Ce a mers prost? După ce China a reintrat în rândul economiilor mondiale în 1978, a devenit cea mai spectaculoasă poveste de creștere din istorie. Reforma agricolă, industrializarea și creșterea veniturilor au scos aproape 800 de milioane de oameni din sărăcia extremă. După ce în 1980 producea doar o zecime din producția Americii, economia Chinei are valorează acum trei sferturi din cea a Americii. Cu toate acestea, în loc să revină în forță după ce guvernul a renunțat la politica de „zero covid” la sfârșitul anului 2022, ea se clatină.
Economia a crescut cu o rată anuală de doar 3,2% în al doilea trimestru. O dezamăgire care pare și mai gravă având în vedere că, potrivit unei estimări, cea a Americii ar putea crește cu aproape 6%. Prețurile locuințelor au scăzut. Dezvoltatorii imobiliari, care au tendința de a vinde casele înainte de a fi construite, s-au lovit de un zid, speriind cumpărătorii. Cheltuielile de consum, investițiile în afaceri și exporturile au scăzut. În timp ce o mare parte a lumii se luptă cu o inflație prea mare, China este la polul opus. Prețurile de consum au scăzut de la începutul anului până în iulie.
Traiul din China
Nivelul de trai al Japoniei era de aproximativ 60% din cel al Americii în 1990; în prezent, nivelul de trai al Chinei este mai mic de 20%. Și, spre deosebire de Japonia, China suferă, de asemenea, de ceva mai profund decât o cerere slabă și o datorie mare. Multe dintre provocările sale provin din eșecuri mai ample ale politicii sale economice. Acestea se înrăutățesc pe măsură ce președintele Xi Jinping centralizează puterea.
În urmă cu aproximativ un deceniu, tehnocrații chinezi erau văzuți aproape ca niște savanți. Mai întâi au prezidat o minune economică. Apoi, China a fost singura mare economie care a răspuns la criza financiară globală din 2007-2009 cu suficientă forță de stimulare. Unii comentatori au mers până la a spune că China a salvat economia mondială. În anul 2010, de fiecare dată când economia s-a clătinat, oficialii au sfidat previziunile de calamitate prin ieftinirea creditelor, construirea de infrastructură sau stimularea pieței imobiliare.
Datoriile au crescut
În timpul fiecărui episod, însă, datoriile publice și private au crescut. La fel au crescut și îndoielile cu privire la sustenabilitatea boom-ului imobiliar și la necesitatea reală de noi infrastructuri. Astăzi, factorii de decizie politică se află într-o situație dificilă. În mod înțelept, aceștia nu doresc să relanseze bula imobiliară. De asemenea, nu pot face suficiente tipuri de stimulente mai de dorit, cum ar fi cheltuielile cu pensiile și ajutoarele acordate gospodăriilor sărace pentru a stimula consumul. Motivul este că Xi a renegat „asistențialismul”, iar guvernul urmărește un deficit oficial de numai 3% din PIB.
Ca urmare, răspunsul la încetinirea creșterii economice a fost lipsit de strălucire. Factorii de decizie politică nu sunt dispuși nici măcar să reducă prea mult ratele dobânzilor. La 21 august, aceștia au dezamăgit investitorii cu o reducere sub așteptări. Aceasta era de numai 0,1 puncte procentuale, a ratei dobânzii la împrumutului pe un an.
Erorile politice
Acest răspuns slab la creșterea și inflația în scădere este cel mai recent dintr-o serie de erori de politică. Îndrăzneala politicii externe a Chinei și politica sa industrială au agravat un conflict economic cu America. Pe plan intern, China nu a reușit să se ocupe în mod adecvat de un sistem în care dezvoltatorii au obligații atât de mari încât au o importanță sistemică. Începând din 2020, autoritățile de reglementare au distrus piețele prin măsuri drastice împotriva firmelor de succes din domeniul tehnologiei de consum. Acestea erau considerate prea indisciplinate și monopoliste. În timpul pandemiei, oficialii au câștigat timp cu închideri. Nu au reușit, totuși, să îl folosească pentru a vaccina suficiente persoane pentru o ieșire controlată. Mai apoi au fost copleșiți de varianta Omicron, extrem de contagioasă.
De ce guvernul continuă să facă greșeli? Unul dintre motive este faptul că majorarea pe termen scurt nu mai este prioritatea Partidului Comunist Chinez. Semnele sunt că Xi crede că China trebuie să se pregătească pentru un conflict economic susținut și, potențial, militar cu America. Prin urmare, el pune accentul pe urmărirea de către China a măreției naționale, a securității și a rezilienței. El este dispus să facă sacrificii materiale pentru a atinge aceste obiective, informează economist.com
