De-a lungul a cinci secole, America Latină și cele 2 miliarde de hectare de pământ ale sale au fost o sursă vitală de alimente, combustibil și metale pentru întreaga lume. Mai întâi jefuită de colonizatori pentru resursele sale de aur, argint, bumbac și zahăr, mai târziu a furnizat cauciuc și petrol Europei și Statelor Unite. Acum, America Latină are șansa de a deveni superputerea de mărfuri a secolului XXI. Acum, trebuie să folosească această șansă pentru a impulsiona dezvoltarea pe cont propriu.
Tranziția către energia curată va duce ca în următorii zeci de ani în care cererea pentru metalele necesare multiplicării parcurile solare și eoliene, liniile electrice și mașinile electrice. America Latină deține mai mult de o cincime din rezervele globale pentru cinci metale critice. Ea domină deja mineritul cuprului, omniprezent în tehnologiile ecologice, și deține aproape 60% din resursele mondiale cunoscute de litiu, utilizat în toate tipurile principale de baterii pentru vehicule electrice. De asemenea, este bogat în argint, staniu și nichel. Și va beneficia chiar și în cazul în care tranziția ecologică se oprește, datorită descoperirilor recente de petrol care ar putea să acopere 5-10% din cererea mondială până în 2030.
America Latină se dezvoltă
Pe măsură ce lumea va deveni mai ecologică, va deveni și mai populată. Până în 2050 ar putea avea aproape 10 miliarde de guri de hrănit, față de 8 miliarde în prezent. Acest lucru va alimenta cererea de carbohidrați, proteine și delicatese pe care America Latină le produce din abundență. Aceasta furnizează deja peste 30% din producția mondială de porumb, carne de vită, carne de pasăre și zahăr și 60% din producția mondială de soia. Opt din zece cești de cafea Arabica din lume sunt produse din boabele din această regiune. Până în 2032, exporturile sale nete de produse alimentare ar putea depăși 100 de miliarde de dolari, fiind de departe cele mai mari din lume.
Atractivitatea regiunii ca partener comercial va fi accentuată de rivalitățile dintre superputeri. În timp ce Occidentul se străduiește să se diversifice pentru a se îndepărta de China, acesta dorește mai multe afaceri cu America Latină, o regiune în mare parte neutră și pașnică. Pe măsură ce rivalii Beijingului ce dețin mulți bani sunt acum lăsați în urmă, un nou mare joc este în curs de desfășurare: chiar luna trecută, Vale, o companie minieră braziliană, a vândut 13% din divizia sa de metale verzi unor entități cu capital saudit pentru 3 miliarde de dolari, China a alocat 1,4 miliarde de dolari pentru a dezvolta producția de litiu în Bolivia, iar Europa s-a angajat să investească 45 de miliarde de euro în proiecte ecologice din America Latină.
Un trecut zbuciumat
Problema este că metoda prin care statele Americii Latine au gestinat materiile prime a fost rareori fericită. Deciziile din trecut au au dus de multe ori la lovituri de stat, inegalitate și populism. Hugo Chávez, un despot venezuelean, a risipit boom-ul petrolier al țării sale, cheltuind generos, dar subinvestind în industrie și umplând-o cu acoliți. În Columbia și Ecuador, profiturile din petrol au dus la o dezindustrializare prematură. Pe măsură ce încasările din exporturi au crescut, la fel și monedele naționale, strangulând alte industrii de export și legând soarta regiunii de o piață volatilă. America Latină a trecut prin nenumărate perioade de avânt și criză. Economiile locale sunt dezechilibrate: în medie, 80% din exporturile țărilor sale provin din exportul de materii prime.
Pentru a se descurca mai bine de data aceasta, țările din America Latină trebuie să gestioneze mai multe acest tip de afaceri. În primul rând, trebuie să se asigure că boom-ul are într-adevăr loc. În prezent, din nefericire,politica îl frânează. Pe măsură ce populiștii au câștigat puterea, multe țări din regiune au adoptat sau au amenințat cu legi care ar crește taxele, ar naționaliza rezervele sau ar exclude investițiile străine. Este corect și adecvat ca guvernele să dorească să își maximizeze rentele, mai ales având în vedere cât de des au fost jefuite în trecut. Dar dacă vor încerca să ia prea mult sau se vor răzgândi în continuare, rezervele lor nu vor fi exploatate prea curând.
Susținerea domeniilor vulnerabile
Acordarea unor fonduri generoase comunităților care trăiesc în apropierea minelor este, de asemenea, crucială. Localnicii se plâng că extracția le pune în pericol mijloacele de trai. Anul acesta, protestele au oprit luni întregi activitatea la o mină de cupru din Peru, care reprezintă 2% din oferta mondială. Aceste comunități sunt frecvent ignorate de guvernele naționale, iar firmele miniere au fost prea des implicate în scandaluri sau au distrus mediul local. Dacă ambele părți nu fac mai mult pentru a atenua nemulțumirile, progresul va rămâne precar. Banii, pentru care se luptă adesea liderii locali, nu pot rezolva toate problemele.
Iar guvernele ar trebui să își cheltuiască banii cu înțelepciune. Atunci când prețurile sunt mari, ar trebui să pună o parte din câștigul neașteptat în fonduri pentru zile negre, la care să poată apela pentru a susține bugetele de stat atunci când vremurile devin mai grele. În loc să cheltuiască bani în încercarea de a construi de la zero fabrici de baterii de ultimă generație, guvernele ar trebui să investească în elementele de bază care permit apariția unor noi industrii: educație, sănătate, infrastructură și cercetare.
Banca Mondială estimează că deficitul de finanțare a infrastructurii din Brazilia până în 2030 este de aproape 800 de miliarde de dolari, adică 3,7% din PIB în fiecare an. America Latină are o șansă istorică de a ieși din capcana resurselor. Ar trebui să profite de ea, scrie The Economist.
