Presa internațională a relatat recent despre un fenomen ieșit din comun, care a început să se producă în China: mânați de disperare, tot mai mulți dintre cei născuți în intervalul 1980-2000 refuză pur și simplu să mai facă copii. Iar țara, care nu mai știa până de curând cum să pună stavilă natalității, pare să se apropie acum de colapsul demografic. Un colaps ale cărui consecințe ar putea reverbera în lumea întreagă.
Potrivit Macrotrends.net, care citează datele Organizației Națiunilor Unite, China ajunsese în 1980 la un miliard de locuitori (fapt confirmat de recensământul din 1982), consacrându-și titlul de țara cu cea mai mare populație din lume. Conform estimărilor institutului național de studii demografice, în 2014 trăiau în China peste 19% dintre cei 7,2 miliarde de oameni din lume. Astăzi, populația Chinei a ajuns la 1.4 miliarde și continuă să crească.
Dar nu pentru mult timp. Dacă lucrurile continuă pe făgașul pe care au apucat-o de ceva vreme, ultimul an pentru care specialiștii ONU estimează o creștere demografică este 2031 (cu un modest 0,01%). Iar după aceea va urma un declin continuu, care-și va cunoaște apogeul în 2082, când va înregistra 0,59%. În acest ritm, China va ajunge în 2100, conform datelor citate, la o populație de doar 1.06 miliarde, revenind practic la nivelul din 1980. Dar, în fond, de ce ar fi asta atât de rău?
Riscurile pentru economie
Problema e că o scădere demografică atât de rapidă, poate conduce la reducerea abruptă a forței de muncă, ceea ce s-ar răsfârnge negativ asupra economiei chineze și, implicit, asupra economiei globale. În plus, o parte dintre bătrânii chinezi, în număr tot mai mare, nu se vor mai putea bizui pe sprijinul copiilor, așa cum o făceau în trecut.
Tot mai mulți vârstnici vor ajunge să depindă exclusiv de ajutorul statului, ceea ce va presupune costuri uriașe, afectând și mai grav economia. Potrivit unor estimări, 20% din populația Chinei va fi alcătuită până în anul 2025 din vârstnici trecuți de 65 de ani. Și până în 2050, procentul celor trecuți de 60 de ani ar putea crește la 35 % – adică la circa 430 de milioane de persoane.
Explozia demografică a Chinei a început pe timpul fostului lider comunist Mao Zedong, când țara aproape că și-a dublat populația, ajungând de la 540 de milioane în 1949, la 969 de milioane in 1979. Așa că în 1979, Beijingul a decis să taie în carne vie, nemaipermițând cuplurilor, de la sat sau oraș deopotrivă, să aibă decât câte un copil – sau maximum doi, dar numai în circumstanțe foarte speciale. Scopul politicii copilului unic era acela de a menține totalul populației la sub 1,2 miliarde, până în anul 2000.
Din grozăviile politicii unicului copil
Pentru a implementa politica unicului copil, autoritățile au recurs la un sistem complex de pedepse și recompense. Cuplurile „cuminți”, care făceau un sigur copil și care și promiteau să se oprească aici, primeau un certificat care atesta acest lucru și care le dădea dreptul la unele beneficii, precum bonusuri financiare, concedii mai lungi de maternitate ori spații locative mai generoase.
În zonele rurale, unde obișnuiau să se nască cei mai mulți copii, de planificarea familială se ocupau diferite cadre, organizate la nivel de echipă și brigadă. Șeful echipei de femei efectua vizite regulate la domiciliu și colecta informații despre femeile care foloseau anticoncepționale și despre cele care au rămas însărcinate. Șeful echipei raporta apoi șefului de brigadă, care prezenta informațiile în cadrul ședinței lunare a comitetului de planificare a nașterilor din comună.
Scopul era încadrarea în anumite cote. Pentru a satisface aceste limite, tinerii necăsătoriți erau convinși să amâne căsătoria, cuplurile fără copii erau sfătuite să „își aștepte rândul”, femeile cu sarcini neautorizate erau presate să facă întreruperi de sarcină, iar cele care aveau deja copii erau îndemnate să apeleze la metode contraceptive sau chiar să se supună sterilizării. Refractarii primeau amenzi usturătoare. Uneori, cetățenii care nu se supuneau politicii copilului unic se pomeneau concediați. Ba se pare că autoritățile au folosit în unele cazuri metode încă și mai dure, forțând femeile să facă întreruperi de sarcină ori recurgând la uciderea pruncilor.
