Consiliul Reprezentanților irakieni a adoptat bugetele federale pentru 2023, 2024 și 2025 la 12 iunie, la aproape opt luni după ce a fost format noul guvern al premierului Mohammad Shia al-Sudani. Bugetul din acest an este cel mai mare din Irak, cu 198,9 trilioane de dinari irakieni, aproximativ 153 de miliarde de dolari, pe baza cursului oficial de schimb. Bugetele pentru 2024 și 2025 vor fi aceleași, cu excepția cazului în care cabinetul va solicita modificări și Parlamentul le va aproba.
Pentru prima dată, guvernul a profitat de legea privind gestiunea financiară din 2019, care permite un buget de până la trei ani. Irakul nu numai că a fost lent la adoptarea bugetelor, dar în trei din ultimii nouă ani nu a fost adoptat niciun buget – în 2014, 2020, 2022.
Deși a mai rămas doar o jumătate de an pentru a cheltui bugetul din 2023, există siguranța că următorii doi ani vor fi acoperiți, garantând guvernului un buget până la următoarele alegeri federale de la sfârșitul anului 2025 și pentru alegerile pentru consiliile provinciale programate pentru acest an.
Bugetul federal permite, de asemenea, guvernului să finanțeze proiecte de investiții locale și să angajeze sute de mii de angajați din sectorul public, ceea ce se reflectă în mod pozitiv asupra prim-ministrului și a coaliției sale de guvernare și le crește eligibilitatea în ambele alegeri viitoare.
Planul Irakian este ambițios, dar periculos
Cu toate acestea, economia și bugetul Irakului se bazează în mare măsură pe petrol, ceea ce le pune pe ambele într-o poziție precară. Aproape toate veniturile statului provin din vânzările de petrol. În 2022, Irakul a obținut un venit record de 115,6 miliarde de dolari din petrol, dar acesta este un produs volatil. Irakul nu controlează piața globală a petrolului și nu este un factor de decizie relevant în cadrul OPEC, în ciuda faptului că este al doilea membru ca mărime în ceea ce privește producția.
Acest lucru lasă Irakul vulnerabil la precaritatea piețelor petroliere și la deciziile luate de alți membri OPEC în ceea ce privește producția, mai ales că acest buget se bazează pe un preț ambițios al petrolului de 70 de dolari pe baril. Dacă prețul scade, riscă să declanșeze o cascadă de probleme economice și de furie publică.
Bugetul prevede angajarea a peste o jumătate de milion de irakieni în acest an. Nu este primul buget care include angajări masive în sectorul public. Irakul este o țară care se luptă deja cu un sector public supraîncărcat de cel puțin 4,5 milioane de angajați.
Birourile guvernamentale sunt supraaglomerate și dezorganizate, ceea ce încetinește și mai mult birocrația. Angajările masive din acest an vor împovăra și viitoarele guverne cu pensii.
Dacă guvernul dorește să adauge și mai multe locuri de muncă în 2024 și 2025, trebuie doar ca Parlamentul să voteze acest lucru, deci este posibil ca și mai multe locuri de muncă să fie adăugate în următorii doi ani.
Contractul social irakian, la fel ca în cazul multor state din regiune, se bazează pe angajarea în sectorul public, cetățenii așteptându-se la un loc de muncă în sectorul public imediat ce termină facultatea. Dreptul la un loc de muncă este consacrat în articolul 22 din Constituția irakiană din 2005 și, deși nu se specifică tipul de loc de muncă, este o convingere comună că acesta înseamnă un post guvernamental.
Sectorul public a crescut de patru ori din 2003, iar în prezent salariile constituie mai mult de un sfert din bugetul pentru 2023.
Elita politică irakiană, care s-a format după înlăturarea lui Saddam Hussein în 2003, funcționează ca și cum țara încă își poate permite această configurație, și o face pentru a obține beneficii politice. Majoritatea membrilor săi au fost exilați sau au avut sediul în regiunea kurdă a Irakului și au folosit rețelele de patronaj pentru a construi legături și legitimitate cu populația în noul stat irakian.
Astfel, milioane de irakieni au fost angajați în sectorul public, lucru cu care erau obișnuiți, dar cu un nou patron politic căruia să îi fie recunoscători.
Fie pentru eligibilitate, fie din convingerea că au dreptul la un loc de muncă în sectorul public, chiar și candidații independenți și membrii noilor partide politice pledează pentru angajarea în sectorul public. Chiar și mișcarea politică reformistă care a apărut după protestele din octombrie 2019 este descurajată de la urmărirea unor reforme economice nepopulare, indiferent cât de importante ar fi acestea.
