Cu cât încetarea focului va dura mai mult cu atât mai mare va fi presiunea asupra cabinetului de război de la Tel Aviv, Israel. Acesta va trebuie să-l prelungească și să continue schimburile de ostatici. Încetarea temporară a focului și eliberarea ostaticilor și a prizonierilor vor fi o ușurare binevenită pentru oamenii din toate părțile implicate în conflictul din Gaza. Dar, în ciuda acestor vești pozitive, modul în care Israelul a gestionat criza ostaticilor indică faptul că este în pericol de a pierde războiul.
În a doua zi a conflictului, Israelul a invocat articolul 40 din Legea sa fundamentală. Atunci, s-a declarat oficial în război cu Hamas. Astfel, a putut să apeleze la rezerve. Conform propriilor sale calcule, forța mobilizată a Israelului a fost de 550 000 de oameni. Aceasta este de peste 20 de ori mai puternică decât cei 25 000 de oameni pe care îi atribuie Hamas. Aceasta este o superioritate cu care să intri în război.
Controlul pierdut de Israel
În ciuda acestui fapt, Israelul a pierdut controlul asupra evenimentelor. Ostaticii îi dau Hamas-ului mâna de bici, pe care o folosește cu pricepere. Cabinetul de război israelian pune recuperarea ostaticilor înaintea obiectivelor sale militare imediate. Hamas se poate aștepta să manipuleze emoțiile tuturor. DE asemenea, ei vor să cârtească și să piseze detaliile, să întârzie și să ofusce pentru a stoarce un avantaj politic maxim.
Liderii Hamas pot vedea la fel de clar ca și restul lumii că cabinetul de război israelian se supune presiunilor din partea Statelor Unite. Președintele Biden s-a întâlnit cu Benjamin Netanyahu, prim-ministrul din Israel, la 18 octombrie. Acesta a fost evident sceptic cu privire la faptul că cea mai bună modalitate de a elibera ostaticii este de a exercita o presiune militară maximă asupra Hamas.
Dar când doi cetățeni americani au fost eliberați de Hamas la 20 octombrie, SUA a acceptat propunerea Qatarului de a negocia cu Hamas pentru a elibera un număr semnificativ de ostatici. De asemenea, tot atunci s-a discutat despre intrarea unor convoaie de ajutor, dacă ar exista o încetare temporară a focului. Trimisul SUA pentru Orientul Mijlociu, Brett McGurk, a condus o celulă specială la Washington. Acesta a avut o legătură intensă cu biroul prim-ministrului qatarez din Doha pentru a elabora și apoi pentru a impulsiona acordul complex care a început vineri dimineața. Guvernul israelian nu a fost cel mai important actor în realizarea acestui acord.
Ce mai contează pentru Netanyahu?
Sub o presiune internă tot mai mare din partea familiilor israeliene ale ostaticilor, Netanyahu a încercat să recupereze o anumită influență. El s-a oferit să prelungească încetarea focului cu încă cinci zile. Condiția pusă a fost ca alți 50 de ostatici să fie eliberați în acest timp. De asemenea, Israelul a publicat numele multor alți deținuți palestinieni care ar putea fi eliberați dacă acordul ar fi prelungit. Astfel, ar exercita o presiune corespunzătoare din partea familiilor asupra liderilor Hamas.
Dacă 100 din cei aproximativ 230 de ostatici deținuți de Hamas vor fi eliberați după nouă zile de încetare a focului, acest lucru ar fi cel puțin un lucru care ar liniști furia atâtor oameni.
Oricât de multe zile ar dura încetarea focului, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) vor folosi pauza pentru a-și repoziționa forțele pentru următoarea fază. Ele încearcă să își îmbunătățească imaginea serviciilor de informații. De asemenea, încearcă să își refacă stocul de arme pentru o nouă ofensivă. Hamas va face ceva foarte asemănător. Gruparea se străduiește să deturneze sau să fure o parte din ajutoarele – în special combustibilul – destinate civililor palestinieni, așa cum face întotdeauna.
Cu cât încetarea focului va dura mai mult, cu atât mai mare va fi presiunea asupra cabinetului de război de la Tel Aviv pentru a-l prelungi și pentru a continua schimburile de ostatici. Israel va păstra, fără îndoială, cei mai periculoși prizonieri Hamas. Pe aceștia i-ar schimba cu personalul militar din Israel deținut printre ostatici, care ar fi probabil ultimii care vor fi schimbați.
Cât de tensionată este situația din Gaza pentru Joe Biden?
