La momentul de față, adversarii politici și criticii la adresa lui Joe Biden se concentrează asupra vârstei sale. Ei susțin faptul că, dacă președintele are acum vârsta de 81 de ani, ar fi confuz și nepotrivit pentru funcția pecare o deține. De asemenea, în opinia criticilor, Joe Biden nu ar mai trebui să dețină încă un mandat la Casa Albă.
Așadar, marele paradox al celor trei ani de până acum ai lui Biden la conducere este că a prezidat probabil cea mai energică echip de conduce a SUA din aproape jumătate de secol. El a declanșat o creștere a cheltuielilor bugetare care a înjumătățit pentru scurt timp rata sărăciei în rândul copiilor. A dat viață unei mișcări sindicale aflate în dificultate. Și a elaborat o politică industrială care urmărește să remodeleze economia americană.
Există multe de dezbătut cu privire la aceste măsuri luate de Joe Biden. Căci o creștere abruptă a cheltuielilor federale a agravat traiectoria fiscală a țării, în mod descendent. Dar nu se poate nega faptul că multe dintre aceste politici de ordin economic au deja un impact asupra țării. Este suficientă o vizualizare asupra boom-ului din domeniul construcțiilor de fabrici. În ciuda inflației, investițiile în facilități de producție au crescut de peste două ori sub conducerea Biden. S-a atuns, în acest fel, cel mai înalt nivel înregistrat vreodată.
Încă patru ani cu Biden
Ce ar face el într-un al doilea mandat? Motto-ul campaniei de realegere al lui Biden, „Putem termina ce am început”, sună mai degrabă ca o promisiune a unui antreprenor decât a retorică a unui politician. Cu toate acestea, actualii și foștii consilieri ai președintelui, spun că Bidenomics ar reprezenta doar o mică revoluție economică pentru America. Ar fi vorba despre o revoluție modelată de credința în conducere și de neîncrederea în oamenii de afaceri.
Cinci elemente ies în evidență, în schimb. Primul este dorința de a-i stimula pe lucrători, mai ales prin intermediul sindicatelor. Al doilea este o creștere a cheltuielilor sociale, în special pentru educația timpurie a copiilor. În al treilea rând, este vorba despre o politică de concurență mai acerbă pentru a limita ascensiunea marile afaceri. În al patrulea rând, iese în evidență un val de investiții menite să facă America atât mai ecologică, cât și mai productivă. În cele din urmă, Biden dorește să impoziteze marile firme și pe cei bogați pentru a acoperi plata a o mare parte din aceste măsuri.
Ca în cazul oricărui președinte, agenda lui Biden a fost trecută mai întâi și prin mâinile Congresului și nu multe hotărâri au trecut mai departe. Toate cele cinci proiecte au fost prezente în programul, destinat să fie lege, „Build Back Better” („A reconstrui America într-un mod mai bun” – n.r.). Este vorba despre suma de 3,5 miliarde de dolari, iar democrații din Camera Reprezentanților au susținut un astfel de proiect în 2021. Însă, mai departe, acest proiect al lui Biden s-a lovit în Senat de republicani.
Bidenomics. Performanță sau eșec?
Rezultatul final este că cea mai proeminentă parte din proiectul Bidenomics a fost reprezentată de investiții. Și au cuprins, de asemenea, trei acte legislative axate pe infrastructură, semiconductori și tehnologie verde. Acestea însumează un efort de două trilioane de dolari pentru a remodela economia americană. În cazul în care Biden se întoarce la Casa Albă în ianuarie 2025, după alegeri, pentru un al doilea mandat, iar republicanii păstrează controlul asupra Camerei sau câștigă Senatul, analiștii spun deja că acesta se va concentra pe a-și apăra realizările legislative. Deși republicanii nu ar putea să anuleze pachetele de investiții dacă nu ar deține președinția, ar putea să le diminueze.
Un bun exemplu în acest sens este legea semiconductorilor. Pe lângă cele aproximativ 50 de miliarde de dolari pentru industria cipurilor, este inclusă, și o investiție de aproape 200 de miliarde de dolari. Suma de bani se va îndrepta către finanțarea cercetării și dezvoltării tehnologiilor moderne. Dar această sumă uriașă de bani a fost doar aprobată, nu și alocată. Ceea ce înseamnă că acum depinde doar de Congres să adopte bugete pentru a oferi suma promisă.
Până în prezent, acesta nu a reușit să atingă nivelul propus. Căci în actualul an fiscal, Congresul acordă 19 miliarde de dolari pentru trei agenții federale de cercetare, inclusiv pentru National Science Foundation. Ceea ce reprezintă cu aproape 30% mai puțin decât nivelul autorizat, potrivit estimărilor lui Matt Hourihan de la Federation of American Scientists, un grup de lobby.
