Singapore își serbează astăzi cea de-a 57-a aniversare de când și-a câștigat independența. O poveste inedită, poate chiar unică pe tot globul. Provincia făcea parte din Federația Malaeziei, însă guvernul central a luat decizia de a exclude Singapore din uniune, din cauza diferențelor culturale. Astăzi țara este una dintre cele mai importante centre economice ale globului.
Cu o populație de aproximativ 5,5 milioane de locuitori, Singapore a înregistrat în 2021 un PIB de 400 de miliarde de dolari (România a avut 285 miliarde). Când vorbim de PIB/per capita, Singapore este cel de-al șaptelea stat de pe glob, cu o prognoză de 80.000 de dolari pentru 2022. Totuși, țara se bucură de o economie dezvoltată și de un comerț înfloritor după ce zeci de ani, de când și-a câștigat independența, a suferit diverse crize financiare și sociale.
Istoria independenței Singapore
Pe data de 9 iulie 1963, la Londra, se semna un document care punea bazele unui stat federal al Malaeziei. Provinciile care aveau să facă parte din federație erau Singapore, Malaya, Sarawak și Borneo de Nord. Condițiile aderării Singapore, un stat aflat sub suveranitatea coroanei britanice, dar teritoriu autonom, la federația Malaeziei au fost publicate într-un document semnat de guvernul local și cel federal, în noiembrie 1961.
În documentul respectiv erau stabilite limitele autonomiei Singapore, drepturile și libertățile cetățenilor, reprezentarea politică în guvernul federal și contribuțiile pe care țara avea să le plătească către guvernul central. Chiar înainte de proclamarea formării Federației Malaeziei la 16 septembrie 1963, liderii din Singapore și Malaezia au fost conștienți de faptul că diferențele de abordare politică și condițiile economice dintre cele două țări nu pot fi șterse peste noapte.
În primul rând, provincia Singapore reprezenta un centru economic important pentru Asia încă din secolul XIX. Ceea ce a caracterizat-o mereu a fost multiculturalismul și diversitatea etnică și religioasă a locuitorilor. Aceste elemente au fost principalele motive de dispute între liderii politici federali și cei locali încă de la începutul uniunii federale.
Diferențele care au alungat Singapore din federație
Aceste diferențe culturale s-au transpus și în planurile de dezvoltare economică și socială a federației. Principalele partide de la vremea respectivă nu se puteau înțelege asupra unui plan comun, iar punctul de cotitură a fost numirea în funcția de premier al Malaeziei a lui Tunku Abdul Rahman.
În timpul călătoriei sale de la Londra pentru a participa la Conferința prim-miniștrilor din Commonwealth din iunie 1965, Tunku a decis că separarea Singapore de federație era singurul curs ce putea fi urmat și i-a comunicat acest lucru adjunctului său, Tun Abdul Razak, care a fost instruit să-i aducă la discuții pe miniștrii înalți din Malaezia și să pună bazele despărțirii. Când Tunku s-a întors în Kuala Lumpur pe 5 august era deja clar pentru elita politică că separarea de Singapore va avea loc.
Negocierile pentru excluderea Singapore din federație au avut loc în secret, atât de ascunse de mediul public și politic încât nici vice prim-ministrul Toh Chin Chye nu cunoștea ce avea să se întâmple. Ministrul de Finanțe a fost cel care a condus negocierile de separare a Singapore de federație, iar deadline-ul pentru publicarea unei rezoluții a fost data de 9 august 1965.
Declarația de independență a Singapore a fost anunțată la Radio Singapore la ora 10:00 pe 9 august 1965. Simultan la Kuala Lumpur, Tunku a anunțat separarea de parlamentul federal. Apoi a propus o rezoluție pentru a adopta Legea Constituției Malaeziei (Amendamentul de la Singapore) din 1965, care ar permite Singapore să părăsească Malaezia și să devină un stat independent și suveran. Proiectul de lege a fost adoptat cu un vot de 126-0 și a primit acordul regal până la sfârșitul zilei.
Astfel, chiar dacă nu a vrut să părăsească federația și nici să-și câștige independența, Singapore a făcut-o.
Puterea economică a Singapore
Singapore înregistrează astăzi cea de-a doua cea mai puternică putere de cumpărare a populației de pe glob, în valoare de 700 miliarde de dolari la nivel național, 131.000 de dolari per capita. Țara este un amalgam de etnii și religii: 31% budiști, 20% n-au nicio religie, 19% creștini, 16% musulmani, 9% taoiști, 5% hinduși. Țara a patru limbi oficiale: engleza, malaeză, mandarină și tamil (un dialect indian).
