Salvador Dalí a făcut istorie, iar asta este clar. Ca orice personalitate care se mândrește cu acest lucru, cariera sa a fost una plină de controverse, care se prelungesc și până în ziua de astăzi și probabil vor dăinui în continuare. „Voi fi un geniu… Probabil voi fi dispreţuit şi neînţeles, dar voi fi un geniu”, declară celebrul artist într-una dintre cărțile sale de memorii.
Când vine vorba de asocieri, ei bine, numele lui Salvador Dalí nu putea decât să fie alăturat de alte entități și persoane tari, valoroase și cu prestanță. Una dintre cele mai neașteptate astfel de colaborări, dacă le putem spune așa, este cea cu brandul de dulciuri Chupa Chups pentru care Dalí a realizat logo-ul folosit și în zilele noastre, fiind una dintre celle mai bune investiții din business. În spatele acestei creații nu stau decât un milion de dolari și un șervețel de hârtie.
O poveste dulce
Fabricantul de dulciuri Chupa Chups este astăzi, fără vreun dubiu, una dintre cele mai recunoscute din lume. Se estimează că producția sa zilnică este de 12 milioane de unități care ajung în 108 țări. Aceasta este fondată de spaniolul Enric Bernat în țara de origine, care a dorit astfel să continue afacerea de familie. La vârsta fragedă de doar 26 de ani, Bernat ia hotărârea de a fonda compania Productos Bernat împreună cu Nuria Serra, fiica unui cofetar din Barcelona. Cei doi s-au focusat la început pe „peladillas”, o migdală confiată ce se comercializa la prețuri destul de ridicate deoarece se servea doar la ocazii cu fast, de Crăciun, dar și ca dar pentru invitații la botezuri.
Prima sa campanie de marketing a fost sloganul „És rodó i dura molt, Chupa Chups”, care se traduce din catalană astfel: „Este rotund și de lungă durată”, ceea ce s-a dovedit inițial ușor neinspirat, un slogan care nu zicea mai nimic special. Cu toate acestea, se pare că publicul nu lua în seamă sloganul, ci mai degrabă calitatea produsului de care aveau parte.
Pentru că a avut succes, iar încasările au fost unele pe măsură, Enric Bernat a dorit și mai mult de la afacerea sa. Era anul 1958, la nici un deceniu de când a pornit pe acest drum, Bernat i-a cerut unui consultant francez să realizeze un studiu privind obiceiurile consumatorilor în materie de dulciuri. Cifrele acestuia au arătat că, la aceea vreme, 67% dintre aceștia aveau sub vârsta de 16 ani și că cea mai mare problemă a dulciurilor în general era faptul că cei care le consumau își murdăreau mâinile. La acel moment, pentru a rezolva această dilemă în cazul bomboanelor sale, Enric Bernat a decis să adauge la aceste produse un băț de plastic. Ideea nu era una nouă, Enric nu inventase apa cală, căci în 1924 o companie americană scotea pe piață un produs asemănător, doar că bățul era realizat din lemn.
În necrologul lui Enric Bernat, acesta a fost citat de un apropiat chiar spunând: „Am văzut că dulciurile nu se potrivesc principalilor lor consumatori, adică copiii. Aceștia aveau probleme cu părinții pentru că își murdăreau mereu degetele. Așa că am lipit o bomboană pe un băț”.
Enric Bernat nu a stat mult pe gânduri, iar în același timp dădea drumul la vânzări și la strategii de promovare. Una dintre aceste metode a fost reclama la radio pe un ton jucăuș, pe placul copiilor. Astfel, inițial, bomboanele au început să fie vândute sub numele de „Chups”, dar pentru că în această reclamă se repeta mesajul „Chupa … Chups!”, publicul a început să folosească acest nume pentru acanelele lui Enric. La urechea lui Bernat au ajuns toate aceste informații, iar la scurt timp, în 1961 brandul să-a redenumit sub emblema de „Chupa Chups”.
Și logo-ul a fost nevoit să fie schimbat, format după acest evenimet astfel din cuvintele „Chupa” în negru și „Chups” în roșu. Ambele pe un fundal galben strălucitor, care era pe placul copiilor.
Dalí a avut o idee de un milion de dolari
Aceste dulciuri au avut un succes considerabil în Spania, devenind la începutul anilor 1960 cele mai populare în rândul copiilor. Bernat, care prinsese deja experiență în arta afacerilor, a dorit să se extindă la nivel internațional. Avea nevoie pentru asta să pară că brandul o ia de la căpat, că e altceva, avea nevoie de ceva atrăgător pentru publicul din afară. Atunci, a ales să îndrăznească să apeleze la celebrul și controversatul Salvador Dalí pentru a-i cere să redeseneze logo-ul. „Frumuseţea va fi comestibilă sau nu va fi deloc”, era de părere artistul. La acea vreme, pictorul reprezenta una dintre cele mai influente figuri internaționale din lume, un suprarealist trăsnit, cunoscut pentru mustața sa ascuțită și pentru că picta ceasuri care se topesc, chiar dacă s-a aflat mai târziu că realizase acel tablou din greșeală.
Artistul a fost de acord cu propunerea omului de afaceri atunci când s-au întâlnit să bea o cafea împreună, cândva prin anul 1969, doar că această înțelegere nu a fost deloc ieftină. Dalí îi cere lui Bernat suma de un milion de dolari, pe care Enric l-a acceptat fără ezitare. A avut încredere în abilitățile artistului că va realiza ceva indeit. Ce l-a determinat pe celebrul artist să se ocupe de un astfel de proiect? Dinero. Artistul era excentric, îi plăcea viața opulentă și se folosea de orice oportunitate să aibă și mai mult. Poetul și amicul André Breton îl poreclea „Avida Dollars”, ceea ce reprezenta o anagramă a numelui lui Salvador Dalí, care se traduce aproximativ prin „dornic de bani”.
