În capitala Kosovo nu există o statuie a lui Jacques Chirac, nici o piață cu numele Gerhard Schröder și nici un bulevard pentru Javier Solana.
Se vor găsi toate cele de mai sus, însă, pentru Bill Clinton, Madeleine Albright și ceilalți lideri americani care au condus campania de bombardamente NATO din 1999 în Iugoslavia pentru a împiedica forțele sârbe să masacreze populația albaneză din Kosovo.
Deși multe țări membre au contribuit la operațiunea NATO, kosovarii nu-și fac iluzii cu privire la cine i-a salvat cu adevărat de la genocid.
Mulțumită SUA, „avem libertatea și democrația noastră și am reușit să construim statul Kosovo”, i-a spus premierul de atunci al țării, Ramush Haradinaj, lui Clinton la o ceremonie care a marcat aniversarea intervenției NATO în 2019.
Puțin s-a schimbat în cei aproape 25 de ani de la acțiunea NATO. Dacă e să o luăm așa, Europa este chiar mai dependentă de securitatea americană astăzi decât era atunci. Numai întrebați-i pe ucraineni.
Atunci când Germania încă se agita anul trecut că rușii s-ar putea supăra dacă ar vinde Ucrainei vehicule de luptă de infanterie dezafectate din anii 1970, Washingtonul trimitea deja armament greu.
De la invazia totală a Rusiei în Ucraina de anul trecut, SUA au angajat un ajutor militar în valoare totală de peste 43 de miliarde de euro, substanțial mai mult decât toate țările europene la un loc, potrivit datelor compilate de Institutul Kiel pentru Economie Mondială din Germania, al cărui set de date acoperă perioada 24 ianuarie 2022 – 24 februarie 2023.
Franța, al cărei președinte Emmanuel Macron visează de ani de zile la o „autonomie strategică” europeană, a contribuit cu un total general de 447 de milioane de euro, deși țara a promis arme suplimentare încă din februarie. Comparați această sumă cu cea a Republicii Cehe, o țară cu o mărime mai mică de o cincime din cea a Franței, care a livrat un ajutor militar în valoare de 566 de milioane de euro.
Fără SUA, Rusia ar fi cucerit Ucraina
Concluzia pentru Europa este că, fără ajutorul american acordat Ucrainei, steagul rusesc ar fi fluturat până acum de la Herson la Lviv, iar trupele rusești ar fi stat de pază la granița UE de la Marea Baltică la Marea Neagră.
Într-adevăr, teama de acest scenariu a fost cea care l-a convins pe cancelarul german Olaf Scholz, la doar câteva zile după invazia rusă, să se angajeze să cheltuiască 100 de miliarde de euro pentru reînarmarea Germaniei, ca parte a ceea ce el a numit Zeitenwende, un punct de cotitură.
Noul ministru german al apărării, Boris Pistorius, a prezentat în luna martie situația armatei țării în termeni cruzi: „Nu avem forțe capabile să se apere împotriva unui război brutal de agresiune”.
În ciuda promisiunii, bugetul apărării Germaniei rămâne cu mult sub obiectivul NATO de 2% din PIB. Anul trecut, acesta a crescut cu 0,1 la sută, ajungând la 1,6 la sută din PIB. (Statele Unite cheltuiesc 3,3 la sută.) Miercuri, guvernul german și-a prezentat noua strategie de securitate care prevede creșterea cheltuielilor pentru apărare la 2 la sută din PIB.
Germania, după luni de zile de tărăgănări, a accelerat în mod dramatic ajutorul militar pe care îl trimite Ucrainei. Deși se află încă la mare distanță de SUA, Germania se află pe locul al doilea în Europa, după Marea Britanie, potrivit unei noi estimări britanice, promițând sau trimițând kituri în valoare de 4,2 miliarde de euro Ucrainei până la sfârșitul acestui an, inclusiv tancurile Leopard care participă acum la contraofensivă.
Cu toate acestea, după un an, majoritatea banilor din Zeitenwende nu au fost încă cheltuiți, iar producătorii de armament din Europa spun că nu se vor angaja să deschidă noi fabrici până când nu vor obține contracte guvernamentale semnate pe termen lung. Chiar și atunci, o mare parte din acești bani nu vor merge în Ucraina, ci pentru a înlocui echipamentele învechite ale Bundeswehr-ului.
Europenii nu se agită: știu că pot conta pe americani
Deci, de ce nu este nimeni din Berlin atât de îngrijorat? Pentru că, la fel ca și kosovarii, ei cred că pot conta pe America, în ciuda cutremurelor provocate de președinția lui Donald Trump.
Țările europene se bazează pe SUA pentru orice, de la protecția sub umbrela sa nucleară și prezența trupelor sale pe continent până la cumpărarea de avioane de luptă și gloanțe.
Chiar și Polonia, care își propune să cheltuiască 4% din PIB pentru apărare în acest an, cumpără tancuri, avioane de luptă și sisteme de artilerie cu rachete din SUA, și nu intenționează să meargă singură în confruntarea cu Rusia. „Alianța cu Statele Unite este fundamentul absolut al securității noastre”, a declarat premierul polonez Mateusz Morawiecki.
În pofida tuturor declarațiilor grandioase ale liderilor europeni despre faptul că vor rămâne singuri, țările europene încă mai cheltuiesc mai mult de jumătate din bugetele lor de echipament pe echipamente americane (Olanda cheltuiește 95%). Există puține dovezi că acest lucru se va schimba, în ciuda apelurilor unor lideri precum Macron pentru ca țările să își cheltuiască euro militari acasă.
Asta înseamnă că SUA rămâne aliatul indispensabil. Sau, așa cum îi plăcea fostului președinte kosovar Ibrahim Rugova să spună: „Dumnezeu să binecuvânteze America și pe prietenii noștri occidentali”.
