Decizia lui Emmanuel Macron de a convoca două runde de alegeri la 30 iunie și 7 iulie este considerată de rivali și aliați drept un risc care ar putea oferi puterea politică extremei drepte.
Emmanuel Macron vrea să recâștige controlul asupra politicii franceze. Dar nu asta spun sondajele de opinie că se va întâmpla.
La o oră după ce partidul de extremă dreapta Rassemblement national (RN) al lui Jordan Bardella și Marine Le Pen a zdrobit formațiunea Renaissance a lui Emmanuel Macron în alegerile europene, președintele francez a ieșit la televizor pentru a spune că nu se poate comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Frontul Național a obținut 31,4% din voturi față de 14,6% pentru partidul lui Macron. Președintele a declarat că este timpul ca poporul francez și politicienii „care nu se recunosc în febra extremistă” să construiască o nouă coaliție.
Se pare că Macron se gândea de luni de zile să convoace alegeri. Dar Franța este ocupată cu pregătirea Jocurilor Olimpice de la Paris, care vor avea loc între 26 iulie și 11 august.
Agitație pe scena politică
În mod clar, Macron a căutat o cale să iasă din blocaj după ce nu a reușit să obțină o majoritate absolută în Adunarea Națională în iunie 2022. Adoptarea legilor a devenit o adevărată bătaie de cap. Președintele a trebuit să forțeze reformele pensiilor fără vot. Iar normele mai dure privind imigrația au necesitat sprijinul RN.
„Franța are nevoie de o majoritate clară pentru a acționa în seninătate și armonie”, declarat Macron. Și totuși, el a lăsat politica franceză în agitație.
Alianța sa centristă, formată din Renaissance, Horizons și MoDem, se află pe locul al treilea. Iar speranțele sale de a atrage centrul-stânga au eșuat.
Contracandidații sunt puternici
Socialiștii au format un Nou Front Popular cu Verzii, cu extrema stângă Franța neînduplecată (LFI) și cu comuniștii.
„Această decizie a creat peste tot în țara noastră îngrijorare, neînțelegere și uneori furie”, a afirmat ministrul de Finanțe Bruno Le Maire.
RN ar putea câștiga puterea în Franța pentru prima dată. Partidul este condus de Jordan Bardella, în vârstă de 28 de ani. Liderul în parlament este Marine Le Pen. Care a luptat de trei ori pentru președinție și a pierdut de fiecare dată.
Dar de fiecare dată a obținut mai multe voturi. Acum, sondajele spun că partidul ei ar putea deveni cel mai mare din Franța. Dar fără a ajunge la majoritatea absolută. Nu la mare distanță în sondaje se află o alianță largă de stânga. Alianță care include partide de extremă stânga.
Cum funcționează alegerile
În Adunarea Națională există 577 de locuri. Acestea includ 13 circumscripții de peste mări și 11 circumscripții care reprezintă francezii din străinătate. Pentru o majoritate absolută, un partid are nevoie de 289.
Alianța lui Macron a avut doar 250 de locuri în Adunarea ieșită. Din acest motiv a trebuit să obțină de fiecare dată sprijinul altor partide pentru a trece o lege.
Primul tur elimină toți candidații care nu reușesc să obțină 12,5% din voturi. Oricine obține 50% din voturi cu o prezență la vot de cel puțin un sfert din electoratul local câștigă automat. Acest lucru se întâmplă însă doar în câteva circumscripții.
Al doilea tur este o serie de curse disputate de doi, trei sau, uneori, patru candidați. Unii candidați se pot retrage înainte de 7 iulie pentru a oferi unui aliat o șansă mai mare de a împiedica victoria unui rival. Cum este, de exemplu, extrema dreapta.
Care sunt pronosticurile
Sistemul cu două tururi de scrutin înseamnă că nimic nu este clar.
Chiar dacă RN se califică pentru turul al doilea într-un număr mare de circumscripții, alegătorii ar putea alege să adopte „le vote utile”. Votul tactic este utilizat pentru a împiedica partidul să intre în cursă.
Aceștia au 88 de locuri în parlament, dar sondajele sugerează că ar putea depăși cu mult 200.
La alegerile europene, RN a luat 31,37% din voturi. Celălalt partid de extremă dreapta, Reconquête, 5,47%. Unii susținători ai republicanilor de centru-dreapta ar putea susține RN. Dar la fel de mulți alții s-ar putea alătura mișcării pentru a-i bloca – pentru a forma un „baraj”.
Votul combinat al stângii, al Verzilor și al extremei stângi a fost și el de peste 30%. Dar nu toți alegătorii de stânga vor susține Noul Front Popular. Aceasta din cauza implicării partidului de extremă stânga Franța neînduplecată (LFI) al lui Jean-Luc Mélenchon.
