Pentru deținuții politici, viața în coloniile penale din Rusia este o realitate sumbră. Un amestec de presiune fizică și psihologică, privare de somn, hrană insuficientă, asistență medicală precară sau pur și simplu refuzată. Și un set amețitor de reguli arbitrare.
Cea mai mare parte a opoziției din Rusia este fie moartă, fie în exil în străinătate. Fie în coloniile penale din Rusia.
„Nimeni din sistemul penitenciar rusesc nu este în siguranță”, spune Grigori Vaipan, avocat la Memorial. Grupul documentează represiunea din Uniunea Sovietică, în special din sistemul de închisori stalinist cunoscut sub numele de gulag. Memorial se ocupă de 680 de deținuți politici în Rusia.
„Pentru deținuții politici, situația este adesea mai gravă. Și asta pentru că statul urmărește să-i pedepsească suplimentar sau să-i izoleze de lume. Face totul pentru a le frânge spiritul”, susține Vaipan.
Moștenirea gulagului
Foștii deținuți, rudele acestora și apărătorii drepturilor omului prezintă o imagine sumbră a unui sistem penitenciar descins din gulagul URSS. Acesta a fost documentat de Alexander Soljenițîn în „O zi din viața lui Ivan Denisovici” și „Arhipelagul Gulag”.
Deși este supus unor reforme, sistemul penitenciar „are coloana vertebrală a celui sovietic”, spune Oleg Kozlovksy, cercetător al Amnesty International.
De cele mai multe ori, deținuții din coloniile penale locuiesc în barăci înghesuite cu paturi suprapuse. Konstantin Kotov, un activist care a petrecut mai mult de un an în Colonia Penală nr. 2 din regiunea Vladimir – închisoarea lui Navalnîi din 2021 până în iunie 2022 – își amintește de încăperi înghesuite, cu până la 60 de bărbați pe cameră.
Nici măcar pandemia nu a schimbat acest lucru, a declarat Kotov. Măștile erau obligatorii de la 6 dimineața până la 10 seara. Dar el se îndoiește că au ajutat prea mult. „Din când în când, oamenii aveau febră mare. Erau duși la infirmerie, apoi aduși înapoi. Și asta era tot”, a spus el.
Alexei Navalny a fost principalul adversare al președintelui Vladimir Putin. Sursa foto: Arhiva companiei
Înfometarea, o regulă în coloniile penale
Micul dejun constă în terci. Prânzul este o supă cu puțină carne sau deloc, piure de cartofi și o bucată de carne sau de pește. La fel și cina. Deținuții primesc două ouă pe săptămână. Iar fructele și legumele sunt un lux, a explicat Kotov.
„Rația nu este suficientă și, de multe ori, este necomestibilă. Așa că aproape nimeni nu trăiește doar din rații”, a declarat Alexei Navalnîi. Soția sa a povestit că mesele constau în: terci la micul dejun, supă și terci la prânz și terci cu hering la cină.
Alimentele suplimentare sunt vândute. Rudele pot trimite pachete, în anumite limite. Cei din celulele de pedeapsă nu primesc pachete.
Există un regim strict de sarcini și îndatoriri minore, cum ar fi curățenia.
Andrei Pivovarov, care ispășește o pedeapsă de patru ani pentru că a condus o organizație politică interzisă, trebuie să își curețe celula de izolare timp de mai multe ore pe zi. Și să asculte, tot zilnic, o înregistrare cu regulamentele închisorii, spune soția sa, Tatiana Usmanova. Nu poate însă să le facă pe amândouă în același timp. Sau să termine repede și să se odihnească, a adăugat ea. Gardienii care urmăresc prin intermediul camerelor de supraveghere îi pedepsesc cei care încalcă regulile.
Un sistem de sclavie
În Rusia există puțin sub 700 de unități penitenciare. Cele mai multe sunt coloniile penitenciare de securitate diferită, de la minim la „regim special”. Există aproximativ 30-40 de colonii penale pentru femei.
Prizonierii politici tind să fie trimiși în coloniile penale ale căror administrații dețin controale mai stricte, spune Zoya Svetova, jurnalistă și avocată pentru drepturile deținuților.
Deținuților li se cere să muncească. Dar de multe ori nu există suficiente sarcini pentru bărbați. Femeile cos de obicei uniformele pentru armată, poliție și muncitori în construcții. Lucrează ore îndelungate pentru un salariu mizerabil, a declarat Sasha Graf, avocatul deținuților.
