Plafonarea prețului la 60 de dolari pentru petrolul rusesc transportat pe mare poate marca începutul sfârșitului pentru strategia economică a lui Putin.
La 5 decembrie, a intrat în vigoare plafonul de 60 de dolari pe baril pentru petrolul rusesc transportat pe mare – convenit de Uniunea Europeană, G7 și Australia cu doar câteva zile mai devreme, marcând începutul unei noi etape în războiul economic dintre Rusia și Occident. Plafonarea prețului poate fi una dintre cele mai semnificative riposte la înarmarea rezervelor energetice ale Rusiei de la începutul invaziei sale în Ucraina, însă ceea ce implică și ceea ce speră să realizeze pare să fie înțeles greșit.
În ciuda a ceea ce mulți par să creadă, plafonarea prețurilor nu reprezintă în niciun caz un efort de a pune capăt exporturilor de țiței rusesc. Dimpotrivă, acesta urmărește să se asigure că acestea continuă să curgă în ciuda reglementărilor și sancțiunilor tot mai stricte – deși nu către piețele occidentale. Într-adevăr, China, India și multe alte țări terțe care au cumpărat țiței rusesc în cantități mari și la prețuri puternic reduse din februarie sunt încă libere să facă acest lucru. Scopul plafonului nu este de a înăbuși aceste achiziții, ci de a limita profiturile Rusiei – care sunt utilizate în principal pentru a-și finanța efortul de război – asigurând că reducerile actuale sunt permanente.
O grea hotărâre
Acordul asupra acestei măsuri nu a fost ușor pentru coaliția internațională care se opune războiului Rusiei în Ucraina – termenii finali au fost acceptați de toate părțile abia la 2 decembrie. Punctul de blocaj a fost unde să se stabilească plafonul. În cele din urmă, țările au decis să îl stabilească la 60 de dolari – peste punctul de preț la care se tranzacționa cea mai mare parte a țițeiului rusesc în ajunul restricției. Fiind națiunea europeană care, fără îndoială, a sprijinit cel mai mult Ucraina după invazia Rusiei, Polonia a fost ultima care a rezistat. Varșovia s-a alăturat criticilor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care a afirmat că stabilirea plafonului la acest nivel ar însemna că Rusia încă mai obține profituri din barili pe care îi vinde.
Dar, în cele din urmă, toate părțile au fost de acord cu un plafon de 60 de dolari, deoarece au văzut că la acest nivel profiturile Rusiei pot fi limitate în mod considerabil fără a provoca o perturbare majoră a piețelor globale de petrol care ar putea duce la creșterea prețurilor pentru toată lumea. Într-adevăr, orice plafon de preț mai mic ar fi forțat probabil Rusia să ia măsuri drastice – cum ar fi oprirea tuturor exporturilor – și ar fi afectat toate națiunile importatoare de petrol alături de Rusia.
Ce se va întâmpla în 2023?
Începând din februarie, Kremlinul, în ciuda tuturor plângerilor și a plângerilor sale cu privire la faptul că orice astfel de plafonare a prețurilor reprezintă o încălcare inacceptabilă a suveranității sale, și-a exportat deja petrolul cu reduceri substanțiale. Prin urmare, în termeni reali, un plafon de 60 de dolari este doar un efort de a permanentiza aranjamentul existent, scrie publicația Aljazeera.
Occidentul va pune în aplicare plafonul pur și simplu prin refuzul de a furniza servicii esențiale, cum ar fi brokerajul și asigurarea navelor, pentru țițeiul rusesc care este vândut peste limită. Moscova este singura vinovată pentru această tristă situație. Când a lansat războiul împotriva Ucrainei și a decis să se ia de ordinea economică internațională, președintele Putin a făcut mai multe calcule greșite grave.
