În Africa și în Caraibe se consolidează sprijinul pentru crearea unui tribunal internațional privind atrocitățile. Acestea datează din timpul comerțului transatlantic cu oameni înrobiți. Statele Unite susțin un grup de experți ai ONU care se află în centrul acestui efort.
Un tribunal, după modelul altor curți ad-hoc, cum ar fi procesele de la Nuremberg ale criminalilor de război naziști după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost propus anul trecut. În prezent, acesta a câștigat teren în cadrul unei mișcări mai largi de reparare a sclaviei, arată un raport Reuters bazat pe interviuri cu o duzină de persoane.
Susținere pentru persoanele de culoare
Recomandată în mod oficial în iunie de Forumul permanent al ONU pentru persoanele de origine africană, ideea unui tribunal special a fost explorată în continuare în cadrul organismelor regionale din Africa și din Caraibe, a declarat Eric Phillips. Acesta este vicepreședinte al Comisiei pentru reparații pentru sclavie din cadrul Comunității Caraibelor, CARICOM. Acesta reunește 15 state membre.
Domeniul de aplicare al oricărui tribunal nu a fost stabilit. Forumul ONU a recomandat într-un raport preliminar că acesta ar trebui să se ocupe de reparațiile pentru sclavie, apartheid, genocid și colonialism.
Susținătorii grupează 55 de națiuni de pe întregul continent. Lucrează pentru a obține un sprijin mai larg pentru această idee în rândul membrilor ONU, a declarat Phillips.
Un tribunal special al ONU ar ajuta la stabilirea unor norme juridice pentru cererile complexe de reparații internaționale și istorice. Cei care se opun reparațiilor susțin, printre altele, că statele și instituțiile contemporane nu ar trebui să fie considerate responsabile pentru sclavia istorică.
Chiar și susținătorii săi recunosc faptul că nu va fi ușor să se înființeze un tribunal internațional pentru sclavie.
Obstacolele în înființarea unui tribunal pentru sclavie
Există „obstacole uriașe”, a declarat Martin Okumu-Masiga, secretarul general al Forumului Judecătorilor și Juriștilor din Africa (AJJF). El oferă consiliere în materie de reparații pentru UA. Printre obstacole se numără obținerea cooperării națiunilor care au fost implicate în comerțul cu oameni înrobiți și complexitatea juridică a găsirii părților responsabile și a stabilirii despăgubirilor.
„Aceste lucruri s-au întâmplat cu mulți ani în urmă. Înregistrările istorice și dovezile pot fi dificil de accesat și chiar de verificat”, a spus Okumo-Masiga.
Spre deosebire de procesele de la Nürnberg, nimeni dintre cei implicați direct în sclavia transatlantică nu mai este în viață.
Întrebat despre ideea unui tribunal, un purtător de cuvânt al Ministerului britanic de Externe a recunoscut rolul țării în sclavia transatlantică. El a declarat că nu are niciun plan de a plăti despăgubiri. În schimb, greșelile din trecut ar trebui abordate prin învățarea lecțiilor din istorie și prin abordarea „provocărilor actuale”.
Imagine mai clară asupra istoriei
Cu toate acestea, susținătorii pentru prejudicii spun că țările și instituțiile occidentale care continuă să beneficieze de pe urma bogăției generate de sclavie ar trebui să fie trase la răspundere, în special având în vedere moștenirile actuale ale discriminării rasiale.
Un tribunal ar ajuta la stabilirea unei „înregistrări oficiale a istoriei”, a declarat Brian Kagoro, un avocat din Zimbabwe. El militează pentru prejudicii de peste două decenii. Rasismul, sărăcirea și subdezvoltarea economică sunt legate de consecințele de lungă durată ale sclaviei transatlantice din Statele Unite în Europa și pe continentul african.
„Aceste moșteniri sunt vii și sănătoase”, a declarat Clive Lewis, deputat laburist britanic și descendent al unor persoane înrobite în Grenada.
Oamenii de culoare „trăiesc în zone mai sărace și mai poluate, au o dietă mai proastă, au rezultate mai slabe în domeniul educației… pentru că rasismul structural este adânc înrădăcinat”.