Rezultate controversate
E interesant de consemnat că, în pofida strădaniilor descrise mai sus, experții nu sunt de fapt convinși că încetinirea ritmului de creștere a populației chineze s-a datorat într-adevăr politicii unicului copil. Există voci care afirmă că fenomenul a fost mai degrabă legat de procesul general de modernizare prin care a trecut China și care i-a determinat pe mulți, ca de altfel pretutindeni în lume, să fie mai reticenți în a face copii, de teamă că nu le vor putea asigura acestora condițiile dorite.
Dar, indiferent de motive, China a ajuns azi să meargă pe sârmă demografic vorbind. Potrivit datelor prezentate de autorități, numărul nașterilor a înregistrat în 2020 o scădere cu 15%. Iar în 2021, s-au înregistrat pentru căsătorie doar 7,6 milioane de cupluri chineze – o scădere de 44% față de 2013. Deși guvernanții au renunțat încă din 2015 la politica unicului copil, acest trend descrescător a continuat neabătut. Iar acum riscă să se accentueze și mai mult, din motive politice, economice și sociale.
„#ultima generație” – un fenomen de-a dreptul șocant
De o vreme încoace, chinezii apelează la una dintre cele mai neobișnuite și dramatice forme de protest care s-au pomenit vreodată. Unii dintre tinerii cărora le-au ajuns până la os disperarea și dezamăgirea provocate de conduita abuzivă a autorităților și au fost puternic descurajați de perspectivele tot mai întunecate de viitor, au decis să-și scutească progeniturile de un destin similar. Și au în acest sens doar două soluții: să fugă din țară sau să refuze să mai facă copii.
Fenomenul a explodat în presa internațională în luna mai, când populația carantinată a Shanghaiului a fost silită de autorități să trăiască un adevărat coșmar cu tente distopice. Într-o zi, mai mulți ofțeri de poliție au încercat să forțeze familia unui tânăr să-și părăsească locuința pentru a sta în carantină în altă parte. Când a opus rezistență, tânărul a fost avertizat că el și familia lui vor fi pedepsiți timp de trei generații dacă nu se supun. Tânărul a replicat însă că „aceasta va fi ultima noastră generație”. Scena a fost filmată, iar videoclipul a devenit viral, transformându-se rapid într-o memă.
Și asta pentru că mulți chinezi simt exact la fel. „Să nu aduc pe lume copii în această țară, pe acest pământ, ar fi cea mai caritabilă faptă de care aș fi capabil”, a scris un utilizator Weibo sub hashtag-ul „#thelastgeneration”, înainte de a fi cenzurat. „Iubesc copiii, dar nu îndrăznesc să-i am, pentru că nu voi fi capabilă să-i protejez”, a mărturist o tânără de 19 ani. „Este o expresie tragică a disperării de cel mai profund tip. Este, fără îndoială, cel mai puternic denunț pe care un tânăr îl poate face față de epoca în care trăiește”, a comentat pe Twitter Zhang Xuezhong, un fost profesor de drept în Shanghai, care luptă pentru drepturi omului.
Milioane de tineri au distribuit videoclipul viral. Dar acestora li se adaugă probabil mulți alții, care gândesc la fel în tăcere. Faptul pare a fi demonstrat de sondaj citat de „The New York Times”, la care au participat peste 20.000 de oameni, dintre care majoritatea femei cu vârste cuprinse între 18 și 31 de ani, și care a relevat că două treimi dintre ele nu vor să facă copii. Un soi de grevă de tip nou. Iar dacă îi avem în vedere și pe cei care plănuiesc să fugă din China, viitorul demografic al țării se anunță a fi cu adevărat sumbru.
1.4 miliarde numără azi populația Chinei
20% din populația Chinei va fi alcătuită până în 2025 din vârstnici
10,04 milioane de nașteri s-au înregistrat în 2020 în China – în scădere cu 14,8% față de 2019
