O zi de sâmbătă cu soare, căldură perfectă de luna mai, și sute de copii pe Stadionul Național de Rugby „Arcul de Triumf” din București. Zeci de echipe de mici rugbiști au venit să se întreacă pentru cupele festivalului „Adrian Corneliu Andronic”, organizat de Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) și Federația Română de Rugby (FRR).
Rugby-ul nu a fost și nici nu este cel mai popular sport practicat în România. Chiar dacă echipa națională nu a reușit mari performanțe la campionatele europene în ultimii ani, în jurul rugby-ului s-a creat o comunitate puternică de oameni dedicați sportului. Bunici, părinți, frați mai mari sau doar spectatori ai rugby-ului au venit să vadă cum sute de copii intră într-o competiție sportivă pentru cupele festivalului „Adrian Corneliu Andronic”. Evenimentul a fost dedicat jucătorului de rugby Adrian Corneliu Andronic care în anul 1956, alături de echipa sa „Grivița Roșie”, ajungea campion național.
În general, când publicul se gândește la rugby, își imaginează un sport de contact destul de dur sau agresiv. În spatele cortinei găsim însă o comunitate de oameni dedicați susținerii acestui sport, ori dintr-o pasiune personală ori datorită pasiunii dezvoltate de copiii lor. Acești oameni provin din toate păturile sociale și îi unește un singur lucru: vor ca în viitor rugby-ul să fie un sport mult mai important în societate decât este în prezent.
Energie ca la rugby
Festivalul in memoriam pentru jucătorul Adrian Corneliu Andronic a fost organizat pe cele două terenuri de antrenament ale Stadionului Național „Arcul de Triumf”. Ele au fost împărțite în mai multe secțiuni pentru cei peste 450 de copii prezenți ca să poată juca rugby. Participanții au avut vârste cuprinse de la 4-5 ani până la 14 ani.
„Nu pot decât să-mi încarc sufletul cu bucurie și chiar patriotism. Suntem sportul de echipă care merge la un campionat mondial iar lucrul ăsta nu poate să fie decât un exemplu pentru copiii care îmbrățișează balonul oval. De ce nu, pe viitor sperăm să-i vedem la echipa națională”, ne-a transmis Alin Petrache, președintele Federației Române de Rugby. Astfel de turnee pentru copii au mai fost organizate și în alte orașe din țară, precum Cluj sau Iași. La Iași, spre exemplu, a avut loc o competiție de rugby în 7 feminin.
Alin Petrache, președintele FRR
Alin Petrache a declarat că unul dintre principalele obiective ale Federației Române de Rugby este promovarea sportului încă de pe băncile școlii. „Încercăm cu cât mai acerb să popularizăm acest sport, un sport care are o viziune și o strategie care se întinde pe o perioadă medie și lungă de timp. Încercăm să intrăm în școli cu acel Rugby Tag, pe atinse, pentru a nu populariza duritatea de care sportul nostru a beneficiat de fiecare dată. Cred că rugby-ul este un sport care promovează foarte multe valori, valori uitate de mult în societate. Rugby-ul este o legendă în fiecare țară și sper ca și la noi, într-un final, să redevină ceea ce a fost pentru generațiile din anii ’50, ’60, ’70 sau ’80”, spunea președintele FRR.
Al patrulea festival de rugby pentru copii
Festivalul de rugby „Adrian Corneliu Andronic” a fost cel de-al patrulea organizat de către Asociația Municipală de Rugby București. „Primul festival Metrorex l-am ținut în memoria altui mare jucător, Valdi Săbău, de la Grivița Roșie. Un alt festival l-am ținut pe stadionul Parcul Copilului în memoria marelui antrenor Viorel Morariu. Al treilea festival l-am ținut pe stadionul Steaua în memoria jucătorului internațional Octavian Corneliu. Al patrulea festival, pe Stadionul Național de Rugby „Arcul de Triumf”, în memoria marelui jucător de rugby Corneliu Adrian Andronic”, ne-a explicat secretarul general al AMRB.
