Primele două luni ale anului au însemnat un dezastru pentru Sistemul de Garanție Returnare. Este acel sistem prin care plătim 50 de bani în plus la fiecare sticlă de băutură, urmând să îi recuperăm când ducem sticla înapoi. Doar 5% din sticlele vândute în primele două luni ale anului au fost recuperate. Am ajuns în situația ca ministrul Mircea Fechet să ceară o amânare a implementării oblicatorie de SGR. De ce? Citiți saga acestei povești în acest material.
Sistemul de Garanție Returnare (SGR) pare că se pregătește pentru a patra amânare. Motivele? Eșecul epic din primele două luni ale acestui an. Media pentru ianuarie și februarie este de doar 5,9% returnare pentru sticlele din plastic, de 3,89% pentru cutiile din metal și 2,69% pentru ambalajele din sticlă. Asta în condițiile în care avem obiectiv asumat că până în 2025 să ajungem la peste 70% grad de colectare prin SGR. Este evident că nu vom reuși. Așa că ministrul Mediului, Mircea Fechet, a cerut săptămână trecută nouă amânare pentru implementarea acestui sistem. Poate în următoarele nouă luni vom reuși să punem pe picioare un sistem pentru care ne pregătim din 2018. Ce poți să zici? Cu rugăciune înainte, că strategiile și estimările nu par a funcționa.
Dar să vedem cum am stat în primele două luni din acest an și care este saga acestui sistem.
Doar 23,4 milioane de sticle am recuperat în primele două luni din an
Două luni degeaba
În lunile ianuarie și februarie, în România au fost introduse aproximativ 303 milioane de ambalaje din plastic, 90 de milioane din metal și 74 de milioane din sticlă. Toate reprezintă ambalaje de imbuteliere a băuturilor. În kilograme asta înseamnă 9.800 tone de plastic, 1.300 tone de metal și 20.000 de tone de sticlă. Practic, un total de 467 de milioane de ambalaje cu o greutate totală peste 31.000 de tone.
Prin SGR s-au returnat de către consumatori aproape 18 milioane de sticle de plastic, 3,5 milioane de ambalaje din metal și aproape două milioane de ambalaje din sticlă. În procente înseamnă 5,9% la plastic, 3,89% la metal și 2,69% la sticlă. În cifre amsolute am recuperat aproximativ 23,4 milioane de ambalage dintr-un rulaj total de 467 de milioane. Adică, o medie de 5%.
Este adevărat, în februarie se constantă o creștere a procentelor față de luna ianuarie. În timp ce în prima lună a anului au fost returnate doar 1,53% dintre ambalajele din plastic, 0,94% din cele din metal și 0,36% din cele din sticlă, în februarie am înregistrat un retur de 8,82% la plastic, 5,48% la metal și 3,92% la sticlă.
Cu toate acestea, specialiști din domeniu susțin că gradul de returnare să va stabiliza pe la 10% în acest an. Un procent dramatic mai mic decât ținta asumată până în 2025: peste 70% grad de returnare. Până în 2029 ținta este de 90%. Adică, în numai cinci ani să ajungem de la o medie de 5% pe cele trei tipuri de ambalaj, la 90%. O creștere de 85%. Un calcul simplu ne arată că în fiecare an ar trebui să mai adăugăm 17% la gradul de recuperare a ambalajelor de la băuturi. Numai că semnele nu sunt îmbucurătoare.
Letonia a ajuns la 54% grad de recuperare în câteva luni
Poate vă gândiți că este normal ca sistemul să pornească mai greu. Poate ar sta în picioare argumentul dacă nu am avea cu ce ne compara. Din fericire avem. Letonia a lansat acest sistem cu doar un an și jumătate înaintea României, pe 1 februarie 2022. Este țara cea mai apropiată de noi ca dată a lansării. Așa că o comparație este potrivită. După numai câteva luni au ajuns la un grad de recuperare a ambalajelor cu garanție de 54%.
Noi am ajuns la 5% grad de returnare dupa patru luni. Ei au în proiect incluse același tip de ambalaje ca la noi: sticle din plastic și sticlă și doze de metal. Specific acest lucru pentru că sunt țări care au incluse în acest sistem doar ambalajele din plastic și și cele din metal. Este cazul Norvegiei, prima țară care a introdus acest sistem în 1996, și Slovacia, care l-a introdus în 2003.
Letonia mai are două similarități cu sistemul de la noi. Administratorul sistemului DRS în Letonia este SIA Depozita lepakojuma Operators, organism ce reunește mai mulți producători de băuturi, asociații de producători de băuturi și retaileri. Garanția pentru fiecare ambalaj este de 10 euro-cenți. Practic, organismul care se ocupă de administrare este format tot din jucători din domeniu și prețul pentru un ambalaj returnat este același. La noi este 50 de bani, la ei este 10 euro-cenți, aproximativ 50 de bani.
