Recent a fost Ziua Unității Ucrainei, care trebuia marcată cu o manifestare a mândriei naționale. Cu toate acestea, decizia președintelui Volodimir Zelenski de a emite un decret „cu privire la teritoriile din Federația Rusă locuite istoric de ucraineni” nu a reprezentat doar atât. Ci și o provocare politică deschisă la adresa Moscovei.
Mark Galeoti este profesor onorific la UCL
Decretul începe prin a acuza Rusia de asuprirea ucrainenilor „pe teritoriile locuite istoric de aceștia”, care sunt definite ca fiind „regiunile moderne Krasnodar, Belgorod, Briansk, Voronej, Kursk și Rostov”, o mare parte din sud-vestul Rusiei. De aici, se cere crearea nu doar a unui „plan de acțiune pentru păstrarea identității naționale a ucrainenilor din Federația Rusă”, ci și „dezvoltarea interacțiunii între ucraineni și popoarele înrobite de Rusia” și prezentarea „adevăratei istorii a etnicilor ucraineni pe teritoriile locuite istoric de ei în interiorul granițelor Federației Ruse” în „programele educaționale și manualele școlare”.
O situație complicată
Ucraina se află într-un adevărat proiect de construcție statală. Un proiect accelerat în mod ironic de invazia lui Vladimir Putin. Vechile diviziuni dintre est și vest, catolici și ortodocși, vorbitori de ucraineană și de rusă contează mult mai puțin acum decât au contat vreodată. În acest context, este de înțeles și inevitabil ca Kievul să dorească să aprofundeze procesul, la fel cum brutalitatea exercitată asupra poporului său îl va înclina în mod natural să riposteze împotriva invadatorului său.
Problema este, însă, că lucrurile sunt mai complicate decât Zelenski (și cu atât mai puțin Putin) sunt dispuși să accepte. Kievul a fost inițial așa-numita „Mamă a orașelor rusești”, fiind cel mai important dintre principatele Rus’ medievale, până când a fost furat de mongoli. În secolul al XIV-lea, mongolii l-au pierdut în favoarea Marelui Ducat al Lituaniei. A rămas parte din ceea ce a devenit Comunitatea Polono-Lituaniană. La jumătatea secolului al XVII-lea, a fost cucerită de cazaci, care în cele din urmă se vor supune țarilor ruși ca răul cel mai mic. Deși cu o autonomie considerabilă, Ucraina a rămas o dominație rusă și, în ciuda faptului că a reușit să își afirme independența efectivă în 1917-18, a fost apoi absorbită de noul stat bolșevic. Acolo a rămas până când Mihail Gorbaciov a dizolvat URSS la sfârșitul anului 1991.
Evoluția identității ucrainene
Deși se poate vorbi cu siguranță despre evoluția unei identități ucrainene, despre limba și cultura sa distinctivă, până de curând, aceasta a avut loc aproape întotdeauna în limitele unui stat mai mare, iar identitățile ucraineană, poloneză, lituaniană, rusă și sovietică se amestecau, se confundau și se suprapuneau. Folosirea acestui lucru ca bază pentru politică are, prin urmare, unele probleme serioase. Într-adevăr, însăși noțiunea de a lua apărarea cetățenilor ruși de origine ucraineană reflectă în mod direct propriile pretenții ale lui Putin privind dreptul de a apăra interesele „rușilor” din Ucraina.
Mai mult, referirea la dezvoltarea legăturilor „între ucraineni și popoarele înrobite de Rusia”, dincolo de limbajul emotiv și discutabil al minorităților naționale „înrobite”, sună periculos de mult ca un apel la folosirea rușilor de origine ucraineană pentru a stârni tensiuni interetnice și a fragmenta Federația. Acesta este, desigur, exact genul de lucru de care Kremlinul acuză Kievul (și Occidentul) că încearcă să îl facă. Până acum fără temei.
În cele din urmă, nu poate fi un lucru bun atunci când un președinte începe să dicteze ce ar trebui sau nu ar trebui să apară în manualele școlare și în sălile de clasă. Acest lucru nu este deloc același lucru cu programul național de învățământ din Marea Britanie. Ci mai degrabă exact ceea ce face Putin.
Limitare între comparații
Desigur, Zelenski nu este Putin și există o limită până unde pot fi făcute comparații. Cu lipsa sa obișnuită de conștiință de sine, guvernul rus a reacționat cu furie. Ca de obicei, Dmitri Medvedev, fostul președinte, a fost primul care a reacționat. El a numit decretul lui Zelenski „propagandă primitivă”. De asemenea a afirmat că „ucrainenii sunt ruși, iar Malorossiya”, „Mica Rusie”, un nume anacronic pentru Ucraina, „face parte din Rusia”.
Acest lucru va fi, desigur, exploatat cu bucurie de propaganda rusă. Guvernatorul regiunii Kursk, Roman Starovoit, a afirmat deja că decretul ‘dovedește încă o dată că președintele nostru a avut dreptate să lanseze operațiunea militară specială’. Cu toate acestea, se poate spune că orice lucru pe care îl face Zelenski este răstălmăcit în astfel de scopuri.
Asemănarea cu Rusia
Mai importantă este măsura în care acest decret aproape că oglindește unele puncte de discuție rusești. Asta în același timp în care o serie de alte măsuri și declarații par să încerce să ridice miza. Zelenski tocmai a depus un proiect de lege care permite celor care pot demonstra că au moștenire ucraineană să pretindă dubla cetățenie. Cu excepția cazului în care sunt cetățeni ruși. De asemenea, guvernul propune o interdicție de 50 de ani pentru toate legăturile de transport cu Rusia. În mod surprinzător, ministrul adjunct al apărării, Ivan Havrylyuk, intervievat de un ziar german, a adăugat o nouă cerință la cererile existente ale Kievului pentru pace: ca Rusia să renunțe la armele sale nucleare.
Este greu de crezut că până și cel mai entuziast partizan ucrainean crede că războiul va lua o asemenea turnură încât Moscova poate fi forțată la o capitulare atât de abjectă. Punând toate acestea cap la cap, ne putem întreba dacă, pentru a încerca să înlăture orice presiune occidentală de a negocia cu Moscova, Kievul încearcă să facă imposibil orice dialog, transmite spectator.co.uk
