Este greu de imaginat o dramă judiciară mai mare, făcută pe măsură pentru mass-media, decât una care îl are ca protagonist pe Donald Trump, cândva cea mai puternică figură din lume și cineva care aspiră să fie din nou așa, forțat să asiste la acuzațiile privind o întâlnire sexuală ciudată cu o actriță porno.
Și totuși, în ciuda săptămânilor de mărturii, publicul american pare ciudat de detașat.
Într-un sondaj recent realizat de YouGov/Yahoo News, doar 16% dintre respondenți au declarat că au urmărit procesul „foarte îndeaproape”. Iar cei care au declarat că au manifestat un interes moderat față de proces au reprezentat doar o treime dintre cei chestionați.
Mai mulți americani au declarat că procesul i-a făcut să se simtă „plictisiți” sau „furioși” decât interesați. Alte sondaje realizate în timpul procesului pentru a evalua atenția acordată au avut rezultate similare.
Donald Trump versus Stormy Daniels
Domnul Trump a negat întotdeauna că a întreținut relații sexuale cu Stormy Daniels, pe numele real Stephanie Clifford. Iar avocații săi au încercat să o prezinte în instanță ca fiind o fățarnică.
Ea s-a folosit de notorietatea pe care a dobândit-o în urma acuzației, au susținut ei, pentru a face bani.
Într-unul dintre cele mai memorabile schimburi de replici din timpul procesului, avocatul apărării lui Trump, Susan Necheles, a spus că vedeta porno avea „multă experiență în a face să pară reale poveștile false despre sex”.
„Wow”, a replicat doamna Daniels. „Sexul din acele filme este foarte real – la fel ca în acea cameră de hotel”, a continuat ea, adăugând că, dacă povestea ar fi fost inventată, ea ar fi „scris-o mult mai bine”.
Ea a descris o imagine a unui presupus domn Trump deschizând ușa camerei sale de hotel în pijamale, dezbrăcându-se până la lenjeria intimă în timp ce ea era la baie. Iar apoi o întâlnire neprotejată și neașteptată care, a spus ea, a lăsat-o tremurândă și disperată să plece.
La prima vedere, cazul nu a fost niciodată cu adevărat despre ceea ce s-a întâmplat în camera de hotel.
În schimb, crima ar fi fost comisă în efortul de a mușamaliza povestea.
Cu puțin timp înainte de alegerile din 2016, doamna Daniels a fost plătită cu 130.000 de dolari pentru tăcerea ei de către Michael Cohen, confidentul apropiat al domnului Trump, avocat și aranjor. Cu scopul – a susținut acuzarea – de a ține în mod necorespunzător povestea departe de publicul votant.
Indiferența publicului american
Există unii care consideră că aparenta indiferență a publicului față de acest caz nu este atât de surprinzătoare pe cât pare.
În primul rând, dl Trump este deja o cantitate cunoscută, cu o lungă istorie de curtare a indignării.
Și în al doilea rând, alegătorul american este mult mai puțin pudic decât presupun mulți. Un aspect adus în atenție de un alt scandal sexual dintr-o altă epocă politică.
Bill Galston a avut un rol politic de rang înalt în cadrul Casei Albe a lui Bill Clinton.
„Dacă mă întrebați dacă sunt familiarizat cu scandalurile sexuale, atunci cu siguranță sunt”, spune el.
Există rezonanțe, spune el, între procesul lui Trump de astăzi și acuzațiile aduse președintelui Clinton de atunci, la sfârșitul anilor 1990. Că a mințit pentru a mușamaliza un scandal sexual cu stagiara de la Casa Albă Monica Lewinsky.
„Am fost implicat în discuții intense de ambele părți ale culoarului politic”, spune dl Galston. „Iar oamenii se întrebau: unde era indignarea?”.
Sondajele de atunci sunt remarcabil de asemănătoare cu cele din prezent. Doar 15% din public spun că urmăreau îndeaproape procesul televizat de punere sub acuzare a dlui Clinton. Iar, puțin peste o treime spun că urmăreau „o parte din el”.
Această cifră este la egalitate cu sondajele din jurul procesului lui Trump, care, prin contrast, nu a fost televizat.
Bill Clinton a fost achitat de Senatul american. Așadar, s-ar putea ca și Donald Trump să aibă parte de o aprobare similară. Dacă nu din partea sistemului de justiție penală din SUA, atunci din partea poporului american?
„Unii americani s-ar putea să se uite și să spună: „Ei bine, el a mințit în legătură cu sexul și cât de nou este acest lucru, oricum?””, sugerează dl Galston.
Procesul din Manhattan, cel mai slab al lui Trump
Departe de a-i avea pe alegătorii americani lipiți de fiecare detaliu, centralitatea acuzațiilor sexuale și natura sălbatică a cazului ar putea fi tocmai motivul pentru care aceștia par dezinteresați.
La toate acestea putem adăuga opinia larg răspândită potrivit căreia procesul din Manhattan este de departe cel mai slab dintre cele patru procese penale cu care se confruntă Donald Trump.
Acesta se bazează pe o infracțiune contabilă – presupusa falsificare a rambursărilor către Michael Cohen.
Cazul se bazează pe faptul că ceea ce în mod normal ar fi o infracțiune a fost ridicat la categoria mai gravă de infracțiune din cauza presupusei încercări de a influența în mod necorespunzător o alegere.
Părerile juridice sunt puternic împărțite în ceea ce privește meritele și șansele de succes.
Și este greu să scăpăm cel puțin de percepția unui element politic – întotdeauna un pericol în cazul sistemului american de procurori aleși – având în vedere că cel care a intentat procesul, procurorul districtual din Manhattan, Alvin Bragg, și-a făcut campanie electorală în mod deschis bazându-se pe faptul că l-a înfruntat pe dl Trump în instanță.
Este o preocupare pe care dl Trump a exploatat-o din plin. El a ținut discursuri zilnice de pe treptele tribunalului în care susține că este victima unei persecuții autoritare. Și asta, bineînțeles, din partea unui om care a încercat să anuleze rezultatele alegerilor din 2020. Și care continuă să facă afirmații false de fraudă electorală.
Cazul privind banii de tăinuire din New York este singurul dintre cele patru cazuri penale ale sale care este posibil să fie judecat înainte de alegerile din 5 noiembrie.
Cele mai serioase cazuri împotriva sa – cele care implică revolta din 6 ianuarie de la Capitoliul SUA și păstrarea de către acesta a unor documente clasificate – sunt împotmolite în contestații legale formulate de avocații săi, potrivit BBC.com
