Războiul din Ucraina ne-a făcut mai atenți ca niciodată la Marea Neagră. La ce are ea de oferit, dar și la ce riscăm să pierdem, dacă situația din regiune se va înrăutăți. Prezentăm așadar o succintă trecere în revistă a bogățiilor ei. Unele sunt cunoscute opiniei publice, măcar în linii mari. Altele pot avea însă darul să surprindă.
Una dintre cheile înțelegerii mizelor economice ale Mării Negre este fără îndoială Bosforul, o rută comercială esenţială pentru toate statele riverane, cu excepţia Turciei. Strâmtoarea care leagă Marea Neagră de Marea Marmara are o importanță majoră, fiind traversată de un număr de peste două ori mai mare de nave decât cele care trec de pildă prin Canalul de Suez. Anul trecut, numărul lor s-a ridicat la 38.551. Iar unele dintre mărfurile pe care acestea le transportă sunt vitale pentru întreaga lume.
3% din petrolul furnizat la nivel global și un sfert din exporturile mondiale de cereale
Între mărfurile cu care sunt încărcate navele care trec prin Bosfor, o importanță de primă mărime o are petrolul. Prin Bosfor tranzitau zilnic, înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, circa 3 milioane de barili pe zi. Adică 3% din cantitatea de petrol furnizată la nivel global. O altă marfă care trece prin Bosfor și de care zeci de țări ale lumii depind într-o foarte mare măsură sunt cerealele expediate din porturile Mării Negre, dintre care majoritatea sunt produse în Rusia, în Ucraina și în Kazahstan.
Potrivit Reuters, cantitatea se ridică în total la circa un sfert din exporturile mondiale de cereale. Transportul de mărfuri din Bosfor este așadar crucial pentru o lume întreagă. Măcar indirect. Pentru că orice probleme ar apărea aici, ele s-ar răsfrânge asupra prețurilor mondiale la produse de primă importanță.
Gaze naturale din belșug pentru riverani
Volumele exacte de gaz disponibile în subsolul Mării Negre nu sunt deocamdată pe deplin cunoscute. Potrivit Atlanticcouncil.org, Georgia ar putea dispune de resurse totale de gaze recuperabile de 266 de miliarde de metri cubi. În cazul Bulgariei, e posibil ca doar unul dintre câmpurile sale încă neexplorate, Khan Asparuh, să conțină 100 de miliarde de metri cubi de gaze – o rezervă care ar putea teoretic acoperi cererea anuală a țării pentru peste 30 de ani.
În ceea ce privește Ucraina, deși unii experți avansează cifre spectaculoase, de peste un trilion de metri cubi de gaz, lucrurile s-au complicat enorm după ce o mare parte din suprafața maritimă a țării a trecut, în 2014, sub controlul de facto al Federației Ruse, în urma anexării Crimeei. Despre Turcia, amintim că aceasta a făcut furori în 2020, când a anunțat că rezervele din zona sa de explorare offshore Tuna-1 ar putea ajunge la 405 miliarde de metri cubi.
Iar în cazul României, se crede că zăcămintele ei de gaze naturale se ridică undeva la 150-200 de miliarde de metri cubi. O cantitate care ar putea acoperi consumul național cel puțin pentru următorii 20 de ani și care, la prețurile actuale, ar putea valora peste peste 150 de miliarde de euro.
Un uriaș potențial energetic eolian
Potrivit estimărilor Băncii Mondiale, potențialul energetic eolian al Mării Negre este unul dintre cele mai mari din Europa, ridicându-se în total la 453 de GW. Ceea ce echivalează, potrivit unor specialiști, cu cantitatea de energie care s-ar putea obține de la nu mai puțin de o sută de centrale nucleare, precum cea de la Cernavodă.
Pentru a înțelege mai bine cum pot valorifica riveranii acest potențial, amintim un studiu realizat de Energy Policy Group. Potrivit acestuia, potenţialul României în ceea ce priveşte capacitatea eoliană offshore este de 94 de GW, ceea ce i-ar permite, cel puțin teoretic, să ajungă la o producție anuală de 239 TWh, din care 54,4 TWh produşi de turbine fixate pe fundul mării. Iar asta în condițiile în care, în 2019, producţia totală de energie electrică a României a fost de 59,38 TWh. Chiar dacă aici e vorba doar despre un potențial, care cu certitudine nu va putea fi vreodată atins în totalitate, acest succint studiu de caz spune multe despre impresionantul potențial energetic eolian al Mării Negre.