Un alt factor este prezența la vot. Aceasta va fi considerabil mai mare decât cea de 51% de la votul pentru Parlamentul European din 9 iunie.
Oricine ar câștiga, Macron a declarat că nu va demisiona din funcția de președinte. Dacă partidul său pierde, iar RN sau Noul Front Popular câștigă, rămân aproape trei ani de „coabitare”.
Acest lucru s-a mai întâmplat înainte în Franța. Politica internă a fost în mâinile prim-ministrului și ale cabinetului. Iar politica externă și de apărare – în mâinile președintelui.
Va fi Bardella premier?
Nu neapărat. Macron decide cine va conduce următorul guvern, conform Constituției. Dar el trebuie să reflecte componența noii Adunări. Așa că, dacă RN este partidul predominant, i-ar putea fi greu să aleagă pe altcineva.
Iar dacă RN câștigă o majoritate absolută, Jordan Bardella ar fi alegerea evidentă. De altfel, este nominalizat chiar de partid. Afișele de campanie ale RN îl proclamă ca prim-ministru. La 28 de ani este o prezență importantă pe TikTok. Și este membru al Parlamentului European din 2019.
Bardella a exclus însă posibilitatea de a deveni prim-ministru dacă RN nu obține majoritate absolută. „Nu vreau să fiu asistentul președintelui”, a precizat acesta.
O majoritate relativă, a spus el, l-ar lăsa în imposibilitatea de a acționa. „Nu am de gând să vând poporului francez măsuri sau acțiuni pe care nu le-aș putea duce la îndeplinire.”, a subiniat Bardella.
Coabitarea are antecedente
Au existat trei perioade de coabitare în trecut:
– 1997-2002: socialistul Lionel Jospin a fost prim-ministru al președintelui de centru-dreapta Jacques Chirac.
– 1993-95: Primul ministru de centru-dreapta Edouard Balladour a lucrat cu președintele socialist François Mitterrand în timpul celui de-al doilea mandat al acestuia
– 1986-88: Jacques Chirac a fost prim-ministru în timpul președintelui François Mitterrand
Dar nimic nu a pregătit cu adevărat Franța pentru genul de coabitare care ar putea avea loc după 7 iulie. Când extrema dreaptă cu elemente de extremă stângă vor încerca să se înțeleagă cu un președinte centrist.
Marine Le Pen încearcă schimbarea de imagine
De ani de zile, Marine Le Pen a încercat să „de-diabolizeze” sau să curețte partidul de rădăcinile antisemite și extremiste ale tatălui său, Jean-Marie Le Pen, și ale colegilor săi fondatori ai Frontului Național, pe care l-a redenumit Rassemblement national.
Cu toate acestea, politicile sale stricte anti-imigrație rămân. Iar o hotărâre luată la începutul acestui an de Consiliul de Stat, a confirmat că ar putea fi considerat de „extremă dreapta”.
Căpitanul echipei de fotbal a Franței, Kylian Mbappé, și-a avertizat compatrioții că „extremele sunt la porțile puterii”. Fotbalistul a declarat și că Franța se află „într-un moment istoric foarte important „. Jordan Bardella a ripostat rapid. Liderul RN a criticat „sportivii multimilionari care dau lecții oamenilor care se luptă să se descurce”.
RN a luat bani din Rusia, iar Marine Le Pen a fost pro-Kremlin, anti-NATO și anti-UE. Multe dintre pozițiile lor extreme privind părăsirea comandamentului integrat al NATO și creșterea legăturilor cu Rusia au fost abandonate în liniște.
Ieșirea din UE nu a mai fost pe ordinea de zi din 2022. În schimb, Bardella se concentrează pe reducerea TVA (taxa pe vânzări) la energie și la 100 de bunuri esențiale. Dar și pe abrogarea reformelor Macron privind pensiile în câteva luni.
Ce promite stânga?
Noul Front Popular este o alianță puțin probabilă de socialiști, verzi și comuniști și Franța neînduplecată (LFI).
Aceștia au promis să renunțe la reformele Macron privind pensiile și imigrația. Platforma lor se bazează, în rest, pe ideea că „ori e extrema dreaptă, ori suntem noi”.
Președintele Macron a atacat grupul ca fiind „total imigraționist” și permițând oamenilor să își schimbe sexul la primărie. O declarație care i-a dus la acuzații de transfobie.
Frontul Popular a promis să lupte împotriva antisemitismului. Și asta chiar dacă include candidați de extremă-stânga care au fost acuzați că au făcut remarci antisemite, conform bbc.