Împotriva lui Biden
Dacă Congresul refuză să colaboreze cu Biden, aceste deficite vor ajunge să crească. Finanțarea direcționată către infrastructură și semiconductori este mai bine văzută. Dar o mare parte din acest proiect se va epuiza până în 2028, înainte de sfârșitul unui al doilea mandat al lui Biden. Fără sprijinul republicanilor pentru finanțare, investițiile demarate în ultimii doi ani ar putea să se diminueze.
Producătorii ce întâmpină costuri ridicate se vor lupta să supraviețuiască. Dar Biden va avea, totuși, o cale de scăpare dacă republicanii vor încerca să îngreuneze demersul politicilor bugetare. Multe dintre marile reduceri de taxe adoptate în timpul președinției lui Donald Trump expiră la sfârșitul anului 2025. Republicanii vor să le reînnoiască, pentru a evita ca ratele impozitelor pe venit să accelereze.
Așadar, o posibilitate este că Biden ar putea elabora un acord prin care să fie de acord cu o prelungire a multora dintre reducerile de impozite în schimbul susținerii de către republicanii din Congres a unora dintre prioritățile sale. Inclusiv a subvențiilor industriale, fără a ține cont de faptul că un astfel de acord ar fi nesăbuit din punct de vedere fiscal.
Echipa de acum de la Casa Albă speră, de asemenea, că programele de investiții ale lui Biden vor avea, într-un final, un rezultat benefic. „Suntem foarte plăcut surprinși de măsura în care capitalul privat s-a îndreptat în direcția stimulentelor noastre”, a declarat Jared Bernstein, președintele Biroului de consilieri economici al președintelui. O mare parte din bani se îndreaptă către statele unde guvernează democrații. Și grupurile de întreprinderi și politicieni locali s-ar opune reducerilor.
Între timp, există, în principiu, un sprijin bipartizan pentru cheltuielile federale în domeniul științei și tehnologiei ca modalitate de a proteja avantajul competitiv al Americii față de China.
O întreagă constelație de interese
Acesta este motivul pentru care câteva zeci de republicani din Camera Reprezentanților și Senat, deși minoritari, au votat pentru pachetul privind semiconductorii. Având în vedere această constelație de interese, politicile industriale care au definit Bidenomics în primul mandat al președintelui ar supraviețui probabil celui de-al doilea mandat. Deși într-o formă ceva mai limitată. Dar ce se întâmplă dacă Biden este mai puțin constrâns? Pentru a înțelege cu adevărat domeniul de aplicare potențial al Bidenomics, ar trebui ca americanii să să întrebe ce ar face președintele dacă democrații ar ajunge să controleze ambele camere ale Congresului.
După ce își vor reveni din euforia provocată de un astfel de rezultat, echipa din jurul lui Biden ar ști că au la dispoziție un timp limitat. Probabil doar doi ani de zile, până la următorul set de alegeri intermediare, pentru a obține ceva notabil. Pentru început, ei s-ar îndrepta spre politicile sociale rămase în urmă, cele încadrate în „Build Back Better”. Acestea includ grădinița gratuită pentru copiii de trei și patru ani, subvenții generoase pentru îngrijirea copiilor, cheltuieli pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, un credit fiscal extins pentru familiile cu copii și concediu parental plătit. Janet Yellen, secretarul Trezoreriei, a descris această agendă drept „economie modernă a ofertei”.
Ea susține că investițiile în educație i-ar face pe lucrătorii americani mai productivi. În timp ce investițiile în programe sociale ar permite oamenilor, în special femeilor, să lucreze. Ceea ce ar duce la o forță de muncă mai puternică. Dar ar fi, de asemenea, costisitoare. Căci s-ar ajunge la cel puțin 100 de miliarde de dolari pe an de cheltuieli suplimentare. La care se adaugă o jumătate de punct procentual la deficitul federal anual. Care a atins 7,5% din PIB în 2023. Iar punerea în aplicare ar fi o adevărată provocare.
Ce dorește acum Biden
Dorința lui Biden de a consolida sindicatele ar primi, de asemenea, mai multe șanse de realizare. Președintele se descrie ca fiind cel mai pro-sindicate președinte din istoria Americii, o afirmație care s-ar putea să fie adevărată. În primul său mandat, sprijinul pentru sindicate a fost exprimat cel mai clar prin cuvinte și acțiuni simbolice. De exemplu, atunci când s-a alăturat muncitorilor auto în grevă lângă Detroit în septembrie. Astfel, a devenit primul președinte care a mers pe o linie de pichetare. Joe Biden ar fi vrut să facă mai mult atunci.