Două reforme adesea discutate de experți și respinse de public sunt limitarea angajărilor în sectorul public și implementarea unei fiscalități mai stricte.
Protestele, care au avut loc în perioada octombrie 2019 – martie 2020, au cerut oportunități economice, încetarea corupției și reforme politice. Acestea au avut ca rezultat alegeri anticipate și o nouă lege electorală, dar nicio schimbare sistemică a sistemului politic în sine.
Pentru a complica și mai mult lucrurile, protestatarii continuă să ceară locuri de muncă și, în unele cazuri, la aceste proteste participă și puținii parlamentari independenți.
Care este planul pentru a reconstrui națiunea
Cheltuielile pentru infrastructură sunt în centrul atenției în noul buget, care alocă fonduri pentru dezvoltare și reconstrucție în anumite domenii.
La fel ca și fondul de reconstrucție din Sinjar și Câmpia Ninive, de 50 de miliarde de dinari (38 de milioane de dolari) pentru reconstrucția zonelor care au fost distruse în lupta împotriva ISIL (ISIS), există, de asemenea, 100 de miliarde de dinari (76 de milioane de dolari) alocate administrației municipale din Bagdad pentru proiecte de servicii în Karkh, pe malul vestic al Tigrului, unde va fi construit podul Darwish, vor fi asfaltate străzi și vor fi reabilitate spații publice și parcuri.
Șaptezeci și cinci de miliarde de dinari, adică 57 milioane de dolari, sunt alocate pentru revitalizarea mlaștinilor răspândite în două guvernate din sud.
În plus, există un fond de reconstrucție pentru provinciile cele mai sărace, cu 500 de miliarde de dinari, adică 381 milioane de dolari, destinat îmbunătățirii serviciilor, cum ar fi infrastructura și accesul la asistență medicală, electricitate și servicii educaționale. Acest lucru se adaugă la fondul de reconstrucție existent pentru zonele care au avut de suferit în timpul ISIL.
Cu toate acestea, Irakul nu are cele mai bune rezultate în ceea ce privește cheltuirea bugetului său federal. Ultimul buget adoptat în 2021 a avut o rată de execuție de 79% și a prioritizat plata salariilor și a pensiilor.
Irakul se bucură de un nivel record al rezervelor valutare și nu mai trebuie să plătească despăgubiri Kuweitului pentru invazia din 1990, dar nu există o viziune asupra modului în care să investească această bogăție, iar bugetul este în continuare deficitar.
Extinderea sectorului public contribuie de fapt la încetinirea și mai mult a birocrației irakiene, ceea ce frânează implementarea proiectelor de dezvoltare. Pentru a rezolva această problemă, sunt necesare reforme economice, dar acestea lipsesc din buget.
De exemplu, nu s-au alocat bani pentru unitatea de politică economică din cadrul Biroului prim-ministrului și, prin urmare, directorul acesteia caută finanțare externă, în ciuda faptului că Irakul tocmai a adoptat cel mai mare buget din istorie.
Este posibil ca actualul guvern să pună pur și simplu în aplicare promisiunile de angajare ale guvernelor anterioare, dar nu există nicio justificare aparentă pentru a nu încorpora reformele economice în legea bugetului.
Dacă înghețarea sau plafonarea angajărilor în sectorul public ar fi consacrată în lege, în loc să fie impusă printr-un ordin executiv al biroului prim-ministrului, ar fi mai greu de inversat.
Din cauza dimensiunii bugetului, Irakul are dificultăți în a solicita ajutor pentru dezvoltare sau asistență externă pentru reformele economice. Îmbunătățirea securității și creșterea stabilității în Irak ar putea fi în măsură să atragă investiții străine, cum ar fi afacerea TotalEnergies în Irak, în valoare de 27 de miliarde de dolari, în care Qatar Energy deține o participație de 25 %.
Cu toate acestea, va fi dificil să se demonstreze investitorilor străini că Irakul este un pariu bun fără reforme economice și cu un buget care nu diferă semnificativ de cele anterioare, potrivit Aljazeera.
Acest lucru se adaugă, bineînțeles, la faptul că un buget atât de mare este propice corupției, ceea ce scade și mai mult încrederea și interesul străinilor față de mediul de afaceri din Irak. Irakul se luptă de mult timp cu corupția, iar experții estimează că din 2003 până în prezent au fost scoase din țară între 150 și 300 de miliarde de dolari.
Acest buget, în virtutea faptului că acoperă trei ani, este orientat spre viitor și pune accentul pe infrastructură și reconstrucție, ceea ce reprezintă aspecte pozitive. Dar faptul că nu ține cont de reformele economice va adăuga presiune asupra bugetelor și guvernelor viitoare.
