Moș Crăciun a suferit, de asemenea, în perioada comunistă. Pe vremea lui Ceaușescu sărbătorile se făceau cu totul diferit de perioada în care ne aflăm.
În Comunism, timp de peste 40 de ani, românii îl așteptau pe Moș Gerilă, o copie mai puțin fericită, de inspirație sovietică, a bătrânelului simpatic care împarte daruri. Totul a început atunci când comuniștii au declarat Crăciunul, 25 decembrie, zi lucrătoare.
Începând cu 1948, zilele de sărbătoare creştină au fost transformate în zile obişnuite de lucru, iar în ziarele vremii moşul cu barbă albă şi haine roşii, care aducea daruri copiilor cuminţi, a început să apară cu denumirea de Moş Gerilă. Sărbătorile de Crăciun s-au transformat în Sărbători de iarnă, iar bradul de Crăciun a devenit Pom de iarnă. Startul sărbătorilor de iarnă se dădea după 27 decembrie, când trecea Sărbătoarea sfântă. Moş Gerilă venea în ultimele nopţi din an, 30 sau 31 decembrie.
La origini, Moș Gerilă vine din Rusia, fiind preluat de comuniștii vechi, dar el exista cu mult timp înainte de a căpăta un rol politic.
Ded Maroz este un personaj central al mitologiei slavone precreștine, unde apare ca un zeu bătrân care domnește peste tărâmul înghețului din Rusia. Se spune că el dirija legile înghețului și stabilea când ningea și când scădea temperatura. Cu un toiag, Ded Maroz îngheța apa instant și aducea vânturile năprasnice din Siberia.
Moș Gerilă în România
Moşul comunist din România, Gerilă, nu numai că preluase atribuţiile lui Moş Crăciun, acelea de a aduce daruri copiilor, dar i s-au dat şi trăsături de activist de partid. Serbările Pomului de Iarnă erau organizate de comunişti în fabrici şi uzine, unde copiii erau chemaţi în faţa Moşului să spună poezii şi erau răsplătiţi cu pungi cu dulciuri. Versurile special create pentru noul moş , Gerilă, aveau şi ele iz socialist: copii cât mai cuminţi, cu note mari, clase fără corigenţi, cadouri cât mai puţine:
„Moş Gerilă toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun
Dar să stii mai din’ainte C-am fost băieţel cuminte,
Şi mai spun aşa să ştii
Ca eu nu-ţi cer jucării
Cum ţi-ar cere şi alţi copii.
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva”
Moş Gerilă şi darurile lui erau produsul societăţii comuniste, iar recunoştinţa copiilor trebuia să se întoarcă către partid. Mesajele din revistele pentru pionieri şi UTC-işti îndemnau în acest sens.
Toată imaginea mitologică asociată acestui personaj aducea aminte de ger și zăpadă. Nori în loc de păr, barbă lungă în care se împleteau stele de gheață, ochi din care curgeau țurțuri și o respirație mai rece decât cel mai aprig ger.
Personajul mitic ar fi obișnuit să se plimbe prin comunitățile umane, unde oferea forță și sănătate celor care se bucurau de sosirea lui, pentru a rezista iernii aprige. Durata „domniei” sale era din luna noiembrie până aproape de finalul lunii martie, potrivit Qmagazine.
