Presa internațională continuă să urmărească atent războiul din Ucraina și conflictul din Orientul Apropiat, în vreme ce Europa se confruntă cu probleme cornice.
În SUA giganții tehnologiei pun Curtea Supremă în fața unei dileme constituționale.
Arme, mai multe arme
Agenția italiană Ansa transmite că „după reuniunea G7 prezidată de Italia la Kiev, Volodimir Zelenski trage un semnal de alarmă asupra capcanelor propagandei rusești în Italia și-i cere Romei să facă mai mult: «Meloni e alături de noi, dar în Italia sunt prea mulți pro-Putin»”.
Publicația spaniolă 20 Minutos consemnează că „Zelenski a declarat că Ucraina ar putea recâștiga inițiativa și ar putea avansa din nou pe front, dacă va primi cantități mici de armament suplimentar, cum ar fi sistemul Patriot: «Dacă azi sau în lunile următoare Ucraina ar primi 10 sisteme Patriot pentru centre industriale vitale, [avioanele rusești] nu s-ar apropia de noi, s-ar retrage, le-am sparge liniile defensive și am avansa»”. În acest sens, portalul european Politico propune achiziții comune de armament ale UE, sub titlul: „Lucrul de care avem nevoie e un comisar european al armamentului”.
Suedia e în NATO
Agenția Reuters anunță că „după luni în care partidul de guvernământ Fidesz a tergiversat procedura de ratificare, parlamentul Ungariei a aprobat luni în sfârșit o lege care-i permite Suediei să adere la NATO, pe fondul războiului din Ucraina”.
Magyar Hirlap nu ratează ocazia de a sublinia că „premierul suedez Ulf Kristersson și-a înghițit mândria și a făcut un pelerinaj cu miză mare în capitala Ungariei. Oficialii suedezi puneau inițial la îndoială vizita premierului, temându-se că aceasta ar fi văzută ca o înclinare în fața presiunii lui Orbán pentru discuții bilaterale”.
Reprimare și resemnare
Săptămânalul german Der Spiegel publică un amplu reportaj despre modul în care Putin îi controlează pe ruși, „prin reprimare și resemnare”.
„Putin luptă în două războaie, unul extern contra Ucrainei și unul intern împotriva dizidenților – iar acum pare a fi în avantaj pe ambele fronturi. Putin a transformat [Rusia] într-o autocrație care lovește mereu mai brutal. Dacă nu era deja o dictatură, Rusia a devenit una atunci când a invadat Ucraina.”
Ultimul bastion Hamas
„Armata Israelului a prezentat cabinetului de război un plan de evacuare a civililor palestinieni din cel mai sudic oraş din Fâşia Gaza, Rafah. Netanyahu a promis că va porni ofensiva în Rafah [și] a insistat că operaţiunea îi va aduce ţara la câteva săptămâni de victoria totală împotriva Hamas”, informează BBC.
La Libre Belgique reține că Rafah e „ultimul bastion” al Hamas și Netanyahu urmărește acolo o ofensivă terestră pentru a învinge mișcarea islamistă și a elibera ostaticii sechestrați în Gaza. Referindu-se la negocierile pentru un armistițiu, Netanyahu a asigurat că „vom obține progresul pe care îl urmărim cu toții” dacă „Hamas revine asupra cerinţelor sale delirante și revine la realitate”.
The Washington Post crede că Israel și Hamas se apropie „încet-încet” de un acord. Mediatorii americani consideră că dacă vor putea obține un armistițiu de șase săptămâni, acesta ar putea „deschide calea unui proces mai amplu de detensionare”, iar dacă nu, „fitilul e aprins pentru o nouă explozie la începerea Ramadanului, pe 10 martie”.
Protejați Marea Roșie!
Editorialul cotidianului britanic The Telegraph argumentează că și restul lumii, și în special „Franța, China și statele arabe”, trebuie să-și asume o parte din sarcina protejării comerțului mondial în Marea Roșie. Regatul Unit și SUA sunt lăsate să lupte singure cu miliția Houthi care perturbă grav traficul maritim, protejând astfel interesele comerciale ale întregii lumi.
De exemplu „țări mari europene care se bazează pe comerțul prin canalul Suez sunt absente. Ceea ce face o bătaie de joc din vorbăraia lor găunoasă despre o armată a UE și o politică externă comună”.
La coada tehnolgiei
” The Financial Times avertizează că Europa a rămas „codașă” la tehnologie, în care investește doar 20% din cât investesc SUA ori 50% în raport cu China. Grăitor e că Nvidia „nici măcar nu s-a mai deranjat să-și declare veniturile din Europa în ultimul raport anual”. Problema e că restructurarea firmelor e mai importantă decât în alte sectoare, fiindcă investițiile sunt mai riscante, o rată a eșecului de 80% nefiind surprinzătoare. Sectorul e „impredictibil, perturbator și volatil.
Atacul lobbyștilor
Cu costuri de disponibilizare mai mari și proceduri mai îndelungate, prețul adaptării e în Europa cam de 10 ori mai mare ca în SUA”.
Ceea ce nu înseamnă că SUA nu întâmpină probleme proprii. The New York Times scrie că grupuri de lobby reprezentând Facebook, Google, Twitter și alte asemenea firme au atacat la Curtea Supremă legi adoptate de Texas și Florida care, în esență, le interzic rețelelor sociale să cenzureze conținut pe baza opiniilor personale ale autorului.
Rețelele acuză legile că le încalcă lor dreptul la liberă exprimare consfințit prin constituție, întrucât le alterează politica editorială. Dar prin „exprimare” ele înțeleg orice operațiune pe care o desfășoară, inclusiv colectarea de date personale.
Or, apreciază Times, dacă ar avea câștig de cauză ar obține o „imunitate frizând suveranitatea, pe care e greu de imaginat că autorii constituției ar fi intenționat s-o acorde vreodată”. The Wall Street Journal adoptă o poziție care mai mult subliniază complexitatea problemei. Republicanii din Florida și Texas „sunt pe bună dreptate frustrați de cenzura care adesea îi discriminează pe conservatori. Soluție facilă nu există. Expunerea și condamnarea cenzurii ajută. Dar niciodată nu iese bine pentru conservatori, și de fapt nici pentru oricine altcineva, când presupusul remediu e să-i acorzi guvernului puteri și mai mari de a controla discursul. Soluția la cenzurarea conservatorilor de către companii nu este cenzurarea companiilor de către guvern.”
