Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă a publicat documentul numit Planul de Analiză şi Acoperire a Riscurilor al Municipiului Bucureşti pentru anul 2022 în care cutremurul este considerat un risc major pentru capitala țării.
Potrivit G4Media, conform scenariilor gândite de specialişti sunt 23.000 de clădiri din Capitală care pot suferi „avarii semnificative” în situaţia în care s-ar produce un seism puternic și dintre acestea 1.000 de clădiri pot fi avariate grav, respectiv „nivel de colaps parţial sau total”.
În scenariul de cutremur pe timp de noapte, începând cu ora 21, peste 450.000 locuitori se pot afla în clădiri care pot depăşi gradul 3 de avariere, vorbim despre imobile ridicate înainte de anul 1977, ceea ce ar putea produce peste 6.500 de pierderi de vieţi şi peste 16.000 de răniţi grav, aproximativ 10.500 spitalizaţi, şi în jur de 13.000 răniţi uşor.
În scenariul privind producerea unui cutremur pe timp de zi, efectele asupra locatarilor ar fi reduse la 54% faţă de cele care corespund cutremurului pe timp de noapte.
„Seismul reprezintă factorul de risc major pentru capitala ţării. Luând drept bază de comparaţie cutremurul din 1977, se poate constata că pierderile umane şi cele materiale au reprezentat 90%, respectiv 70% din totalul acestora pe întreaga ţară. Ţinând cont de faptul că în municipiu se concentrează circa 10% din populaţia ţării, mai mult de 15% din producţia industrială, o mare pondere a activităţilor prestatoare de servicii, precum şi principalele componente ale structurilor de stat şi private, se poate afirma că riscul seismic s-a mărit în ultimii ani”, se arată în Planul de Analiză şi Acoperire a Riscurilor al Municipiului Bucureşti pentru anul 2022, realizat de Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă.
Documentul va fi supus votului consilierilor generali ai capitalei în şedinţa de joi, 2 iunie.
Principalele vulnerabilităţi ale oraşului în caz de cutremur:
– circa 400 de clădiri de locuit înalte – peste 8 niveluri – realizate din cadre de beton armat în perioada 1925-1940, fără măsuri antiseismice;
– populaţia cuprinsă în grupele de vârstă cele mai expuse la efectele mişcării seismice (circa 800.000 de persoane cuprinse în grupa 0-19 ani şi grupa peste 60 de ani);
– reţeaua de gaze naturale, în lungime de circa 910 kilometri, realizată din conducte de oţel;
– reţeaua unităţilor de învăţământ de toate gradele cu peste 450 de obiective;
– reţeaua unităţilor sanitare cu circa 562 de unităţi, din care 55 sunt spitale;
– reţeaua de termoficare, în lungime de 437 de kilometri, cuprinzând magistralele subterane de abur şi punctele termice colective ale blocurilor de locuit;
– reţeaua de alimentare cu apă, în lungime de peste 2.500 de kilometri;
– reţeaua turistică ce cuprinde peste 45 de hoteluri mari;
– reţeaua unităţilor culturale cu circa 27 de instituţii de teatru, operă, muzică, film etc.;
– reţeaua de metrou, din care circa 35 de kilometri prezintă o vulnerabilitate medie.
