Prim-ministrul australian Anthony Albanese se va deplasa la Beijing la 4 noiembrie. Această vizită oficială reprezintă o călătorie care nu ar fi atras prea multă atenție. Dar acestea nu sunt vremuri obișnuite. Iar vizita lui Albanese se va afla pe radarul multor capitale. Nu în ultimul rând Washington și Tokyo. Acestea urmăresc cu atenție interacțiunile aliaților și partenerilor lor cu Beijingul.
Niciun prim-ministru australian nu a mai vizitat China din 2016. Această pauză a fost cauzată atât de aproape prăbușirea unei relații bilaterale, cândva profesioniste și prietenoase, cât și de blocajele COVID-19. Ambele țări au fost angajate într-o înțelegere diplomatică elaborată înainte de vizita lui Albanese. Asta pentru a asigura succesul acesteia. La începutul acestei luni, Beijingul l-a eliberat pe jurnalistul chinezo-australian Cheng Lei. El fusese încarcerat timp de aproape trei ani pentru acuzații vagi legate de securitatea națională.
Australia, la rândul său, a eliminat riscurile de securitate în cazul închirierii de către chinezi a unui port din Darwin. Adică în nordul Australiei. De asemenea, Albanese a anunțat recent că părțile au ajuns la un acord care ar putea duce la reluarea exporturilor de vin australian în China. Ruperea și stabilizarea ulterioară a relațiilor bilaterale cu China a oferit lumii un experiment în timp real despre ce se întâmplă atunci când o superputere emergentă precum Beijingul decide să dea o lecție unei puteri mijlocii aliniate cu SUA în Asia-Pacific.
Legătura dintre China și Australia
Australia nu se bucură întotdeauna de atenția diplomatică pe care liderii săi și-ar dori-o. „Când mă bărbieresc dimineața, nu mă gândesc la politica externă australiană”, a spus Henry Kissinger la începutul anilor 1990. În parte, acest lucru este un produs secundar al izolării geografice. Australia nu se află în drum spre niciun loc în afară de Noua Zeelandă și Antarctica.
Dar este, de asemenea, și pentru că Australia a fost în mod tradițional un aliat al SUA. Care nu a necesitat prea multă atenție, având în general relații bune cu vecinii săi. Acest lucru s-a schimbat dramatic în jurul anului 2016. Atunci când autoritățile din Beijing și Canberra au început să se certe din cauza unor probleme controversate. Pe listă se aflau Hong Kong, Marea Chinei de Sud, hacking, acuzații de spionaj și amestec chinez în politica australiană.
Departe de a fi un urmaș pasiv al SUA, Canberra a început să dea tonul și să țină piept Chinei. În 2018, Australia a devenit prima țară care a interzis Huawei, compania chineză de telecomunicații, de la rețeaua sa 5G. Statele Unite i-au urmat exemplul în 2019.
O poveste de lungă durată
După ce guvernul, condus de prim-ministrul de atunci Scott Morrison, a solicitat o anchetă independentă privind originile COVID la începutul anului 2020, amenințările Beijingului la adresa Australiei, până atunci transmise în mare parte în privat, s-au revărsat în public. În câteva săptămâni, China a blocat sau a impus tarife pentru exporturi australiene în valoare de 20 de miliarde de dolari.
Beijingul a ascuns cu greu faptul că măsurile punitive aveau ca scop pedepsirea Australiei. „Nu vom permite niciunei țări să obțină beneficii de pe urma afacerilor cu China. Asta în timp ce acuză și defăimează China fără temei și îi subminează interesele fundamentale pe baza ideologiei”, a declarat Zhao Lijian, pe atunci purtător de cuvânt al Ministerului de Externe.
Nu a fost surprinzător faptul că Beijingul a crezut că poate folosi comerțul pentru a constrânge Australia. La momentul în care au fost adoptate măsurile, aproximativ 40% din exporturile australiene, în termeni valorici, erau vândute în China. Cu toate acestea, Australia și-a menținut poziția, scrie publicația NikkieAsia.