În Marea Neagră se găsește și o cantitate impresionantă de hidrogen sulfurat, un gaz solubil în apă, dar care este inflamabil în contact cu aerul. Potrivit specialiștilor, hidrogenul sulfurat s-ar putea dovedi o adevărată comoară, dar numai cu condiția să fie găsită o metodă de extracţie sau de prelucrare, care să-l transforme în energie electrică. Din păcate, deși cercetătorii a făcut până în prezent mai multe experimente de succes în acest sens, ei n-au găsit încă o cale prin care să asigure producția de energie la scară industrială.
Metalele rare din Deltă și povestea unui proiect îngropat
O istorie pe care puțină lume o cunoaște este legată de o altă mare bogăție: metale rare, precum titanul și zirconiul, care sunt mai rezistente decât metalele clasice, transportă căldura şi electricitatea mai repede și reprezintă din aceste motive aur curat pentru tehnologia de ultimă generație. Încă de acum zece ani, când tehnologia nu atinsese încât nici nivelul, și nici răspândirea actuală, presa vorbea despre goana nebună a statelor lumii după aceste resurse atât de greu de găsit și de eforturile care se fac pentru exploatarea lor.
Mai ales în condițiile în care China, care deţine peste 85% din rezervele mondiale de metale rare, amenința încă de pe atunci că va diminua sau interzice exporturile. Acestei țări, care se află mai mereu în relații tensionate cu Occidentul, i se datorează 60,63% din producția globală de metale rare din anul 2021. China se plasează astfel mult peste Statele Unite, care ocupă locul al doilea cu 15,52%, de Myanmar, care ocupă locul al treilea, cu 9,38%, sau de Australia, care ocupă la acest capitol locul al patrulea în lume, cu 7.94 din producția globală de metale rare.
Bogată în metale rare este însă și în Delta Dunării, deoarece fluviul a transportat, în decursul timpului, în acest loc, tot ce a spălat în teritoriile pe unde a trecut. Acest lucru era cunoscut încă de pe vremea regimului comunist, când metalele rare de aici au început să fie exploatate în secret.
Nicolae Ceauşescu a hotărât de pildă să dragheze zona Chituc, un grind maritim care separă apele Lacului Sinoe de cele ale Mării Negre, şi să prelucreze nisipul, care s-a dovedit foarte bogat în titan, zirconiu, cadmiu, mangan, zinc şi nichel. În acest scop, a fost deschisă în 1984 la Vadu o uzină de metale rare care producea, dacă e să dăm crezare celor care au lucrat acolo, aproximativ 3 tone de metale rare în opt ore. Ceea ce, potrivit unor estimări, ar echivala în bani cu circa 4,71 de milioane de dolari.
Între timp, de industria de prelucrare a metalelor rare s-a cam ales praful. Însă după 1989, cunoscutul om de afaceri Dinu Patriciu, s-a apucat să facă prospecțiuni pe fundul Mării Negre pentru a vedea dacă nu cumva se găsesc și aici metale rare. Cunoscuții săi povestesc că milardarul român ar fi obținut, cu ajutorul unor submersibile special concepute, mostre din pulberile depuse de-a lungul mileniilor pe fundul Mării Negre, iar analizele efectuate ar fi arătat că acestea erau foarte bogate în metale rare.
Notabil este de asemenea că, în urma cercetărilor întreprinse, el ar fi constatat că astfel de pulberi existau nu doar în perimetrul românesc, ci pe tot cuprinsul fundului Mării Negre. Pentru a face posibilă exploatarea aceastei imense bogății, Dinu Patriciu a construit prototipurile unor aspiratoare submarine, care urmau să transporte pulberile pe niște platforme, de unde acestea urmau să ajungă apoi în fabrica ce avea să le prelucreze.
Investiția s-ar fi ridicat la aproximativ 8 miliarde de euro – un mizilic pe lângă profitul estimat la circa 60-80 de miliarde de euro. Din nefericire, decesul timpuriu al lui Dinu Patriciu, survenit în 2014, a zădărnicit toate aceste planuri. Și nici n-a mai apărut cineva care care să le ducă mai departe. Pulberile de pe fundul Mării Negre descoperite de fostul magnat așteaptă însă și acum. la fel ca rezervele de metale rare din Delta Dunării, pe care nimeni nu se mai obosește azi să le valorifice.
3 milioane de barili de petrol trec zilnic prin Bosfor
453 de GW – la atât se ridică potențialul energetic eolian al Mării Negre
38.551 de nave au traversat Bosforul în 2021
