La aproape trei luni după demisia din funcția de ministru al Apărării, senatorul Vasile Dîncu dezvăluie de ce nu a funcționat colaborarea cu „Comandantul suprem al Armatei“, președintele Klaus Iohannis. Printre motivele aduse se numără dialogul „limitat“ avut cu șeful statului și lipsa de susținere a acestuia în procesul de reformă și modernizare a armatei române.
În octombrie trecut, fostul ministru al Apărării Vasile Dîncu și-a motivat oficial demisia înaintată premierului Nicolae Ciucă invocând imposibilitatea colaborării cu comandantul suprem al Armatei. Demisia a survenit după ce președintele Klaus Iohannis, dar și prim-ministrul l-au criticat public pentru o declarație în care Dâncu precizase că „singura şansă a păcii poate să fie negocierea cu Rusia“.
La aproape trei luni de la eliberarea din funcție, Vasile Dîncu declară că nu a avut „vreo critică din partea Președintelui cu excepția unei sugestii nefericite ”de a citi revista presei”, după o înscenare legată de o afirmație a mea cu privire la modul de terminarea războiului din Ucraina, o banalitate pe care o spuneau în acel moment Macron, Blinken și mulți alții. (…) În totalitate nu înțeleg nici azi ce l-a determinat pe Președinte să pună o presiune asupra mea, la un minister unde aveam oricum foarte multă treabă. În plus, rezultatele mele de la minister erau la nivelul propus, Summit-ul de la Madrid confirmând că Ministerul Apărării și România și-au atins toate țintele. Nici nu mă gândesc de ce aș fi avut parte din partea ”surselor” dacă aș fi fost ministru de Interne, după Schengen.“
Critici la adresa comandantului Klaus Iohannis
Dacă președintele Klaus Iohannis nu l-a criticat prea des, în schimb fostul ministru al Apărării are o serie de critici voalate la adresa nivelului de implicare a comandantului suprem.
„În contextul în care mandatul meu s-a desfășurat sub imperativul războiului aflat la granițele României, colaborarea cu Președintele României, în calitate sa de comandant al forţelor armate şi preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării s-a desfășurat normal, în cadrul strict formal și prevăzut de lege, dar dialogul a fost unul pe care l-aș putea caracteriza ca fiind ”limitat”. Cred că situația geopolitică pe care o traversează România în ultimul an necesită o colaborare mai bună și mai strânsă între ministrul Apărării și Președinte. Nu am simțit sprijin din partea comandantului suprem în niciuna dintre acțiunile importante ale procesului de reformă și modernizare pe care l-am gândit împreună cu echipa mea“, explică senatorul PSD.
Așteptările fostului ministru al Apărării țin în mare de platforma social-democrată – pensiile militare, creșterea soldelor, îmbunătățirea condițiilor de trai pentru militari etc. – dar și de problemele generate de contextul geopolitic actual: „Mă așteptam la un sprijin în bătălia de a nu considera pensiile militare ca pensii speciale, la ajutor pentru promovarea Statutului cadrelor militare, la sprijin pentru proiectele de creștere a soldelor și de îmbunătățire a nivelului de trai al militarilor români și al familiilor lor, la optimizarea cadrului legislativ privind securitatea și apărarea națională. Mă așteptam la o compatibilitate de viziune și sentiment în ceea ce privește apărarea națională, mai ales în acest context al războiului din zonă. Dacă actorii sistemului de apărare vin din partide politice diferite trebuie să înțelegem că nici măcar comandantul suprem nu are monopolul pozițiilor ori al strategiei de comunicare. În toată această perioadă Președintele m-a invitat la o singură discuție despre proiectele ministerului. Dacă mă gândesc bine, nici acum nu știu ce gândește Președintele nostru despre apărarea României, dincolo de pozițiile conjuncturale din comunicările ocazionate de evenimente publice.“
Vasile Dîncu are alte planuri de carieră și de viață
Întrebat de Gazeta de Cluj dacă ar accepta o nominalizare din partea PSD să candidez la președinție României, Vasile Dîncu a infirmat categoric această ipoteză.
„Nu îmi doresc această funcţie, nu mi-am dorit-o niciodată, în ciuda tuturor speculațiilor trecute sau recente. Am mai spus acest lucru: pentru foarte mulţi politicieni visul înseamnă este să meargă la capăt în cariera lor, adică până la a candida la funcția supremă în stat. Eu cred însă că este o limită pe care trebuie să ţi-o înţelegi singur și trebuie să știi cât eşti capabil să sacrifici pentru această funcţie, ținând cont că aceasta ar urma să fie funcţia ultimă din cariera politică. În acest moment am alte planuri de carieră și de viață; deci răspunsul este nu“, a precizat fostul ministru al Apărării, care nu dorește să acceadă la funcția de comandant suprem.