Nigeria este pentru înființarea tribunalului
Propunerea de înființare a unui tribunal a fost discutată în noiembrie, în cadrul unui summit privind despăgubirile, desfășurat în Ghana. La acesta au participat lideri africani și din Caraibe. Summitul din Ghana s-a încheiat cu un angajament de a explora căile judiciare, inclusiv „opțiunile de litigii”.
Cea mai populată națiune africană, Nigeria, este în favoarea propunerii de înființare a unui tribunal, a declarat ministrul de externe Yusuf Tuggar pentru Reuters în februarie. A afirmat că țara va susține ideea „până când aceasta va deveni realitate”.
În Grenada, sute de mii de oameni au fost înrobiți. Prim-ministrul Dickon Mitchell este „pe deplin de acord”, a declarat un purtător de cuvânt. Acesta a descris tribunalul ca fiind o inițiativă condusă de CARICOM.
Phillips a declarat că activitatea de înființare a unui tribunal va trebui să se desfășoare prin intermediul sistemului Națiunilor Unite și să includă discuții cu țările, inclusiv Portugalia, Marea Britanie, Franța, Spania, Olanda și Danemarca, care au fost implicate în comerțul cu persoane înrobite în Caraibe și în alte regiuni.
Reuters nu a putut stabili câte țări din Africa și din Caraibe ar putea susține această idee.
Printre cei mai vocali susținători ai tribunalului se numără Justin Hansford, un profesor de drept de la Universitatea Howard, susținut de Departamentul de Stat al SUA pentru a face parte din forumul ONU. El a declarat că ideea va fi discutată în cadrul celei de-a treia sesiuni a forumului, care începe la 16 aprilie și la care ar trebui să participe cel puțin 50 de națiuni.
Hansford intenționează apoi să călătorească în Africa pentru a face lobby pentru un sprijin suplimentar, cu scopul de a ridica propunerea cu un sprijin mai puternic în timpul Adunării Generale a ONU din septembrie, a declarat el pentru Reuters.
Este nevoie de sprijin
„O mare parte din munca mea acum este să încerc să ajut să o transform în realitate”, a spus el despre tribunal. A precizat că ar putea dura între trei și cinci ani pentru a-l pune pe picioare. Phillips a spus că obiectivul este de a obține suficient sprijin până în 2025.
Statele Unite „vor lua o decizie cu privire la tribunal atunci când acesta va fi dezvoltat și înființat. Cu toate acestea, Statele Unite susțin cu tărie” activitatea forumului”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA.
În ceea ce privește reparațiile, „complexitatea problemei, provocările juridice și perspectivele diferite între națiunile din Caraibe reprezintă provocări semnificative”.
Conducerea ONU s-a pronunțat acum în favoarea prejudiciilor. Au fost folosite în alte circumstanțe pentru a compensa datorii morale și economice mari. Printre acestea se află cele acordate americanilor japonezi internați de Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și familiilor supraviețuitorilor Holocaustului.
„Facem apel la cadre de justiție reparatorie, pentru a ajuta la depășirea generațiilor de excludere și discriminare”, a declarat secretarul general al ONU, Antonio Guterres, la 25 martie, în cele mai directe comentarii publice de până acum pe această temă. Biroul lui Guterres nu a răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la un posibil tribunal.
„Nicio țară cu o moștenire de sclavie, de comerț cu africani înrobiți sau de colonialism nu și-a recunoscut pe deplin trecutul. Nici nu a luat în considerare în mod cuprinzător impactul asupra vieții persoanelor de origine africană de astăzi”, a declarat Liz Throssell, purtător de cuvânt al Biroului ONU pentru Drepturile Omului, ca răspuns la o întrebare despre tribunal.
Reclamați și pârâți
Olanda și-a cerut scuze pentru rolul său în sclavia transatlantică anul trecut și a anunțat un fond de aproximativ 200 de milioane de dolari pentru a aborda acest trecut. Un purtător de cuvânt al ministerului de externe a declarat că nu este la curent cu discuțiile privind un tribunal și nu a putut răspunde la întrebări.
Guvernul francez a refuzat să comenteze. Guvernele Portugaliei, Spaniei și Danemarcei nu au răspuns la solicitările de comentarii.
Presiunea pentru un tribunal provine în parte din convingerea că cererile trebuie să fie consacrate într-un cadru legal, a declarat Okumu-Masiga, de la Forumul judecătorilor și juriștilor din Africa.
