Opinii

Spectaculoasa putere a Chinei va sucomba în fața creativității occidentale

Sorin Andreiana
Foto: Arhiva personala

Lumea unipolară a încetat să existe. Statele Unite nu mai sunt singurul lider mondial. Acesta este mesajul central pe care îl vedem promovat în ultima vreme în întreaga lume. Influența Statelor Unite și a aliaților din vestul Europei se află sub un asediu cu mari șanse de reușită. Practic, omenirea are încă un lider: China. Țara asiatică este în plină ofensivă în cucerirea influenței în rândul țărilor cu democrații neconsolidate, iar războiul declanșat de Rusia în Ucraina este de natură să ajute acest fenomen.

O privire asupra hărții lumii ne arată că doar 18% din oameni trăiesc în democrații consolidate, așa numitul bloc Occidental. Includem aici și țări din Orientul Mijlociu, precum Israelul, sau Asia, precum Japonia sau Coreea de Sud, sau Pacific, Australia, Noua Zeelandă. Restul Asiei, Africa și America de Sud sunt zone în care potențialul Chinei de a-și extinde influența este imens. Un calcul simplu ne arată că 18% din omenire înfruntă 72%. Am putea crede că noua lume bipolară va ajunge în timp să redevină unipolară, dar cu China în rolul de lider.

Lecțiile istoriei

Ei bine, nu cred că așa va arăta viitorul. Dacă ne întoarcem în urmă cu 30-40 de ani vom observa că lumea cu principii Occidentale înseamna tot un procent sub 20%, iar statele din spațiul sovietic și China comunistă reprezentau aproape 50% din populația globală. Cu toate acestea Războiul Rece a fost câștigat de lumea occidentală condusă de Statele Unite. URSS s-a prăbușit din cauza lipsei de tehnologie. Practic, în timp de Statele Unite și aliații săi au inovat continuu după al Doilea Război Mondial, lumea sovietică s-a sufocat în niște planuri cincinale ale unui sistem centralizat. Practic, niște politicieni hotărau ce este important, omorând astfel orice formă de creativitate. Creativitate ce duce la dezvoltarea tehnologiei.

Când a apărut prima locomotivă în Marea Britanie opinia publică s-a revoltat pentru că mașinăria ar speria vacile de pe câmp. Invenția motorului și apariția locomotivei nu au fost un proiect de stat, ci au fost rodul unor inițiative private. De aceea Uniunea Sovietică s-a sufocat în fața Occidentului. În timp ce politicienii de la Moscova căutau soluții să acopere informațiile despre Cernobîl în 1986, în situații similare în Occident apăreau 1000 de idei despre soluții de evitare a unor astfel de situații. Din cele 1000, probabil 998 erau niște inepții, dar 2 erau utile. Și așa apare dezvoltarea. Natural, din ideile unor oameni, nu din inițiativa unui sistem.

De aceea cred că noua lume bipolară va fi dominată în timp tot de Occident. Veți spune că diferența din China și URSS este că țara din estul Asiei dispune de tehnologie. Ceea ce Moscova nu avea în anii ‘80. Este adevărat, dar nu știm cât din acea tehnologie este furată din fabricile Occidentale din China și îmbunătățită. Practic, chinezii au luat un telefon american și au stabilit ca politică de stat să îl facă mai bun. Am mai văzut filmul acesta și în România lui Ceaușescu.

Inovația nu poate fi centralizată

Problema la acest tip de strategie este că inovația umană nu poate fi incitată printr-un sistem centralizat, nu poate fi impusă. Nu poți strânge 1000 de cercetători la Beijing și să le spui că ținta este să colonizeze Luna. Poate vor reuși, dar îi limitezi pe acei oameni să inventeze altceva. Ceva ce poate se va dovedi mult mai util în viitorul omenirii. Poate unul dintre oamenii aceia de știință pus să se ocupe de colonizarea spațiului ar fi inventat soluția pentru tratarea cancerului dacă era lăsat să cerceteze ce îl pasionează. Sau poate inventa prelungirea vieții umane cu 100 de ani.

Pare utopic. Tocmai aceasta este diferența dintre sistemul Occidental și cel centralizat, fie că e chinez sau rusesc. În Occident oamenii au dreptul să încerce idei care par totale inepții pentru vremurile în care trăim. Dar cum vor fi ele peste 100 de ani? Acest detaliu cred că va face diferența. Ca să înțelegeți cât mai clar de ce Occidentul reprezintă viitorul, faceți un exercițiu simplu: mergeți la ambasadele Chinei și Statelor Unite. Observați doar câți oameni cer vize pentru cele două țări. Nu este așa că vă uitați admirativ la puterea Chinei, dar mai degrabă v-ați muta la New York? Și încă ceva. În Occident poți critica un Guvern sau o idee fără ca peste câteva zile să te arunci de la etaj. După ce te apucă remușcările, evident.