Infofinanciar > Esential > Totul despre economia Omanului. Sultanatul din Orientul Mijlociu extinde programul național de „omanizare” a forței muncă
Esential

Totul despre economia Omanului. Sultanatul din Orientul Mijlociu extinde programul național de „omanizare” a forței muncă

Planul național de omanizare a forței de muncă nu dă rezultatele scontate
Sursa foto: dreamstime

Cele șase state din Consiliul de Cooperare al Golfului au peste cinci milioane de lucrători migranți, una dintre cele mai mari concentrații din lume. Omanul este unul dintre aceste state care a lansat un program național de „omanizare” a forței muncă.

Conform Raportului mondial privind migrația (2003), 25% dintre lucrătorii din Arabia Saudită, 65% din Kuweit, 67% din EAU și chiar 70% din Qatar sunt imigranți sau non-naționali. Cei mai mulți dintre aceștia provin din țări din Asia de Sud, cum ar fi India, Bangladesh, Pakistan și Sri Lanka. Descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea a deschis noi căi de circulație internațională, iar creșterea bruscă a prețului din 1973 a permis țărilor din Golf să își extindă rapid economiile și, astfel, să atragă lucrători asiatici.

Țări precum Arabia Saudită, Oman, Emiratele Arabe Unite și Qatar au instituit noi politici de „localizare”, în cadrul cărora o proporție semnificativă de locuri de muncă este rezervată localnicilor.

Boom-ul petrolier a atras mii de imigranți

Descoperirea petrolului în 1965 a deschis noi perspective pentru oportunități de angajare și a atras mii de imigranți în Oman. Între 1970 și 2000, procentul de străini din această țară a crescut constant. Cifrele privind populația din 1980 încoace arată o creștere constantă a proporției populației non-Omaniene. La sfârșitul anului 2002, numărul expatriaților din Oman era de 668.000, la o populație totală de 2,5 milioane de locuitori. Dominanța străinilor este mai pronunțată în rândul forței de muncă decât în totalul populației.

De la 13,77% din populație în 1980, populația de expatriați a crescut la 26,75% în 1993. S-a înregistrat o creștere rapidă a forței de muncă expatriate între 1991 și 1996. Războiul dintre Iran și Irak (1980-1988) și războiul din Irak din 1991 au contribuit la atragerea de imigranți în această țară. La momentul primului recensământ (1993), non-omanezii constituiau 61,4% din totalul forței de muncă, în timp ce omanezii reprezentau doar 38,6%. Practic, existau trei non-Omanieni la fiecare doi omanieni angajați în forța de muncă. Începând cu 1997, procentul de non-Omanieni a scăzut lent. Recensământul din 2003 raportează că acest procent este de 23%. Cu toate acestea, expatriații constituiau încă peste 75% din totalul forței de muncă.

Cetățenii sultanatului sunt dezavantajați în fața expaților

Omanul este o țară importatoare de forță de muncă, atrăgând cea mai mare parte a forței de muncă străine din țări asiatice precum India, Bangladesh, Pakistan și Sri Lanka. Cu toate acestea, în același timp, Omanul este o societate „tânără”; se estimează că 41,2% din populația sa are sub 15 ani, iar 53,9% are între 15 și 60 de ani.

Statisticile arată că, în fiecare an, aproape 30.000 de elevi finalizează cu succes școala secundară și sunt pregătiți să intre pe piața muncii. Lupta pe piața muncii începe în acest moment, deoarece majoritatea tinerilor omanezi care intră pe piața muncii întâmpină dificultăți în obținerea unui loc de muncă. Motivul este lipsa de educație profesională/învățământ superior și/sau lipsa experienței practice de muncă în comparație cu muncitorii expatriați care lucrează în posturi similare. Acest tip de șomaj în rândul tinerilor locali reprezintă o problemă majoră pentru cetățenii Omanului și pentru guvernul lor.

Politica de dezvoltare a Omanului include o campanie de „omanizare” care vizează creșterea procentului de cetățeni omanieni pe piața muncii.

Ce este planul național de omanizare

Planul de omanizare, pus în aplicare în 1988, se străduiește să reducă dependența țării de forța de muncă expată prin înlocuirea forței de muncă străine cu cea a cetățenilor omanieni.

Raționament guvernului de la Muscat sunt că posturile ocupate în prezent de lucrători expați ar putea fi ocupate cu ușurință de cetățeni omanieni. Înlocuirea expaților cu lucrători din Oman ar contribui, de asemenea, la reducerea cheltuielilor publice pentru serviciile subvenționate (electricitate, apă, sănătate) consumate de expaților.

De asemenea, înlocuirea muncitorilor străini cu cei din Oman ar contribui la reducerea deficitului balanței de plăți a Omanului, deoarece remitențele lucrătorilor, care s-au ridicat la 1,7 miliarde de dolari în 1996, ar fi mai mici.

Înlocuirea expaților cu omanezii ar putea foarte bine să ducă la o creștere a cheltuielilor interne prin efectul de multiplicare și, astfel, să contribuie la o creștere mai rapidă a PIB-ului. Cu acest raționament, au fost planificate și implementate măsuri concrete în timpul celui de-al patrulea (1991-95), al cincilea (1996-2000) și al șaselea (2001-2006) plan cincinal.

Guvernul a stabilit cote ocupaționale pentru locuitorii Omanului

În cadrul campaniei de omanizare, următoarele ocupații au fost rezervate doar cetățenilor din Oman.

– Specialiști: Avocat, inginer civil, contabil, consilier juridic, director de departament.

– Tehnician: Învățător de școală primară, infirmier, desenator de arhitectură, cameraman TV

– Muncitor profesionist: Contabil, mecanic auto generalist, vânzător generalist, muncitor generalist în domeniul pielăriei

– Muncitor calificat: Lucrător în piele, sudor, dactilograf, electrician.

– Muncitor cu calificare limitată: Vânzător de ziare, operator de mașini, reparator/montator auto

Impactul programului în ocuparea forței de muncă

Începând cu 1995, politica de omanizare a redus ponderea lucrătorilor expați atât în sectorul public, cât și în cel privat. Între 1995 și 1998, ponderea cheltuielilor în ocuparea forței de muncă din sectorul public a scăzut de la 22,3% la 20,8%, iar în sectorul privat a scăzut de la 85,2% la 81,6%.

În timpul celui de-al cincilea plan cincinal, forța de muncă din Oman a crescut cu aproximativ 5,1%, comparativ cu 2,3% pentru forța de muncă expată. Rata de omanizare a crescut în sectorul privat de la 14,7% în 1995 la 16,6% în 2000. Datele privind omanizarea în sectorul privat indică faptul că sectoarele cel mai puțin afectate de plan sunt agricultura și pescuitul; comerțul cu ridicata și cu amănuntul; restaurantele și hotelurile; industria prelucrătoare; construcția de drumuri și clădiri; și serviciile comunitare și personale. În aceste sectoare sunt angajați 88% din totalul angajaților din sectorul privat și 95% din totalul lucrătorilor străini.

Cea mai mare rată de omanizare a avut loc în următoarele sectoare: transport, depozitare și comunicații; finanțe, asigurări, servicii imobiliare și servicii de muncă; mine și cariere; și electricitate, apă și gaze. Dar aceste sectoare angajează doar 8% din totalul angajaților din sectorul privat, conform datelor mei.edu.