Dacă vă uitați la sondajele de opinie din acest moment, există, în esență, doi candidați evidenți pentru nominalizarea prezidențială a Partidului Republican în alegerile din SUA de anul viitor: fostul președinte Donald Trump și guvernatorul Floridei, Ron DeSantis.
În aproape toate sondajele, această pereche controlează aproximativ trei sferturi din sprijinul timpuriu. Ceilalți sunt cotați, în cel mai bun caz, cu un număr ce are o singură cifră, în timp ce unele dintre cele mai convingătoare cazuri pentru viitorul Partidului Republican sunt statistic egale cu aproximativ zero.
Toate acestea ar sugera că nimeni altcineva nu ar trebui să se deranjeze să intre în cursă. În schimb, se întâmplă opusul. Senatorul Tim Scott a intrat luni în joc cu un miting în North Charleston, Carolina de Sud. Persoane precum fostul vicepreședinte Mike Pence, guvernatorul din New Hampshire, Chris Sununu, și guvernatorul din Dakota de Nord, Doug Burgum, au pus bazele, cu diferite grade de intenționalitate, pentru o candidatură. Și nu-i scăpați din vedere pe foștii dușmani ai lui Trump, cum ar fi John Bolton, cel mai longeviv consilier de securitate națională al lui Trump, sau fostul guvernator de New Jersey, Chris Christie. Chiar și fostul secretar al Energiei, Rick Perry, nu exclude o a treia candidatură a sa.
Se sparge în sfârșit febra indusă de Donald Trump în interiorul Partidului Republican? Sau provoacă halucinații periculoase?
Toți acești republicani experimentați și un cadru de agenți de obicei expertizați lucrează pentru a-l submina pe liderul partidului lor din cauza a două ipoteze distincte, dar legate între ele. Prima ar fi aceea că epuizarea lui Trump este larg răspândită, dar neexploatată, iar cea de-a doua face referire la faptul că republicanii nu pot câștiga Casa Albă sau Senatul cu Trump pe buletinul de vot. Dacă primul punct de inflexiune al ciclului de campanie a fost punerea sub acuzare a lui Trump, aceste două ipoteze alimentează un al doilea punct de inflexiune. Acesta va începe săptămâna aceasta, pe măsură ce o avalanșă de conservatori credibili, cu propuneri orientate spre reformă și povești demne de un rol central, sar potențial în luptă.
Republicanii nu mai au încredere în Trump
În ceea ce privește prima ipoteză, este util să ne amintim că Trump a fost o forță nu atât de plăcută în politică cu mult înainte de a deveni un candidat oficial în 2015. El a fost cel mai mare susținător al mișcării Birther, care l-a trolat fără încetare pe Obama în legătură cu locul nașterii sale, Hawaii. Cu alte cuvinte, spectacolul lui Trump durează de ceva timp și cifrele sale sunt slabe. Gândirea pe care mizează atât de mulți republicani este că Trump este o persoană manipulabilă, ce este doar la o scânteie de a se aprinde într-un mod spectaculos.
Ron DeSantis se conturează ca o versiune mai puțin incriminată a lui Trump, dar mărșăluind cu același amestec de mofturi și machism până la poarta din față a Casel Albe.
Investitorul în domeniul tehnologic, Vivek Ramaswamy, între timp, candidează ca un Trump mai puțin încărcat de bagaje, deși canalizează o mulțime din trollingul războinicului cultural care îl face pe Trump la fel de amuzant ca orice vedetă YouTube. Fostul ambasador al ONU, Nikki Haley candidează, de asemenea, dar pare să încetinească orice escaladare a criticilor la adresa fostului său șef.
Oponenții republicani
Cu toate acestea, există un întreg cadru de non-Trump în culise și în față. Aceștia sunt atenți să nu fie, în ansamblu, anti-Trump, dar este clar că au cel puțin o bănuială că Trumpismul și-ar putea pierde strălucirea în următorul an, care este definitoriu pentru viața politică.
Trump a luat nominalizarea în 2016 pentru că toată lumea părea timorată să se confrunte direct cu el cu vreun scop real, și chiar și atunci părea să cadă pe umerii unei singure persoane la un moment dat pentru a se învesti în rolul de opozant al fostului președinte, și apoi să fie doborâtă de cruzimea sa fără egal.
De data aceasta, măcinarea lentă a fricțiunilor de grad scăzut împotriva lui Trump ar putea să îi diminueze forțele într-un mod în care nicio lovitură puternică nu a putut-o face în 2016. Este o abordare care este pe cale să fie testată, scrie Time.