Dar se crede că Hamas ar deține până la 20 de ostatici cu cetățenie americană. Este posibil să păstreze și ei o parte dintre ei, menținându-l pe Biden în aceeași situație și ajutând la împiedicarea celei de-a doua faze a ofensivei FDI. S-ar putea, de fapt, să fie foarte dificil pentru Israel să treacă la următoarea fază a operațiunii sale militare. FDI și-a atins majoritatea obiectivelor militare în jumătatea nordică a Fâșiei Gaza. Costul a fost mult mai mic decât cel preconizat, de aproximativ 70 de soldați pierduți.
Cu aproximativ două milioane de civili înghesuiți în sud, IDF nu va putea să intervină cu trei sau patru divizii blindate, așa cum a făcut în nord. A fost destul de rău atunci. Guvernul din Israel a declarat că a aruncat 1,5 milioane de pliante și a trimis 4,4 milioane de SMS-uri palestinienilor care locuiau în nord. Israelul le-a spus să se mute în sud înainte de începerea ofensivei. FDI trebuia să inventeze, zi de zi, o abordare a gestionării civililor în timp ce bătăliile făceau ravagii. Răspunsurile sale improvizate atunci când a ajuns la spitalul cheie al-Shifa au fost un indiciu al slabei planificări a FDI pentru orice operațiune centrată pe civili. Tel Avivului nu are un plan politic clar.
Drepturile omului încălcate în Gaza
Problemele FDI în sud vor fi mult mai mari. Săptămâna trecută, palestinienii de acolo au fost sfătuiți de armată să se mute în Mawasi. Acesta este colțul extrem al fâșiei, o minusculă așezare ex-Bedouin de 14 kilometri pătrați. Astfel, FDI a putut avansa în zonele urbane din Khan Yunis și Rafah. Șefii agențiilor ONU au subliniat că acest lucru nu era doar profund nedorit, ci și imposibil din punct de vedere fizic. S-au confruntat cu o nouă densitate a populației la sud de Wadi Gaza. Acolo erau aproximativ 9.000 de persoane pe kilometru pătrat. Aceștia erau cu 40% mai mulți decât în Greater London. Este greu de conceput că Israelul ar putea repeta împingerea relativ deschisă și mecanizată a infanteriei pe care a efectuat-o în nord.
În schimb, dacă operațiunile de luptă vor fi reluate, este probabil că FDI va trebui să desfășoare de acum înainte o campanie mai indirectă. Vor fi bombardamente, operațiuni ale forțelor speciale, incursiuni rapide pentru a ataca instalațiile Hamas. Vor fi mai multe încercări de a ajunge la liderii Hamas, cum ar fi Yahya Sinwar sau Mohammed Deif, care încă îi evită.
Dar orice reînnoire a campaniei de bombardamente va provoca probabil o mai mare indignare internațională. Acest lucru se va întâmpla mai ales după scurta încetare a focului care va fi atenuat o parte din suferința civililor din Gaza și a familiilor ostaticilor din Israel. Adevărul crud pentru Tel Aviv este că războiul său declarat oficial merge prost în mai multe moduri.
Va mai ucide Israel și civili pentru a distruge Hamas?
Majoritatea teroriștilor Hamas pe care vor să-i ucidă sunt amestecați cu populația civilă din sud. Cei mai mulți dintre ei vor supraviețui probabil. Hamas va supraviețui. IDF a știut întotdeauna că operațiunile sale ar putea să se prelungească. Cabinetul de război știa, de asemenea, că pendulul opiniei globale va oscila constant împotriva Israelului. Acest lucru se întâmplă în timp ce suferința civililor crește și ororile atacurilor din 7 octombrie devin tot mai îndepărtate.
Iar acum, prioritățile operaționale ale lui Netanyahu au fost inversate de forțe externe. În loc să continue ofensiva cât mai repede posibil, aceasta este blocată. Restul lumii crede într-o eliberare negociată și într-o fereastră de oportunitate pentru ca ajutoarele să ajungă la civilii grav afectați.
În plus, împingerea populației în sud în timp ce aceasta devasta nordul s-ar putea dovedi a fi o eroare strategică fundamentală din partea Israelului. Netanyahu pare să se apropie rapid de capătul unei alei fără ieșire. Aici nici măcar obiectivul său militar unic nu poate fi atins.
Ar fi putut fi altfel. Dacă politica de bombardament ar fi fost mai moderată la început. Dacă Israelul ar fi avut o viziune mai puțin draconică asupra menținerii în viață a infrastructurii esențiale din Gaza. Dacă IDF ar fi fost însărcinat să elaboreze un plan umanitar cuprinzător pe care să îl desfășoare pe măsură ce pătrundea pe teritoriul Gazei, imaginea militară ar fi putut arăta mai bine pentru Tel Aviv până în acest moment.
Dar toate acestea ar fi depins de faptul că Netanyahu și cabinetul său de război ar fi venit cu un plan politic credibil pentru „a doua zi după” lupte. Nu au fost în stare să facă acest lucru în cele șapte săptămâni de când au declarat război, conform thetimes.com.
