La întocmirea unei liste a celor mai importante cinci evenimente geopolitice semnificative din 2022, primele trei au fost destul de evidente – invazia Rusiei în Ucraina, răspunsul militar al Chinei la vizita în Taiwan a președintelui Camerei Reprezentanților Nancy Pelosi și tensiunile asupra economiei globale care determină o renaștere a naționalismului economic și a protecționismului.
Dar alegerea ultimelor două s-a dovedit a fi problematică, în special pentru că au existat atât de multe evenimente mai mici care vor avea probabil o semnificație de proporții mult peste scurtele lor momente de atenție. Ținând cont de acest lucru, publicașia americană THE HILL prezintă cinci evenimente mai puțin mediatizate din punct de vedere geopolitic din 2022 și ce ar putea însemna acestea în viitor.
Turcia negociază acordul privind cerealele dintre Rusia și Ucraina
Facilitarea de către Turcia a acordului privind cerealele dintre Rusia și Ucraina evidențiază rolul în creștere al „puterilor de mijloc” într-o lume multipolară. Turcia a căutat de mult timp să își afirme propriile interese regionale și sfere de interes și a fost dispusă atât să coopereze cu marile puteri, cât și să le provoace, croindu-și propriul spațiu între Europa și Statele Unite, Rusia și China și ajungând de la Mediterana de Est, prin Caucazul de Sud și până în Asia Centrală.
Dar Turcia nu este singura dintre „puterile de mijloc”, pe măsură ce noul sistem multipolar se instalează. Indonezia, Japonia, Brazilia, India și altele își urmăresc propriile strategii naționale pentru a manevra printre marile puteri și pentru a modela nu numai mediul lor regional, ci și concepte mai largi de schimbare a normelor globale.
SUA lansează misiunea Artemis pe Lună
Misiunea Artemis reprezintă o nouă etapă în explorarea spațială a SUA, pe fondul unui câmp tot mai aglomerat de programe spațiale naționale și private. În centrul inițiativei americane se află ideea de a elabora un nou model de norme și standarde spațiale care să definească comportamentul civil și militar în spațiu. Deși exploatarea asteroizilor și coloniile spațiale pot fi încă departe în viitor, concurența pentru accesul la spațiu, resursele viitoare și tehnologia și prestigiul asociate explorării spațiale determină o nouă concentrare asupra terenului strategic suprem.
Odată cu creșterea naționalismului economic și informațional de pe Pământ, este doar o chestiune de timp până când revendicările de teritorialitate vor ajunge dincolo de pământ, mare și spațiu aerian.
Prăbușirea Consiliului Arctic
Invadarea Ucrainei de către Rusia a determinat ceilalți șapte membri ai Consiliului Arctic să înceteze participarea la acest organism, care se află sub conducerea rotativă a Moscovei. Candidatura Finlandei și a Suediei la NATO va consolida și mai mult divizarea guvernanței arctice, împărțind Consiliul Arctic între statele NATO și Rusia și, astfel, subminând șansele ca mecanismul de gestionare post-Război Rece să se refacă în curând.
Pe de o parte, acest lucru deschide calea pentru China și pentru alte state „apropiate de Arctica” de a solicita un nou sistem internaționalizat de gestionare a acestui teritoriu, doar o piesă a unui efort mai larg de redefinire a normelor și sistemelor globale. Pe de altă parte, aceasta conduce la remilitarizarea în continuare a Arcticii, punând capăt unei perioade de cooperare axată pe știință și testând cercetarea privind schimbările climatice și protecția Arcticii.
Rusia este în mod clar cu mult înaintea celorlalte națiuni în ceea ce privește restabilirea unei prezențe economice și de securitate puternice în Arctica. Dar războiul din Ucraina epuizează resursele financiare și de personal, ceea ce ar putea împinge Moscova să se bazeze pe mai multe investiții, participare și activități chinezești în Arctica.
America Latină se înclină spre stânga
America Latină a cunoscut (din nou) o înclinare spre stânga, șase dintre cele mai mari economii fiind conduse de guverne de stânga, odată ce brazilianul Luiz Ignacio Lula da Silva va prelua funcția în ianuarie. Deși acest lucru ar putea crea spațiu pentru o mai mare cooperare în chestiuni de interes reciproc (protecția climei și extinderea comerțului intraregional, de exemplu), există două modele economice concurente diferite în joc – economia mai populistă a Argentinei și, probabil, a Braziliei, și politicile mai etatiste din locuri precum Chile și Columbia.
Contrar tendinței (și cooperării regionale) se află Uruguay, care caută acorduri comerciale bilaterale în afara cadrului Mercosur și testează limitele coeziunii sud-americane.
Testele nord-coreene cu arme convenționale
În timp ce armele nucleare ale Coreei de Nord captează în mod normal toată atenția, Pyongyang a intensificat dezvoltarea și testarea armelor convenționale, punând un accent deosebit pe rachete de calibru mare și rachete balistice și de croazieră cu rază de acțiune mai scurtă. Acestea sunt arme relativ puțin costisitoare pentru câmpul de luptă, care oferă Pyongyangului o capacitate mai mare de a lovi baze militare, depozite și baze de pregătire din Coreea de Sud.
Prin sporirea capacităților sale convenționale, Coreea de Nord a dezvoltat o capacitate și o doctrină aparentă de escaladare calibrată, lucru demonstrat în acest an în timpul exercițiilor de apărare dintre SUA și Coreea de Sud, când Nordul a lansat mai multe runde de rachete și artilerie și a desfășurat propriile exerciții aeriene la scară largă. Pyongyang continuă să se bazeze pe armele nucleare ca coloană vertebrală a apărării sale strategice, dar capacitățile convenționale extinse oferă Nordului capacitatea de a intensifica comportamentul militar coercitiv.
Deși aparent contradictoriu, acest lucru crește atât riscurile unor ciocniri scurte și ascuțite între forțele sau mijloacele nord-coreene și sud-coreene (sau chiar americane sau japoneze), cât și scade riscul unei escaladări rapide către un conflict nuclear sau un război total. Împreună cu schimbarea poziției de apărare a Japoniei și cu expansiunea militară continuă a Chinei, acest lucru prevestește o Asie de Nord-Est mai controversată și mai instabilă în următorii un an sau doi.
