Astăzi se împlinesc 142 de ani de relații diplomatice bilaterale între România și Statele Unite ale Americii. În spatele poveștii de integrare euro-atlantică a țării noastre se află diferite episoade de comunicare cu SUA.
Pe data de 14 iunie 1880 președintele Statelor Unite ale Americii, Rutherford B. Hayes, îl desemna pe Eugene Schuyler ca agent diplomatic general în România. Carol I a primit scrisoarea prin care era informat de acestea și începeau, oficial, relațiile româno-americane. Președintele american fusese informat de independența României printr-o scrisoare circulară pe care Carol I o trimisese în Occident după războiul ruso-româno-turc din 1877-1878.
Rutherford B. Hayes
Colonelul Sergiu Voinescu a fost primul diplomat român primit de președintele american Rutherford Hayes la Casa Albă, pe data de 18 noiembrie 1880. Două zile mai târziu, printr-o scrisoare trimisă la noi în țară, independența României era recunoscută de Statele Unite ale Americii.
Cele două războaie mondiale
Relațiile cu România au fost episodice după, cele mai relevante având loc în contextul Primului Război Mondial. Președintele american de la vremea respectivă, Woodrow Wilson, nu fusese de acord cu anexarea Transilvaniei de către România, iar din cauza asta Brătianu părăsise masa negocierilor în timpul tratatului de pace de la Paris. După, în perioada interbelică, americanii aleg drumul unei politici izolaționiste, prin care decid să nu se mai implice în treburile Europei.
Acest lucru se schimbă odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial. De data asta însă, România se afla pe cealaltă tabără a alianței, motiv pentru care relațiile diplomatice sunt întrerupte începând cu 12 decembrie 1941 și reluate, la nivel de legație, începând cu 7 februarie 1946.
Războiul Rece
În pofida contextului ideologic al Războiului Rece, cele două state s-au apropiat. România a fost o punte de comunicare cu blocul sovietic pentru americani, în timp ce noi ne-am bucurat de un comerț înfloritor cu SUA, dar și de o poziție strategică importantă. Relațiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă pe data de 1 iulie 1964.
În 1975 țării noastre îi este acordată clauza națiunii celei mai favorizate de către SUA. „În limitele permise de legislația americană pentru statele care nu aveau statutul de economie de piață, clauza era reînnoită anual. Un element important în evaluare era, în conformitate cu prevederile amendamentului Jackson-Vanik (la Legea Schimburilor Comerciale din 1974) care se referea și la politica statului care primea clauza față de solicitările de emigrare, considerată parte a drepturilor omului. Acest avantaj comercial în relația cu SUA a încetat în 1988, un moment distinct în cursul descendent al relației bilaterale înregistrat progresiv în ultimul deceniu al regimului comunist din România, marcat de accentuarea caracterului opresiv al acestuia”, se precizează pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe.
România primise clauza de la SUA datorită răspunsului său în fața invaziei Cehoslovaciei, însă ne-a fost luată din cauza încălcărilor drepturilor omului din anii ’80, programul Ceaușescu de plată a datoriei externe.
După revoluție
În anul 1993 am primit din nou Clauza națiunii celei mai favorizate din partea SUA, iar începând cu anul 1996, congresul SUA a aprobat permanentizarea sa. Motivul principal a fost trecerea la economia de piață și consolidarea relațiilor cu SUA.
România își asumase angajamentul euro-atlantic și a semnat, în 1997, Parteneriatul Strategic bilateral, când președinte era Bill Clinton. Totodată, România a permis SUA să coordoneze atacurile asupra Belgradului de pe bazele sale aeriene. Acest episod, alături de participarea noastră la invazia Irakului și Afganistanului, ne-au adus noi bile albe în relația cu SUA.
În 2003 am fost recunoscuți de americani ca „economie de piață”, iar începând cu anul 2004 am aderat la NATO.