Nadia Tolokonnikova, membră a grupului de protest Pussy Riot, a stat în închisoare aproape 22 de luni în 2012-2013. Nadia își amintește că a cusut în schimburi de 16-18 ore. „Este un sistem de sclavie și este cu adevărat oribil”, a declarat ea.
Deținuții ar trebui să fie plătiți nu mai puțin de salariul minim. Acesta este de 19.242 de ruble (aproximativ 200 de dolari) pe lună în 2024. Dar în realitate este vorba de doar 300 de ruble (aproximativ 3,20 dolari). Banii sunt suficienți doar pentru a cumpăra țigări și produse sanitare de la chioșcul închisorii, a spus Graf.
Intimidare și represiune
Tolokonnikova a declarat că atunci când a ajuns la Colonia Penală nr. 14 din regiunea Mordovia, directorul s-a descris ca fiind „stalinist”. Ea a spus că acesta i-a spus: „Poate că ești cineva în afara acestei colonii. Ai o voce, ai oameni care te susțin și au grijă de tine. Dar aici ești în totalitate în puterea mea și trebuie să înțelegi acest lucru”.
Deși închisorile sunt, din punct de vedere tehnic, supravegheate de comisii care fac inspecții și militează pentru deținuți, membrii acestora au fost înlocuiți în ultimii ani de oameni loiali guvernului, spune Svetova.
Potrivit acesteia, actualul guvern folosește închisorile pentru intimidare și opresiune.
Rapoartele privind abuzurile fizice sunt frecvente pentru deținuții obișnuiți, dar rare în cazul deținuților politici, spun avocații. În schimb, intimidarea vine adesea prin aplicarea unor infracțiuni minore, a declarat Kozlovsky de la Amnesty.
Navalnîi a petrecut luni de zile într-o celulă de pedeapsă pentru că nu și-a încheiat corect uniforma. Sau pentru că nu și-a pus mâinile la spate atunci când i s-a cerut. A descris odată această celulă ca fiind o „cușcă de beton” de 2½ pe 3 metri. Care, în funcție de sezon, era „rece și umedă” sau „fierbinte și aproape că nu exista aer”.
Perioadele lungi în celule de pedeapsă sau alte tipuri de izolare sunt o realitate pentru mulți dintre ei. Singurul lor colac de salvare este vizita unui avocat sau scrierea de scrisori care sunt cenzurate. Uneori durează săptămâni până ajung la destinație.
Alexei Navalnîi a a petrecut luni de zile într-o celulă de pedeapsă . Sursa foto: Arhiva companiei
Nu există tratamente și asistență medicală
Asistența medicală este aproape inexistentă, spun actualii și foștii deținuți și avocații. Sunt disponibile doar medicamente de bază, dacă există. Nu este surprinzător faptul că deținuții nu o duc bine în astfel de condiții.
Vladimir Kara-Murza a fost condamnat anul trecut pentru trădare pentru că a denunțat războiul din Ucraina. El ispășește 25 de ani, cea mai aspră sentință pentru un critic al Kremlinului din Rusia modernă. Evghenia Kara-Murza a declarat că starea de sănătate a soțului ei, în vârstă de 42 de ani, s-a înrăutățit în izolare. Acesta a suferit două otrăviri aproape fatale în 2015 și 2017. Kara-Murza a dezvoltat polineuropatie, o afecțiune care îi amorțește membrele. În timp a primit unele tratamente în detenția preventivă la Moscova. Dar în colonia penală din Omsk nu a beneficiat de niciun tratament.
Alexei Gorinov este un fost membru al unui consiliu municipal din Moscova. A fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru că s-a pronunțat împotriva războiului din Ucraina. Gorinov suferă de o afecțiune respiratorie cronică și i s-a extirpat o parte dintr-un plămân înainte de a fi încarcerat. Starea sa de sănătate s-a deteriorat în timpul celor șase săptămâni petrecute în izolare și încă se recuperează.
În decembrie, Gorinov, în vârstă de 62 de ani, nu era suficient de stabilizat pentru a sta pe un scaun. Mutat în cele din urmă într-un spital din închisoare, Gorinov este încă trezit la fiecare două ore. Asta deoarece autoritățile consideră că poate să fugă și gardienii trebuie să confirme în mod regulat unde se află.
Gorinov, Kara-Murza sunt doar câteva exemple. Numărul celor ca ei este însă mult mai mare, potrivit apnews. Iar Vaipan de la Memorial crede că moartea lui Navalnîi reprezintă un „semnal îngrijorător” că lucrurile s-ar putea înrăutăți.