La început, el a vrut să condiționeze multe subvenții industriale de angajarea de către companii a lucrătorilor sindicalizați, o cerință care nu a ajuns în legea finală. Marea speranță a mișcării sindicale pentru un al doilea mandat Biden este adoptarea legii, care ar stimula negocierile colective. Printre altele, s-ar face mai dificilă intervenția firmelor în voturile sindicatelor. Acest lucru ar reprezenta un pariu: flexibilitatea pieței americane a muncii este o sursă de rezistență pentru economie, care a fost bună pentru lucrători în ultimii ani.
Reversul faptului că Biden râvnește la încă un mandat de președinte este că a ajuns să fie văzut și ca un anti-business. Membrii cabinetului său resping această acuzație. Ei menționează că profiturile corporațiilor au crescut și că antreprenorii au creat un număr record de afaceri în timpul primului său mandat. Cu toate acestea, cel mai important motiv pentru care Bidenomics are o reputație proastă a fost agenda sa privind concurența, condusă de Lina Khan de la Comisia Federală pentru Comerț.
Liderul de industrie
În același timp, Biden ar putea să dubleze politicile de producție din primul său mandat. Cele aproximativ 50 de miliarde de dolari de stimulente pentru industria semiconductorilor au fost doar un început. Dar aceste sume sunt mici în comparație cu investițiile necesare pentru fabricile mari de cipuri. Consilierii vorbesc despre un pachet de finanțare ulterioară. De asemenea, ar exista dorința de a elabora o nouă legislație pentru a normaliza lucrurile în ceea ce rpivește punerea în aplicare a politicii industriale. Todd Tucker de la Institutul Roosevelt, un think-tank, susține o bancă națională de dezvoltare. Un asemenea proiect ar crea un rezervor de bani care ar putea fi canalizat către proiecte meritorii.
Însă, cum vor plăti americanii pentru toate acestea? Biden a precizat de mult timp că dorește să majoreze taxele pentru cei bogați, în special pentru gospodăriile care câștigă peste 400.000 de dolari pe an și pentru întreprinderi. Consilierii președintelui susțin că acesta crede cu adevărat în disciplina fiscală. Bugetul său pentru anul fiscal curent ar reduce, de exemplu, deficitul cu 3 trilioane de dolari pe parcursul unui deceniu, sau cu 1% din PIB pe an, potrivit Comitetului pentru un buget federal responsabil, o organizație non-profit.
În primul mandat al lui Biden s-a remarcat prin absența oricărei agende comerciale serioase, în afară de o aversiune față de negocierile comerciale tradiționale. Poate că, într-un al doilea mandat, Biden ar putea fi ceva mai puțin împovărat de politica internă descurajantă a acordurilor comerciale. Un adevărat test va fi dacă America și Europa pot stabili un acord pe tema mineralelor critice, colaborând pentru a asigura inputurile pentru producția de baterii și pentru a reduce dependența de furnizorii chinezi.
Un val mare de neîncredere
Dar aparenta neîncredere a lui Biden în globalizare va exclude probabil orice reușită mai ambițioasă de pe agendă. Decizia sa din data de 26 ianuarie de a întrerupe aprobările pentru exporturile de gaz natural lichefiat a dus la la reacții de tip protecționist. Adică o politică economică ce promovează restricția comerțului între țări, prin metode cum ar fi tarife vamale ale mărfurilor importate, cote de import și alte reglementări guvernamentale concepute pentru a permite o concurență loială.
Aceasta ar putea reduce prețurile pentru consumatorii americani în detrimentul clienților din străinătate. Și, aproape sigur, va menține o poziție dură față de China. De-a lungul primului său mandat, s-a speculat că ar putea reduce tarifele vamale impuse Chinei. Acum, unii apropiați de-ai lui Biden vorbesc mai degrabă de anumite ajustări în relația dintre cele două state. Se va putea realiza acest lucru prin reducerea taxelor la bunurile de consum de bază, în timp ce le va crește la produsele de înaltă tehnologie.
Astfel, cea mai mare parte a acțiunii ar fi în arena internă, de la cheltuielile pentru îngrijirea copiilor până la subvențiile pentru semiconductori. Susținătorii argumentează că aceste politici ar putea duce America pe un drum mai bun din punct de vedere economic, ar propulsa industria națională și ar avantaja lucrătorii și nu patroni. Biden a fost un președinte doar ușor radical fîn primul său mandat. Dacă alegerile vor fi câștigate de el, ar putea merge mai departe cu Bidenomics și în al doilea mandat, scrie The Economist.
