În Telendos, o mică insulă grecească din Marea Egee, Savas Glinatsis a avut până de curând distincția de a fi singurul elev al școlii primare locale. În urmă cu un deceniu, insula avea peste 100 de rezidenți permanenți, dar acum populația se apropie de 60 de persoane, potrivit recensământului din 2021. Savas, care a împlinit opt ani anul trecut, a fost singurul copil al insulei.
„Era complet singur”, spune mama sa, Maria Platsi, originară din Telendos. În noiembrie, Platsi a decis să se mute împreună cu fiul ei în Kalymnos, o insulă vecină mai mare. „Mi-aș dori ca Savas să poată merge la școală în Telendos, așa cum am făcut-o eu, dar nu pot suporta ca copilul meu să fie izolat”, spune Platsi.
Penuria de copii din Europa nu se limitează la Grecia. Anul acesta ar putea marca un punct de cotitură în istoria UE, întrucât populația de 448 de milioane de locuitori a început un declin care se preconizează că va persista, marcând o scădere fără precedent pe timp de pace, conform previziunilor ONU. Populația UE a crescut în anul până în ianuarie 2023, ajutată de un aflux de persoane strămutate din Ucraina, după o scădere temporară de doi ani care a reflectat impactul pandemiei. Anul trecut, Eurostat a prognozat că populația va atinge un vârf de 453 de milioane de locuitori în 2026.
Inversiune demografică
Însă cifrele din 2023 au fost sub așteptări, deoarece nașterile din UE au scăzut la niveluri pe care Eurostat nu le mai prevăzuse pentru încă două decenii, ceea ce sugerează că vârful ar putea fi atins înainte de 2026.
Ceea ce devine clar este că inversiunea demografică a UE, prevăzută de mult timp, pare să se producă mai devreme decât au prezis mulți experți. Deși, în ultimele decenii, imigrația a contribuit la creșterea numărului de locuitori, iar participarea sporită a imigranților și a femeilor la forța de muncă a compensat scăderea accelerată a populației în vârstă de muncă din UE, în curând acești factori nu vor mai fi suficienți.
UE nu este singura care se confruntă cu aceste presiuni. Declinul demografic al Japoniei a devenit o problemă de durată, în timp ce China și Coreea de Sud au în prezent unele dintre cele mai scăzute rate de fertilitate – numărul de copii pe femeie de vârstă reproductivă – din lume.
Însă multe dintre cele 27 de țări care alcătuiesc UE se confruntă de zeci de ani cu rate de natalitate extrem de scăzute. Având în vedere că, în prezent, partea cea mai productivă a populației este în scădere, există o presiune suplimentară asupra finanțelor publice, ceea ce are consecințe asupra perspectivelor economice și a poziției geopolitice a blocului comunitar. În consecință, UE a devenit un teren de testare pentru politicile guvernamentale în favoarea natalității, majoritatea dintre acestea fiind până în prezent ineficiente în ceea ce privește stoparea declinului natalității.
De unde vine problema?
Un alt remediu – creșterea imigrației – este un subiect cu încărcătură politică în multe capitale. Partidele populiste anti-imigrație vor câștiga probabil voturi la alegerile pentru Parlamentul European, care vor avea loc între 6 și 9 iunie.”Dacă nu luăm în considerare tendințele demografice și nu le atenuăm [pe cât posibil] acolo unde este posibil, am putea sfârși prin a deveni somnambulii unor scenarii sumbre”, spune Dubravka Šuica, primul vicepreședinte al Comisiei Europene pentru democrație și demografie din istorie.
Aceste scenarii includ „amenințări iminente la adresa competitivității noastre, presiunea asupra bugetelor noastre, presiunea asupra serviciilor publice și a pensiilor și posibilitatea ca locurile de muncă din toate sectoarele economiei să rămână neocupate”, adaugă ea.
Šuica, care se află la finalul mandatului său de cinci ani, a solicitat guvernelor să înființeze ministere ale demografiei și UE să creeze un consiliu cu o linie bugetară dedicată. Fără o organizare adecvată, spune ea, „nimeni nu se simte responsabil”. O altă problemă este că efectele demografice se manifestă lent, pe termen lung, ceea ce reduce impulsul guvernelor de a acționa acum.
Pentru Šuica, problema necesită un sentiment de urgență mai mare în rândul factorilor de decizie politică. „UE se află în pragul unei revoluții demografice”, spune ea, o revoluție care necesită o „regândire profundă a cadrelor noastre instituționale, politice, economice și culturale”.
Țările din Europa care se confruntă cu probleme
Țările care formează acum UE sunt relativ noi în fața acestor provocări demografice. După cel de-al Doilea Război Mondial, majoritatea țărilor europene au cunoscut un baby boom, care a contribuit la o creștere demografică solidă pe întreg continentul.
De atunci, factori precum creșterea rapidă a nivelului de educație, în special în rândul femeilor, îmbunătățirea alimentației și a igienei, controlul bolilor infecțioase și diseminarea metodelor de control al nașterilor au dus la scăderea drastică a ratei natalității și la creșterea speranței de viață. În acest timp, ponderea UE în populația mondială s-a redus la mai mult de jumătate, ajungând la mai puțin de 6 %.
În mod crucial pentru creșterea economică și pentru finanțele publice, populația UE în vârstă de muncă, cea cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani, care contribuie la cea mai mare parte a veniturilor fiscale, a scăzut de la un vârf de 270 de milioane în 2011 la aproximativ 261 de milioane în acest an, conform datelor ONU. Raportat la populația totală, grupul de vârstă activă din UE a atins un nivel maxim de 61,4% în 2008, iar în prezent a scăzut la 58%.
În condițiile în care ponderea populației active este în scădere, „PIB-ul pe cap de locuitor va fi în mod constant scăzut”, spune Michael Saunders, economist la Oxford Economics. „În comparație cu calea pe care ați parcurs-o în cea mai mare parte a ultimilor 50 de ani, în care standardele de viață continuă să se îmbunătățească, se simte foarte diferit” a explicat acesta, potrivit Financial Times.