Mai multe instituții, inclusiv Uniunea Europeană, au ajuns la concluzia că sclavia transatlantică a fost o crimă împotriva umanității.
După procesele de la Nürnberg din anii 1940, ONU a oficializat structura tribunalelor speciale – instanțe penale înființate ad-hoc pentru a investiga crime internaționale grave, cum ar fi crimele împotriva umanității.
ONU a înființat două tribunale pentru genocidul din Rwanda
De atunci, ONU a înființat două: unul pentru a-i urmări pe cei responsabili de genocidul din Rwanda din 1994 și altul pentru a urmări crimele de război comise în fosta Iugoslavie în anii 1990.
Tribunalele din Rwanda și Iugoslavia au fost înființate de Consiliul de Securitate al ONU, însă Curtea Penală Internațională, un alt tribunal internațional al ONU, a fost înființat printr-o rezoluție a Adunării Generale, o posibilă cale pentru un tribunal de reparații pentru sclavie, a spus Hansford.
Okumu-Masiga a spus că țările afectate, descendenții persoanelor înrobite și grupurile indigene ar putea fi potențiali reclamanți, în timp ce pârâții ar putea include națiuni și instituții cu legături istorice cu sclavia sau chiar descendenți ai sclavagiștilor.
Un tribunal internațional nu este singura cale judiciară disponibilă.
În cadrul unui summit al țărilor din Caraibe din luna februarie a acestui an, prim-miniștrii și președinții reuniți au propus să colaboreze cu UA. Aceștia doreau un aviz juridic consultativ al CIJ cu privire la reparații prin intermediul Adunării Generale a ONU.
Makmid Kamara, fondatorul grupului societății civile Reforms Initiatives, a declarat că deciziile cu privire la calea de urmat vor fi luate pe baza acestui aviz consultativ al CIJ.
Mișcarea pentru prejudicii
Din secolul al XV-lea până la sfârșitul secolului al XIX-lea, cel puțin 12,5 milioane de africani înrobiți au fost transportați cu forța cu nave sub pavilion european, dar și american și brazilian, în principal, și vânduți ca sclavi.
Înainte de a face presiuni pentru abolirea sclaviei, Marea Britanie a transportat aproximativ 3,2 milioane de persoane, fiind cea mai activă țară europeană după Portugalia, care a înrobit aproape 6 milioane de persoane.
Cei care au supraviețuit călătoriilor brutale au ajuns să muncească pe plantațiile din America, în condiții inumane, mai ales în Brazilia, Caraibe și Statele Unite, în timp ce alții au profitat de pe urma muncii lor.
Apelurile pentru prejudicii au început chiar de la persoanele înrobite.
„Au fugit, și-au ridicat vocile în cântece de protest, au purtat războaie de rezistență”, a declarat Verene A. Sheperd, director al centrului de cercetare pentru reparații de la Universitatea din Indiile de Vest.
Traficul transatlantic cu persoane
Mai târziu, mișcarea a obținut sprijin din partea unor părți atât de variate. Printre aceștia s-au aflat liderul pentru drepturile civile din SUA, Martin Luther King Jr. și rastafariștii din Caraibe. În ultimul an, unele dintre cele mai mari instituții din lume și-au adăugat vocile.
Ghana a condus eforturile de a obține sprijinul african pentru a obține în mod oficial reparații. Nigeria, Senegal și Africa de Sud și-au asumat, de asemenea, această cauză, a declarat Kamara.
Majoritatea discuțiilor s-au concentrat asupra traficului transatlantic, au spus Hansford și Phillips, mai degrabă decât asupra comerțului transsaharian mai vechi către lumea islamică, despre care se estimează că a transportat câteva milioane de africani înrobiți.
În ce ar consta reparațiile în practică este dezbătut. Unii au făcut presiuni pentru plăți individuale către descendenții persoanelor înrobite. CARICOM a solicitat anularea datoriilor și sprijin din partea națiunilor europene pentru a face față crizelor economice și de sănătate publică.
Decizia UA de a adera la CARICOM a dat un nou impuls campaniei. UA elaborează în prezent propria carte albă a Africii cu privire la modul în care ar putea arăta reparațiile, conform reuters.com.
„Avem o comunitate globală în spatele acestui mesaj”, a declarat Mickens. Acesta a participat la evenimentul din Ghana. „Este ceva ce această mișcare nu a mai văzut până acum”.
