Războiul din Ucraina a făcut ca apropierea dintre Statele Unite și Uniunea Europeană să devină mai pronunțată ca oricând. Exemplele acestei apropieri sunt nenumărate, dar cel mai spectaculos este probabil legat de strângerea relațiilor în domeniul energetic, ponderea americanilor în importurile UE de petrol și de gaze crescând vertiginos în 2022. Dar cu cât, mai exact? Cum se prezintă tabloul acestei evoluții, în cifre?
Datele Eurostat arată că, în 2021, Statele Unite deveniseră oricum unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Uniunii Europene. În ceea ce privește exporturile de mărfuri ale UE, SUA au fost în 2021 cel mai mare partener, cu un procent de 18,3%. Statele Unite au fost urmate de Regatul Unit (13,0 %), China (10,2 %), Elveția (7,2 %). Iar Rusia s-a plasat abia pe locul al cincilea, cu un procent relativ modest, de 4,1 %. Însă în ceea ce privește importurile de mărfuri ale UE, pe primul loc s-a clasat în 2021 China, cu 22,4%. Iar Statele Unite au fost, la o diferență semnificativă, abia pe locul al doilea, cu 11%, fiind urmată de Rusia, cu 7,5%.
Important de notat este că, indiferent dacă vorbim despre exporturile sau importurile UE-SUA, cea mai mare pondere (de peste 70%) au avut-o – și continuă să o aibă – produsele manufacturate, precum automobilele sau produsele chimice. Comparativ, ponderea produselor energetice a fost mai degrabă neglijabilă. Deși Europa începuse de câțiva ani să importe tot mai mult din America, ea se baza în primul rând pe Rusia.
Profitul realizat de pe urma unui transport de GNL în UE ajunge la 200 de milioane de dolari
SUA au devenit al doilea cel mai mare furnizor de produse petroliere al UE
Dintre produsele energetice importate de Uniunea Europeană, mai mult de jumătate sunt reprezentate de produsele petroliere. În 2021, 25,9% dintre ele erau importate din Rusia, 9,1% din Norvegia și doar 8,4% din SUA. În trimestrul al doilea din 2022, Rusia a continuat să dețină primul loc, dar ponderea ei a scăzut cu 8,3 puncte procentuale.
În schimb, cea a SUA a crescut cu 2,5%, ceea ce a propulsat Statele Unite pe locul al doilea în topul furnizorilor de produse petroliere ai Uniunii Europene. Iar lucrurile continuă deocamdată să se miște în aceeași direcție.
Dacă, în prima jumătate a anului trecut, 56,2% din totalul importurilor de energie din UE au fost reprezentate de produsele petroliere, pe locul doi, cu 23,4%, s-au aflat gazele naturale. Conform Eurostat, în 2021, Rusia a fost și la acest capitol cel mai mare furnizor al Europei (39,7%) ea fiind urmată de Norvegia (24,9%), Algeria (8,2%) și Statele Unite (7,2%).
În 2022, după invadarea Ucrainei și sancțiunile impuse Rusiei, aceste procente s-au schimbat în mod simțitor. În a doilea trimestru al anului trecut, ponderea Rusiei a scăzut de pildă la 22,9%, iar cea a Norvegiei s-a redus la 23,4%. În schimb, ponderea SUA a crescut cu peste zece procente, ajungând la 17,4%. Acesta este tabloul dacă ne referim la importurile europene de gaz natural, în general. Dacă restrângem însă discuția la gazul natural lichefiat, cifrele devin încă și mai spectaculoase în ceea ce privește ascensiunea Statelor Unite în calitate de importator al UE.
Așa arată un terminal de regazificare a gazelor naturale lichefiate. Acesta se află în Barcelona
Importurile de gaz lichefiat american au crescut cu 63% în prima jumătate a anului
Importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA sunt ceva relativ nou pentru Uniunea Europeană, ele demarând abia în urmă cu șase ani, în aprilie 2016, când primul asemenea transport a sosit în portul Sines, din Portugalia. Între timp, infrastructura necesară a fost extinsă considerabil și cererea a sporit. La fel și prețurile.
Nu e așadar de mirare că creșterea acestor importuri în decursul anilor a fost pe cât de constantă, pe atât de impresionantă. Potrivit datelor furnizate de Comisia Europeană, în 2019, exporturile americane de GNL către UE s-au ridicat la 14,2 miliarde de metri cubi, pentru a ajunge în 2020 la 18,7 de miliarde de metri cubi, iar în 2021, la 22,2 de miliarde de metri cubi. În ianuarie 2022, deci înainte ca războiul din Ucraina să fi izbucnit, dar când amenințarea lui era totuși resimțită din ce în ce mai intens, importurile au atins cel mai are nivel lunar de până atunci, ajungând la 4,4 de miliarde de metri cubi.