La fiecare ediție a competiției au participat peste 450 de copii din Municipiul București, Ilfov, Brașov, Constanța. „Este o mare bucurie pentru noi că sunt atât de mulți copii și părinți care vin la rugby”, ne-a transmis secretarul general al AMRB.
Nicolae Manolache, președintele AMRB, ne-a spus că a fost primul festival organizat pe terenul Stadionului Național „Arcul de Triumf” după ce stadioanele au fost renovate. Pentru el, unul dintre principalele obiective în cadrul asociației este promovarea rugby-ului în rândul celor tineri. O problemă des întâlnită în rândul tinerilor pasionați de rugby este că renunță între timp la acest sport din cauza lipsei de infrastructură dar și din cauza lipsei de buget. Sportivii de performanță sunt mult mai puțini deoarece și oportunitățile de muncă, de a avea o carieră în rugby, sunt mai reduse față de fotbal, baschet, handbal sau tenis. „La Asociația Municipală trebuie să întărim grupurile care au activitate. Acesta este primul pas, iar al doilea este de a înființa cluburi noi. Astăzi suntem în situația în care un club înființat nou, în București, Rugby Academy, participă pentru prima oară la competiție”, ne-a transmis Nicolae Manolache.
Micii rugbiști și viitorul lor
În rugby-ul românesc există multă pasiune și dedicare, atât din partea asociațiilor de profil, cât și din partea jucătorilor sau familiilor lor. Spre exemplu, una dintre mamele prezente la festival era chiar dispusă să investească din bugetul familiei pentru a avea, în orașul său, un centru de rugby mai modern.
„Sunt foarte puțini bani alocați, investiți, către sportul acesta, către rugby. Sunt o grămadă de cluburi care aparțin ori de Consilii Locale, orașe mici, orașe mari, comune. Eu de exemplu cunosc o comună, de undeva din Iași, Golăiești se numește, care are echipă de rugby. Costul echipamentelor este împărțit între primărie și părinți. Principala problemă ar fi lipsa de finanțare. Noi avem noroc, în orașul nostru (Pantelimon, n.r.) avem un club care a prins, avem și handbal, șah, ping-pong, lupte greco-romane, karate, dans sportiv”, ne povestește Ana-Maria Ghiță, mamă a unui copil de la ACSO Viitorul Pantelimon.
Băiatul face rugby de 3 ani și după spusele sale „îi place la nebunie” sportul. „Nouă ne-ar face plăcere să continuare să joace acest sport și la liceu. Îl duceam la antrenamente când făcea fratele cel mare rugby, lua balonul și ce făceau cei de pe teren făcea și el. Sunt mulți copii care pun pasiune multă în sportul ăsta și dau tot ce pot din ei, cum sunt ai noștri!”, spune doamna.
Generațiile din anii ’50 și ’60 au popularizat datorită performanțelor sportul rugby în rândul publicului din România comunistă. Unul dintre obiectivele Federației Române de Rugby este de a redobândi acest statut în ziua de astăzi, de sport popular în rândul publicului generalist. O parte din părinții prezenți la festival și-au dat copiii la rugby datorită imaginii legendare cu care au rămas din copilărie în legătură cu acest sport. Unul dintre ei este Cristian Istrate, tatăl unul mic rugbist de 6 ani care joacă la Grivița.
Istoria legendară a rugby-ului românesc
„Nu am făcut rugby în copilărie, dar mi-a plăcut foarte mult. Pe vremea copilăriei mele echipa națională a României de rugby era candidată pentru turneul celor 5 națiuni. Italia, care în momentul de față este în turneul celor 6 națiuni, dacă juca cu România se aștepta să ia 40 de puncte și erau mulțumiți. Erau alte vremuri când rugby-ul era un sport glorios pentru România. Într-adevăr e un sport nobil din punctul meu de vedere în care oameni educați joacă un sport relativ dur”, ne spune Cristian Istrate.
