Guvernul israelian a obținut prima sa victorie în încercarea, care durează de luni de zile, de a revizui sistemul judiciar al țării. Luni, legislatorii israelieni au aprobat o lege care privează Curtea Supremă a țării de puterea de a anula deciziile guvernamentale pe care le consideră „nerezonabile” sau care nu sunt în conformitate cu interesul public.
Opozanții acestei legi, mii de persoane care au ieșit în stradă în întreaga țară pentru a 29-a săptămână consecutivă de proteste, au declarat că adoptarea legii reprezintă un semn de moarte pentru democrația israeliană, având în vedere că aceasta subminează unul dintre singurele mecanisme de control al autorității guvernului (Israelul, spre deosebire de majoritatea celorlalte democrații, nu are o constituție scrisă). Se așteaptă ca parlamentarii opoziției să facă apel la Curtea Supremă, deși nu este clar dacă instanța va prelua cazul.
Care sunt adevăratele motive
În timp ce o mare parte din tumultul provocat de revizuirea sistemului judiciar s-a concentrat asupra impactului pe care aceasta îl va avea asupra normelor democratice ale Israelului și asupra poziției sale internaționale, s-a acordat relativ puțină atenție la ceea ce premierul Benjamin Netanyahu și partenerii săi de coaliție de extremă dreapta intenționează să facă în cele din urmă cu puterea lor consolidată.
Unii comentatori au sugerat că încercarea de ocolire a acuzațiilor de corupție ar putea fi cel puțin un motiv pentru prim-ministru (Netanyahu este judecat pentru fraudă, abuz de încredere și acceptarea de mită, el neagă, însă, orice abatere). Dar experții spun pentru TIME că promovarea ambițiilor dreptei ultranaționaliste de expansiune neîngrădită a coloniilor și, potențial, anexarea unilaterală a Cisiordaniei, ar putea fi un alt motiv.
Miniștrii istraelieni vor teritorii
Miniștrii israelieni nu au făcut niciun secret din ambițiile lor teritoriale. Itamar Ben-Gvir, ministrul Securității Naționale a țării, care locuiește el însuși într-o așezare israeliană de lângă Hebron, a răspuns la recentele atacuri ale coloniștilor asupra satelor palestiniene încurajând mai mulți coloniști israelieni să „fugă spre vârfurile dealurilor, să le colonizeze”.
Bezalel Smotrich, ministrul de Finanțe al țării, a scris anterior că extinderea coloniilor este esențială pentru „impunerea suveranității asupra întregii Iudei și Samaria”, termenul biblic pentru Cisiordania, adesea folosit de naționaliștii religioși. „În acest fel”, a adăugat el, „vom putea crea o realitate clară și ireversibilă pe teren”.
Yariv Levin, ministrul israelian al Justiției, care este și adjunctul lui Netanyahu, a încadrat în mod repetat revizuirea judiciară ca o condiție prealabilă pentru anexare. Dar poate că cea mai clară declarație de intenție a venit din partea lui Netanyahu, care în decembrie a declarat că poporul evreu are „un drept exclusiv și incontestabil asupra tuturor zonelor din Țara Israelului”, inclusiv Cisiordania.
Acest sentiment a fost reluat în acordul de coaliție al guvernului, care spunea că „prim-ministrul va conduce formularea și punerea în aplicare a politicii în cadrul căreia suveranitatea va fi aplicată în Iudeea și Samaria”. După cum relatează Times of Israel, se crede că aceasta este prima dată când un acord de coaliție include o clauză care sancționează anexarea Cisiordaniei.
Până în prezent, Curtea Supremă a permis, dar a și împiedicat colonizările Israelului. Pe de o parte, multe dintre deciziile instanței au facilitat acapararea de terenuri și strămutarea palestinienilor în Cisiordania. Pe de altă parte, înalta instanță a impus limite unora dintre cele mai grave excese ale dreptului coloniștilor, prin anularea unei legi care permite construirea de așezări pe proprietatea palestiniană. Curtea Supremă israeliană este singura instituție la care palestinienii se pot adresa pentru a contesta așezările individuale sau pentru a-și apăra drepturile în disputele funciare, informează time.com
