Comuniștii erau sau sunt atei. Pentru ei, ”religia era opiumul popoarelor”, un drog, o minciună, ceva care pune stăpânire pe sufletul oamnilor și-I îndepărtau de la marile țeluri indicate de Partidul Comunist.
De asta, pentru ei, dărămârea unei biserici nu avea de a face cu păcatul, ci cu ridicarea de noi valori într-o lume de unde Dumnezeu a fost izgonit.
Asta, însă, se putea realiza cu ușurință mai ales prin creearea de generații îndepărtate de credință, de preoți, de sărbători creștine, de tradiții seculare.
Luna cadourilor și Ded Moroz
Mos Gerila, un playboy comunist
Uite așa au fost extirpați Moș Nicolae și Moș Crăciun din limbajul oficial, din sărbători. Primul pas, considerat obligatoriu, a fost înlocuirea celor doi cu un personaj inexistent până atunci: Moș Gerilă. Un moș asemănător cu cel care intra pe hornuri până atunci, dar care nu avea treabă cu Nașterea Mântuitorului. Așa că, moșul cel noi venea cu cadouri, de prin nămeți, pe 30 sau 31 decembrie, după cum voia fiecare familie roșie, ca nu cumva să se potrivească cu vreo sărbătoare din calendarul creștin.
Deci, cadourile veneau totuși, dar nu le aducea nicio săniuță zburătoare, ci un bătrânel care le căra cu cârca prin viscol. Dar el putea asta pentru că era numai în aparență un moș, de fapt era un om al muncii oțelit în lupta de clasă.
Felicitari fără credință
Apoi, decembrie a devenit luna cadourilor. Și daca ar fi fost orgaizat vreun Secret Santa i s-ar fi spus Secret Gerilă. La sovietici, varianta dură, curat comunistă, se numea Ded Moroz (Дед Мороз).
Zilele trecute Nea Moroz, a declarat, conform Agerpres, că păstrează legătura cu colegii săi străini, în pofida situației geopolitice actuale.
„Santa Claus, Joulupukki, Pere Noel, Babbo Natale sunt, fără nicio îndoială, marii mei prieteni magi”, a declarat Ded Moroz într-o conferință de presă în Sankt-Petersburg. Moș Gerilă a adăugat că, atunci când se ivește ocazia, se întâlnește sau vorbește la telefon cu colegii săi.
Și felicitările erau urâte
„Ne mai place să ne scriem scrisori ca pe vremuri sau să facem schimb de telegrame”, a explicat el. Moșul sovietic, încă viu, i-a asigurat pe copiii ruși că și în acest an, îi va felicita însoțit de nepoata sa Snegurocika, fecioara zăpezii.
Când Moș Crăciun a fost alungat din România
Presa ave aun rol esențial în impunerea lui Moș Gerilă în conștiința colectivă. Alba24 scrie că în ediția din 25 decembrie 1947, pe coperta ziarului „Națiunea“ apare un personaj total diferit de imaginea clasică a lui Moș Crăciun. Noul „moș“ e mult mai tânăr, atletic, proletar, cu pieptul dezgolit, zâmbitor parcă la gândul de a intra în prima uzină pentru a se dedica partidului, prin muncă.
Noul personaj transmitea și un mesaj, prin cartea pe care o ținea în mâna dreaptă, „Noua istorie a României”.
În interior publicației, în articolul „Dialog de Crăciun“ aflăm: „de anul acesta Crăciunul nu va semăna cu altele şi aceasta o ştiu toţi aceia care se călăuzesc după steaua ce suie în fiecare seară pe cerul mare al Moscovei”.
„Cariera“ lui Moş Crăciun a luat sfârșit, în presa comunistă, în iarna lui 1949. Atunci pomul de Crăciun a devenit „pom de iarnă”.
Gerilă, tot darnic
Una dintre cele mai cunoscute poezii ale perioadei era Scrisoarea către Moş Gerilă: „Moş Gerilă toţi îmi spun/ Că eşti darnic şi eşti bun/ Dar să ştii mai din’ainte/ C-am fost băieţel cuminte,/ Şi mai spun aşa să ştii/ Că eu nu-ţi cer jucării/ Cum ţi-ar cere şi alţi copii/ Însă nu m-aş supăra/Dacă tot mi-ai da ceva”.