Cristian Istrate
La rândul său susține faptul că oamenii care sunt dedicați rugby-ului în ziua de astăzi au reușit să creeze o comunitate aparte, diferită de cea din jurul fotbalului. Un mare avantaj de care multă lume nu este conștientă este că o mare parte din cluburile de rugby pentru copii nici nu percep taxe pentru antrenamente. Majoritatea părinților cu care am discutat mi-au transmis că investesc lunar sub 100 de lei pentru a-și păstra copilul la rugby.
Sorin Bejliu, spre exemplu, este antrenor al echipei de copii Grivița: „Ei vin să se distreze, să se simtă bine, vremea e frumoasă, terenurile sunt foarte bune. Vrem ca acești copii să se dezvolte atât uman cât și sportiv. Bazele încep să se pună de la această vârstă fragedă și pe parcurs o să crească și vom vedea dacă se vor regăsi și la 18 ani, 19 ani, jucând rugby. De ce nu, poate și în echipa națională a României! Până atunci important este să se bucure de joc, să facă sport pentru sănătate și la urmă să vedem dacă o să facă sport de performanță”, ne-a transmis, entuziasmat, antrenorul.
Multe provocări, dar și satisfacții
Din perspectiva sa greutățile job-ului de antrenor pentru copii atât de mici dispar atunci când vede pe chipurile lor fericirea. „Oricât de greu ar fi în momentul când lucrezi cu copii și vezi cât de mult se bucură, le vezi zâmbetul pe buze, nu ai cum să nu lucrezi cu plăcere”, mărturisește Sorin Bejliu.
Și el este de părere că una dintre principalele probleme ale rugby-ului românesc la momentul actual este lipsa infrastructurii. Pe lângă asta, cluburile fac eforturi destul de mari pentru a-și menține echipele formate și în funcțiune. Mulți dintre copiii pe care i-am văzut la festivalul „Adrian Corneliu Andronic” o să renunțe la sport, din păcate, în următorii ani, iar cauzele sunt diverse și diferă de la situație la situație.
„Noi avem atât copii cu dificultăți financiare cât și cu o situație financiară foarte bună. Cei care învață foarte bine și au condiții bune acasă ușor-ușor se îndepărtează de sport și în special de rugby. Ceilalți, din familii cu probleme financiare, dispare încrederea din ei, nu primesc susținere din partea familiei și se creează această discrepanță”, ne transmite antrenorul.
Pentru Nicolae Manolache, președintele Asociației Municipale de Rugby București, cea mai importantă problemă cu care sportul se confruntă la ora actuală este lipsa de antrenori. „Prima chestiune este lipsa de dascăli, de profesori, antrepori, implicați în rugby. Sunt niște legi proaste în care antrenorii nu pot fi plătiți la cluburi doar dacă sunt profesori cu specializarea rugby. Nu mai avem specializare în România de rugby iar catedrele sunt ținute de-a valma.”
Fără un sistem bine pus la punct, logistic, de infrastructură plus antrenori, rugby-ul se dezvoltă într-un alt mod față de restul sporturilor populare de la noi din țară. Politica AMRB se concentrează la momentul actual de implementarea rugby-ului încă din clasele a VII-a sau a VIII-a, pentru ca tinerii să nu mai renunțe la el după ce trec la liceu. Ei bine, un „hop” mult mai grav are loc atunci când urmează să absolve ciclul liceal. În prezent în București sunt doar 2 echipe de rugby U14 (under 14, sub 14 ani), iar Nicolae Manolache a transmis că vrea ca până în vară să reușească alături de asociația sa fondarea a încă 4 echipe, pentru ca la toamnă să fie 6.
Până atunci, indiferent de care va fi viitorul rugby-ului în România, părinții sunt în continuare dispuși să alimenteze pasiunea celor mici. Ei văd în rugby mai multe aspecte pozitive: munca în echipă, camaraderia, disciplină, activitatea fizică, deconectarea de la mediul virtual. Până la urmă, în ce context mai ai prilejul, în ziua de astăzi, să vezi sute de copii care fac sport și se joacă, fără ca niciunul să aibă vreun telefon în mână?
