crește afacerea.
Important, acești bani, primiți prin emisiunea de acțiuni noi, intră în capitalul social.
Alte variante pentru atragerea capitalului necesar ar fi: împrumut de la bancă sau printr-o emisiune de obligațiuni. Obligațiunea, însă, este clasificată ca fiind un ”instrument financiar de datorie”.
Spre deosebire de banii veniți prin instrumentele de datorie, care trebuie restituiți celor de la care au fost împrumutați, capitalul social reprezintă proprietatea companiei și, astfel, nu trebuie rambursat.
Devenind unul dintre acționarii unei companii, investitorul, oricât de mic ar fi, poate beneficia de creșterea valorii companiei respective (și implicit a acțiunilor deținute), în cazul în care compania are succes. Dacă nu, nu…
Așadar, el își asumă riscul ca acea companie să nu aibă succes, iar valoarea investiției sale să scadă. De cele mai multe ori o companie alege să atragă finanțări prin emisiunea de noi acțiuni oferite investitorilor și „listarea” la bursă.
În urma procesului de listare, acțiunile companiei încep să fie tranzacționate la bursă. Aceste companii sunt numite companii listate. Pentru a fi admise la bursă, companiile trebuie să îndeplinească anumite condiții, cum ar fi capitalizarea anticipată (pe baza estimării prețului pe acțiune și a numărului de acțiuni emise) sau procentul de acțiuni distribuite public.
De ce se listează companiile
- Pentru a atrage capitalul necesar pentru: creștere, extinderea operațiunilor, lansarea de noi produse, îmbunătățirea capacității de producție, finanțarea cercetărilor și
- dezvoltării, dezvoltarea de noi strategii de piață, plata unor datorii;
- Creșterea vizibilității, reputației, pentru promovare etc;
- Planuri de stimulare a angajaților prin acordarea de acțiuni gratuite sau la un preţ preferenţial;
- Creșterea performanței managementului prin includerea în obiective a unui indicator din piaţă (atingerea unei performanţe în privinţa preţului acţiunii);
- Determinarea obiectivă a valorii companiei;
- Posibilitatea accesării ulterioare de finanțări prin bursă
