Anul acesta, pe 27 aprilie, românii ortodocși celebrează Sâmbăta lui Lazăr, ziua de dinaintea sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor).
În această zi, Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Domnul Iisus Hristos, înfăptuită în Betania. Atunci când a plecat, Mântuitorul știa că prietenul Său, Lazăr, era deja decedat. El le-a spus și ucenicilor Săi, iar atunci când au ajuns în Betania, Lazăr se afla deja de patru zile în mormânt. Odată ajuns în acest loc, Iisus Hristos a săvârșit minunea Învierii lui Lazăr.
„Prin învierea lui Lazăr din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos îşi prevesteşte propria Înviere. Dacă a avut puterea să ridice un om din moarte înseamnă că El Însuşi va putea birui moartea. Din această perspectivă, sâmbăta lui Lazăr poate fi numită un fel de «mică înviere». În sensul în care ea prevesteşte ceea ce se va întâmpla peste câteva zile.”, explică Părintele Daniel Benga de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.
Sâmbăta lui Lazăr reprezintă puntea de legătură între Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor. Mâine, în Duminica Floriilor, este sărbătorită Intrarea Domnului în Ierusalim, momentul în care Iisus Hristos a ajuns la Ierusalim și a fost întâmpinat de creștini cu ramuri de salcie și cu entuziasm.
Tradiții de Moșii de Florii
Potrivit pravilei, Sâmbăta lui Lazăr este ultima zi din Postul Paștelui în care se mai fac pomeniri pentru cei trecuți în neființă. Acestea vor fi reluate apoi după Săptămâna Luminată.
Ziua din ajunul Duminicii Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii. În acestaă zi se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate. Tradiţia spune că în Sămbăta lui Lazăr se dau de pomană plăcinte cu mere.
Potrivit credințelor populare, în Sâmbăta Floriilor copiii colindă la vecini şi la prieteni. Aceștia folosesc crenguţe de salcie sfinţite în biserică. Colindul lor cuprinde urări de bine şi de sănătate pentru cei urați. Obiceiul este o reluare a zilei în care Iisus a fost primit cu slavă şi cu ramuri de măslin şi de finic în Ierusalim de mulţimi.
Colindătorii sunt primiţi de gazde cu bucurie şi care împodobite cu salcie sfinţită. În numeroase sate colindătorii sunt răsplătiţi cu ouă albe, nefierte, pentru a fi vopsite de Sfântul Paşte.
Prin tradiţie, în Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele plămădesc plăcinte şi să le dea de pomană vecinilor, rudelor şi tuturor musafirilor. Dacă femeile pregătesc plăcinte, fetele tinere plantează flori. Se spune că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite.
Prăznuirea Sfântului Apostol Simeon
Potrivit Calendarului ortodox astăzi, în Sâmbăta lui Lază, este prăznuit și Sfântul Apostol Simeon. Acesta a fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului şi Dreptului Iosif. Sfântul Simeon a fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinţii Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov, întâiul episcop al sfintei cetăţi a Ierusalimului. Moartea Sfântului Apostol Iacov a fost urmată, în anul 70, de căderea Ierusalimului, cucerit de romani, potrivit romaniatv.
Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: „Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească”.
„Iar după risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau între cei vii, împreună cu cei care după trup au fost rudenie lui Hristos Domnul. Și acest sfânt Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul şi fiul de frate al lui Iosif şi rudenia Domnului, l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului în locul Sfântului Iacov. Căci acum Ierusalimul, începuse iarăşi a fi locuit de oamenii cei ce rămăseseră.” se spune în „Vieţile Sfinţilor“.
Sfântul Simeon a fost martirizat, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani.