Cantitatea din ianuarie a reprezentat o cotă semnificativă de piață, mai precis 37% din totalul exporturilor de GNL din SUA și 44% din totalul importurilor UE de GNL. Trăgând linia, din aprilie 2016 și până în ianuarie 2022, UE importase din SUA 64 de miliarde de metri cubi GNL.
Cum au evoluat însă lucrurile după izbucnirea războiului din Ucraina? Ei bine, excelent. Cel puțin dacă suntem cinici și ne referim strict la câștigurile realizate pe frontul exporturilor americane de gaz natural lichefiat către Uniunea Europeană. Potrivit datelor prezentate pe site-ului Administrației americane pentru informații energetice (EIA), importurile de GNL în UE și Marea Britanie au crescut cu 63% în prima jumătate a anului 2022.
Iar publicația „Business Insider” nota în august că SUA trimit acum în Europa 60% din exporturile lor de GNL, cu 40% mai mult decât în urmă cu an. O evoluție cu atât mai uluitoare, cu cât s-a înregistrat practic în decurs de numai câteva luni.
În ceea ce privește câștigurile, acestea sunt fabuloase. Conform experților din industrie, un singur transport poate aduce un profit de circa 200 de milioane de dolari, în condițiile în care companiile americane care vând gaz pot umple o navă mare și o pot trimite peste Atlantic contra unei sume de de aproximativ 60 de milioane de dolari, iar încărcătura ajunge să fie apoi cumpărată în Europa cu aproximativ 275 de milioane de dolari.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), SUA ajunseseră încă din iunie să-i furnizeze Europei mai mult gaz decât primea aceasta prin gazoductele rusești. Iar în iulie, Administrația americană pentru informații energetice consemna că Statele Unite au devenit în prima jumătate a anului curent cel mai mare exportator de GNL din lume.
Macron le-a cerut americanilor socoteală pentru prețurile la care vând petrol și gaze în UE
Reversul medaliei: unii lideri europeni le-au bătut americanilor obrazul
Recentele realizări ale SUA în privința vânzării de energie în UE au avut însă și darul de a stârni controverse aprinse. Unii au susținut că, judecând după uriașele câștiguri realizate indirect de pe urma războiului din Ucraina, marii (dacă nu care cumva și singurii) câștigători ai acestuia sunt deocamdată americanii, motiv pentru care nu ar fi exclus ca ei să se fi aflat de fapt, într-un fel deocamdată neștiut, în spatele lui sau măcar să fi ațâțat intenționat spiritele.
Dar dincolo de aceste teorii vehiculate de unii și de alții, au apărut și acuzații cât se poate de concrete lansate la adresa Statelor Unite de reprezentanții unora dintre cele mai puternice state europene, care le-au reproșat americanilor prețurile pe care le impun. La începutul lunii octombrie, ministrul german al Economiei, Robert Habeck, a declarat de pildă că „anumite ţări, chiar prietene, obţin adesea preţuri astronomice” în schimbul gazelor furnizate în Europa și a apreciat că statele UE ar trebui „să îşi pună în comun puterea pe piaţă şi să orchestreze un comportament de achiziţii inteligent şi sincronizat (…) astfel încât diferitele state din Uniune să nu liciteze unele împotriva altora”.
Tot în octombrie, ministrul francez de Finanțe, Bruno Le Maire, a criticat SUA pentru că au vândut GNL la ”prețuri de patru ori mai mari decât cele la care îl vinde” la nivel național. Câteva zile mai târziu, însuși președintele Franței, Emmanuel Macron, a criticat SUA în termeni încă și mai direcți și mai duri.
„Într-un spirit de mare prietenie, le vom transmite aliaților noștri americani și norvegieni: Sunteți extraordinari, ne furnizați energie și gaze, dar un lucru care nu poate continua prea mult timp este ca noi să plătim de patru ori mai mult decât prețul la care vindeți industriei voastre. Asta nu este tocmai ceea ce înseamnă prietenie”, a spus liderul francez în cadrul unei conferințe de presă susținute la Bruxelles către sfârșitul lunii octombrie.
- 200 de milioane de dolari e profitul realizat de pe urma unui transport de GNL în UE
- 60% din exporturile americane de GNL au ajuns în prima jumătate a anului în UE
- 4 – de atâta ori mai mult plătesc europenii pentru GNL-ul american
