SERIAL Burleanu, groparul fotbalului românesc! De la președinte de minifotbal, la un minipreședinte

Venit cu fast, dintr-un așa numit sport, în care România domina Europa, Răzvan Burleanu și-a arătat repede limitele. Opt ani mai târziu, Naționala României găsește cu greu adversari contra cărora să fie competitivă și stadioane în țară pe care să nu fie hulită.

În momentul în care a candidat prima dată pentru poziția de președinte al Federației Române de Fotbal, Burleanu a venit din postura de președinte al unei federații în care rezultatele sportive ale țării noastre erau inegalabile la nivel european.

Până în 2014, România câștigase patru titluri europene din tot atâtea participări. Între timp, naționala țării noastre a reușit cucerirea altor două Campionate Europene (2014 și 2015), precum și două locuri trei la Campionatul Mondial (2015 – primul desfășurat și 2019).

Înainte de a ne urca pe cai mari cu aceste performanțe, trebuie să intrăm un pic mai cuprinzător în interiorul subiectului. Ce este minifotbalul? Un sport pe care l-am practicat foarte mulți dintre noi încă de la vârste fragede, în curtea școlii și pe care încă îl practicăm.

Minifotbalul este fotbal pe teren redus, în format 5+1, adică principala formă de fotbal amator practicată la scară largă în România. Practicarea lui în formă organizată a început în 2006 și din 2010 se găsește sub auspiciul unei federații, ceea ce este o găselniță 100% românească, care i se datorează lui Răzvan Burleanu.

Tot el este și cel care a strâns rândurile pentru crearea Federației Europene de Minifotbal, al cărei președinte a devenit în 2012 și a Federației Internaționale de Minifotbal, în cadrul căreia a ocupat postul de vicepreședinte.

A fost primul președinte al federației europene de minifotbal

Răzvan Burleanu și-a făcut foarte bine calculul de oportunitate și a profitat, strict în conotația pozitivă a cuvântului, dezvoltând un nou sport la nivel inițial național, apoi european și în cele din urmă internațional. Federația de Minifotbal din România a fost consituită de către Răzvan Burleanu, Gavrilă Vasilescu, Paul Costaș și fostul arbitru Ioan Onicaș, care ocupă postul de președinte după alegerea lui Burleanu la timona FRF.

În 2016, Federația a primit din partea Ministerului Sportului, Certificatul de Identitate Sportivă (CIS), ceea ce l-a transformat într-un sport oficial la nivelul țării noastre, iar în 2021 a fost înființată, sub egida Ministerului Sportului, Federația Română de Minifotbal.

În concluzie, rezultatele mărețe cu care țara noastră se poate lăuda pe plan internațional sunt reușite într-o perioadă în care fotbalul de curtea școlii a început să se practice organizat, fenomenul pornind chiar din România. Desigur, acest lucru nu înseamnă că luăm din meritele celor care au obținut aceste rezultate, inclusiv ale lui Răzvan Burleanu, doar contextualizăm fenomenul pentru o bună înțelegere a lui.

Dezvoltarea fotbalului de curtea școlii într-unul organizat sub formă de competiții a adus atât resurse financiare cât și competitivitate în rândul practicanților lui și cel mai important, l-a transformat într-un vector de imagine, ceea ce a făcut să atragă cetățenii către sport, un lucru extrem de benefic pentru societate.

Ajuns la conducerea fotbalului mare, nu doar că Răzvan Burleanu nu a mai reușit un progres atât de rapid ca și cu minifotbalul, dar nu cred că greșesc cu nimic când spun că a dus fotbalul românesc la cel mai jos nivel din istoria a cel puțin ultimilor 33 de ani.

Este important de precizat că pe când era președintele federației de minifotbal, Răzvan Burleanu a făcut subiectul unei anchete a jurnaliștilor de la Rise Project. Aceștia l-au acuzat pe Burleanu că a făcut afaceri personale în numele federației pe care o conducea. Mai exact este vorba despre concesiunea a două terenuri, în Ploiești și Onești.

Conform Rise Project, Burleanu a făcut lobby în numele Federației de Minifotbal la autoritățile locale pentru concesionarea celor două terenuri, iar la licitația publică a câștigat firma acestuia, Lider Sport, în dauna a altor două, conduse de tatăl, respectiv fratele său, astfel respectând condiția legală de a fi minimum trei participanți la respectiva licitație.