Deloc surprinzător, excentricul suprarealist a stat pe gânduri câteva zile până când a avut ideea genială. La un moment dat, când servea masa, a început din senin să mâzgălească ceva pe o bucată de șervețel de hârtie. Dalí realizează astfel, în mai puțin de o oră, noul logo Chupa Chups așezat într-o margaretă.
Deși poate părea un lucru banal, se pare că artistul și-a meritat toți banii, căci această schimbare a fost o mișcare extrem de inteligentă pentru companie. Beneficiile pot fi văzute și în contemporan.
Sursă foto: bbc.com
Noutatea cu care a venit pictorul a fost utilizarea a doar două culori, roșu și galben, eliminând negrul. A doua modificare este introducerea unuia dintre cele mai emblematice elemente ale logo-ului și unul dintre cele mai clare semne de identitate ale Chupa Chups în zilele noastre: forma de floare care înconjoară numele brandului. Apoi, Dalí mai vine cu încă o idee ingenioasă. Acesta îi recomandă lui Enric Bernat să poziționeze logo-ul în partea superioară a ambalajului pentru a favoriza vizibilitatea acestuia și a-i conferi o personalitate proprie.
Chupa Chups a reușit
Astfel, Enric și brandul său de dulciuri intră curajos pe piața internațională, începând cu publicul din Europa, dar și cu o primă incursiune pe piața japoneză în anul 1977. Expansiunea și popularitatea brandului s-a extins rapid și inteligent, iar succesul Chupa Chups a fost unul incontestabil în toate țările, ajungând în Statele Unite în 1980, în Germania în 1982, în Rusia în 1989, în China în 1994 și în Mexic în 1996. În prezent, ajunge în 108 țări de pe toate continentele.
Până în prezent, personaje publice foarte cunoscute la nivel internațional, precum Johan Cruyff, Mariah Carey, Spice Girls, Harrison Ford, Esther Cañadas, Giorgio Armani sau Jorge Lorenzo, au luat parte la campanii publicitare pentru acest brand.
În 2018, marca Chupa Chups a împlinit 60 de ani, fiind unul dintre cele mai bine vândute din lume și producând circa 12.000 de tone de bomboane zilnic, fiind în același timp și prima bomboană care a călătorit în spațiu. Compania Chupa Chups este în prezent deținută de multinaționala italo-olandeză Perfetti Van Melle, o corporație ce mai deține mărci precum Mentos, Smint și Fruitella.
Dalí, între artă și marketing
Pictorul Salvador Dalí a avut mai multe pasiuni de-a lungul carierei sale, pe lângă pictură, bani și de a șoca lumea cu aparițiile sale. Una dintre fascinațiile acestuia erau reclamele, iar publicitatea a fost doar unul dintre domeniile media pe care le-a exploatat. Maestrul suprarealismului a fost, de asemenea, un om de afaceri extrem de iscusit, știa că imaginea și numele să funcționează în business, atrage atenția, așa că s-a folosit de aceste două lucruri pentru a-și genera milioane de dolari în buzunare.
Soția, și managerul său în același timp, Gala, era la fel de avară precum el. Cei doi s-au mutat în Statele Unite ale Americii în anul 1936, iar această mutare peste ocean a coincis cu diversificarea pictorului din punct de vedere artistic. Acesta a început, și la recomandarea soției, să accepte comenzi din partea agenților de publicitate, ajungând astfel să colaboreze cu numeroase magazine din New York. Chiar și așa, atitudinea de artist flamboaiant și-a spus cuvântul, iar compromisurile nu aveau ce căuta. De exemplu, în anul 1939, în timp ce lucra la organizarea unei vitrine pentru Bonwit Teller, Salvador Dalí s-a înfuriat atât de tare din cauza modificărilor neautorizate aduse operei sale, încât a împins o cadă decorativă printr-o fereastră de sticlă.
Ani mai târziu, în 1968, Dalí a participat la filmarea unei reclame televizată plină de umor pentru promovarea junui colier al celebrului brand de modă francez Lanvin. În aceasta, el proclamă în franceză „Je suis fou du chocolat Lanvin!”. („Sunt nebun după ciocolata Lanvin!”) în timp ce mușcă o bucată, ceea ce îl face să devină încrucișat și mustața să se rotească în sus.
Sursă foto: galerie123.com
Dalí a continuat aceste apariții în promovare, fiind de-a lungul vieții fața unor reclame televizate pentru o serie de companii, printre care Alka Seltzer și Veterano Brandy. Potrivit biografului său Meryle Secrest, cererea minimă a lui Dalí pentru un minut de film era de 10.000 de dolari. „Televiziunea este o pubelă de lux”, spunea pictorul într-un interviu. În timpul celor opt ani de exil petrecuți în Statele Unite ale Americii, perioadă care a coincis cu cel de-al Doilea Război Mondial, Dalí nu a stat degeaba și a lucrat prolific într-o varietate de medii, proiectând bijuterii, haine, mobilier, decoruri pentru piese de teatru și balet, dar și vitrine de magazine.
Salvador Dalí este cunoscut în lumea artiștilor pentru diversitatea obiectivelor sale, acesta având numeroase proiecte în numeroase domenii de activitate, precum scrisul, pictura, sculptura, filmul, grafica și publicitatea. Pentru el și pentru dorința acestuia de „avuție”, această strategie a fost doar o altă „piață de desfacere” pentru geniul său artistic. „În copilărie atât de mult m-am crezut geniu, încât până la urmă am şi ajuns”, spunea celebrul artist.
