La podcastul HAI România din 20 iunie, Florin Postolachi, care a participat la revolta din 1987 de la Brașov, a povestit despre luna de iad pe care a trăit-o în arest.
Ionuț Cristache, gazda podcastului, l-a întrebat dacă torționarii își arătau fața umană în anumite momente. Chiar dacă Florin Postolachi a prezentat și momente în care acești angajați ai Miliției făceau gesturi umanizante, ansamblul relatării sale este unul cu un puternic impact emoțional.
Singurele puncte luminoase de pe permanent
La HAI România, Florin Postolachi a vorbit despre puținele momente în care torționarii săi renunțau la „fața de anchetator”:
„Maiorul Voinea mă mai lăsa… nu știu cât ațipeam. Dar pintre pleoape îl urmăream. Avea fața de anchetator și atunci când credea că am ațipit, îi vedeam altă față, îmi povestea despre copilul lui, avea un copil de vârsta mea. Ăsta era șeful lor, nici nu ar fi trebuit să bată. Era un meci, România cu Austria, m-a luat una la interogatoriu să îi spun cine a spart sediul central. Eu i-am zis că nici nu am intrat acolo, ăsta intră în birou și spunea că s-a dat un gol…
A apărut unul cu eugenii, un milițian. Și a fugit după ce ne-a dat câte o eugenie. Au fost oameni în deportări. Au fost oameni deportați care găseau pe preș mâncare. La Vaslui erau unii pe care nu-i lăsau să muncească, veneau cu mâncare, băutură și de toate. Întrebau „ce cauți aici necalificat, tu ai liceul, ești băiat deștept, de la Brașov”, a dezvăluit acesta.
Umilința, principala formă de tortură
Pe de altă parte, București, locul în care Florin Postolachi a întâlnit și un minimum de bunăvoință este în primul rând un loc al torturilor psihice:
„Au fost multe momente degradante. Umilința, bătaia, lipsa somnului… sunt multe lucruri. Dar eu nu sufăr să fiu umilit, am un ego mai puternic. Ne băgau dimineața la 6 să ne facem obligatoriu nevoile, într-un liceu necompartimentat. Patru stăteau pe veceu, patru se uitau la ăia care își făceau nevoile. Doctorul zicea că ne obișnuim. Și așa e, ne făceam nevoile doar când ne lăsau ei, la 6 dimineața și la 6 seara. Unul s-a urcat cu picioarlee pe mine că n-am fost destul de prompt să-i răspund la o întrebare, atunci s-a urcat pe mine, m-a călcat în picioare. Erau chestii care te ajutau acolo, care…
Ne scotea o dată pe săptămână, era o încăpere fără acoperiș, cu plasă, trebuia să te plimbi câte o jumătate de oră prin celula respectivă. La un moment dat voiau să ne împuște și președintele Americii s-a împotrivit și de-aia nu ne-au mai împușcat. Întrebările lor erau: „Cine a fost șeful? Cine a adus spray-urile? Cine a adus armele?”
Nu a existat nicio minte luminată care să ne ghideze, nu era niciun șef”, a declarat el în exclusivitate.
Episodul integral poate fi urmărit pe pagina oficială de YouTube a podcastului.
