În 1859, la momentul Unirii Principatelor sub conducerea domnitorului AI Cuza, noul stat rezultat avea o economie mult rămasă în urmă față de țările occidentale. În anul Unirii Principatelor, România avea doar 3,9 milioane de locuitori, iar gradul de urbanizare era de 17%. Acesta nu a crescut semnificativ nici după Marea Unire, ajungând la la 18% în 1930.
Potrivit anumitor istorici, orașele nu au putut acumula energiile necesare dezvoltării economice în epoca industrializării. Conform datelor recensământului din 1859 – 1860, în cele două principate existau circa 60.000 de salariați, circa 1,5% din totalul populației. Dintre aceștia 23 de mii erau lucrători în industrie și ateliere meșteșugărești. Alte 23 de mii – funcționari. 6 mii erau cadre didactice, iar restul salariați în societățile de comerț, transporturi, etc. Potrivit sursei citate gradul de alfabetizare era de 10%.
Pe de altă parte, populația rurală era caracterizată de o economie a autoconsumului, care nu putea genera progrese majore în dezvoltarea economică. Din acest motiv, din anul Unirii Principatelor până în preajma Primului Război Mondial, dar și în perioada interbelică, ritmul de dezvoltare al României a fost unul lent.
Evoluția economică a noului stat
Conform cercetărilor statistico-istorice, în timpul domniei lui AI Cuza (1859 – 1866) a existat o perioadă de avans economic. Aceasta a durat până în anii reformelor agrare și a secularizării averilor mănăstirești. În urma adoptării acestor reforme, economia preponderent agrară a fost dată peste cap, intrând pe o pantă descendentă.
Potrivit surselor citate, în anii 1865 și 1866 PIB-ul național a scăzut. Dar veniturile la bugetul statului au crescut. În urma secularizării averilor mănăstirești, statul a devenit proprietar pe o pătrime din teritoriul agricol al țării. Dar și pe multe prăvălii, acarete, vii, locuri de casă, care reprezentau importante resurse financiare pentru buget.
În 1862, PIB-ul național era evaluat la 2,26 miuliarde de dolari americani la cursul din 2018. Raportat la paritățile de cumpărare din prezent, rezultă un PIB național de 240 de ori mai mic decât cel estimat pentru anul 2021.
PIB-ul pe cap de locuitor era echivalent cu 562 USD. Adică de aproximativ 50 de ori mai mic decât cel estimat pentru anul 2021. În perioada 1862 -1864, PIB-ul a înregistrat o creștere. Și exporturile Principatelor Unite au crescut între 1859 și 1866 de la 78,5 milioane de lei la 116,5 milioane lei (+48%). În ceea ce privește importurile, în 1859, Principatele Unite importau mărfuri în valoare de 38 milioane lei. În 1866, valoarea acestora ajunsese la 71 milioane lei.
Efectele secularizării și ale reformei agrare
Reformele introduse de AI Cuza în 1863 și 1864 au avut un impact direct asupra dezvoltării noului stat. Secularizarea averilor mănăstirești și reforma agrară au creat pentru câțiva ani o problemă în ceea ce privește gestionarea resurselor redistribuite. Deși statul a beneficiat de resurse importante odată cu legea secularizării, nu a putut să le managerieze corespunzător. Ca urmare și nivelul lor de productivitate a scăzut.
Reforma agrară din 1864 a impactat și mai mult economia. Deși este considerată un pas înainte în privința modernizării României, țărănimii împroprietărită deținea doar pe o parte din pământul pe care îl putea lucra. Ca urmare, capacitatea de muncă era redusă la ceea ce era în proprietate. Totodată, reforma agrară a lui Cuza este considerată de unii istorici un obstacol în calea urbanizării. Și, implicit, a dezvoltării economice într-un ritm mai accelerat, conform analizeeconomice.