RetuRo este contestat
De ce am pornit noi atât de greu? După trei amânări. Ne pregătim de a patra. Săptămânile trecuta a apărut informația că cel mai mare producător de băuturui îmbuteliate de la noi dă în judecată RetuRo, organismul care administreaza SGR. Practic, primul lucru pe care îl înțelegem din această știre este că marii jucători contestă organismul. Prima problemă. Și există un argument foarte puternic pentru asta.
Compania RetuRO Sistem Garanţie Returnare are trei acţionari privaţi: Asociaţia Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate, Asociaţia Berarii României pentru Mediu şi Asociaţia Retailerilor pentru Mediu. Compania are şi un acţionar public, statul român, prin Ministerul Mediului, care deţine 20% din acţiuni.
Trebuie să te înregistrezi la concurență
Scopul sistemului SGR este de a colecta din piaţă şi de a introduce ambalajele într-o economie circulară ajutând România să atingă ţintele naţionale de colectare şi reciclare stabilite la nivel european. Acestea cer ca până în anul 2025 să se colecteze 77% din PET-urile puse pe piaţă, iar până în anul 2029 – 90%. Producătorii vor trebui să achite un tarif de administrare al SGR, care va fi calculat în funcţie de material, greutate, volum şi cantitate.
Astfel, producătorii şi comercianţii sunt obligaţi să se înregistreze în SGR prin intermediul unei notificări speciale, să se înregistreze într-o bază de date şi nu în ultimul rând să încheie contracte de prestări servicii cu administratorul SGR. În caz contrar, comercianţii nu vor mai putea comercializa produse din materialele în cauză de la producătorii neînregistraţi în SGR sau de la distribuitorii acestora.
Practic, noi avem o entitate privată care administrează o piață enormă. Cei de la Romaqua susțin că în România se comercializează peste șapte miliarde de sticle de băuturi anual. În primele două luni s-au recuperat aproximativ 24 de milioane de sticle.
Ceea ce nu mai miră în condițiile în care cel mai mare jucător din acestă piață contestă fățiș autoritatea RetuRo. O societate pe acțiuni, formată din alți jucători din piață, și care are monopol prin lege pe acest sistem.
Mircea Fechet, ministrul MEdiului (sursă foto: G4Media)
Din 17 centre de colectare promise avem doar două
O altă problemă este că RetuRo trebuia să aiba 17 centre mari de colectare a sticlelor venite din returnare la nivel național la debutul proiectului. Numai că în februarie avea doar două. Practic, și dacă se recuperau 100% din sticlele comercializate în România am fi ajuns la un blocaj și la o creștere a prețurilor. De ce? Pentru că ambalaj returnat în Constanța trebuie să ajungă în Cluj sau Timiș pentru a fi procesat. Acolo sunt singurele două centre ale RetuRo în acest moment. Iar asta, crește prețul acelui ambalaj când ajunge din nou la un producător din cauza costurilor de transport.
Așa că am ajuns în situația că ministrul Mircea Fechet să anunțe la începutul acestei săptămâni că va cere amânarea SGR din nou. A treia oară. Prima oară a fost amânat de la 1 ianuarie 2021 pentru 1 octombrie 2022. A urmat o nouă amânare: pentru 30 noiembrie 2023. În vara anului trecut RetuRo a cerut o nouă amânare de trei luni, respinsă de ministrul Fechet. Acum același ministru spune că este nevoie de o nouă amânare până la finalul anului.
Motivul? „Având în vedere multiplele solicitări de anulare/modificare a dispozițiilor art. 10 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1074/2021 privind stabilirea sistemului de garanție-returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile, astfel cum acestea au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 1075/2023, venite din partea operatorilor economici, se impune introducerea unui termen rezonabil de introducere pe piață și comercializare a produselor în ambalaje fără marcaj SGR, adaptat la realitățile economice și la dinamica relațiilor de afaceri din societate”, se arată în nota de fundamentare a modificări legislative propusă de ministerul Mediului.
Chiar avem nevoie de el? Exemplul Belgiei
Suntem în 2024 și ne chinuim să punem pe picioare acest sistem din 2018. Și ca să ne fie clar că nu este un sistem impus din Europa, vă dau doar exemplu Belgiei.
Belgia este singurul stat membru al Uniunii Europene care susține că nu va implementa Deposit Return System (DRS) în viitor deoarece ratele de reciclare a deșeurilor sunt ridicate, chiar și în condițiile în care ambalajele de băuturi sunt colectate de la gospodării împreună cu alte deșeuri din plastic, scrie jurnaldesustenabilitate.ro. Patrick Laevers, CEO al FostPlus, o companie belgiană din domeniul reciclării, a declarat pentru recyclinginternational.com, că sistemul DRS nu a fost esențial pentru atingerea unor rate atât de ridicate de reciclare în Belgia.
În prezent, 89,1% din toată cantitatea de ambalaje pusă pe piață este reciclată, ceea ce înseamnă 700.000 de tone din cele 783.500 de tone de ambalaj puse pe piață de peste 5.000 de companii membre ale FostPlus.
Practic, nu este o impunere a Uniunii Europen, ci o recomandare. Putem implementa și sisteme la care să ne pricepem mai bine. Importante sunt rezultatele. Deocamdată avem scandal și o nouă amânare.
