REPORTAJ – Parada de 1 Decembrie! Între „La mulți ani, România!” și „Jos Iohannis”

Mare paradă și festivitate în București, lângă Arcul de Triumf, cu ocazia Zilei Naționale. Ceea ce m-a bucurat a fost că foarte mulți români, câteva mii, au venit la eveniment, în ciuda ploii și a frigului. Ceea ce a fost în același timp previzibilă și supărătoare a fost agitația cu care s-a sărbători Ziua Marii Uniri.

Cu Imnul Național, „Deșteaptă-te, române!”, așa a început parada de de astăzi. Mâini drepte îndreptate către piept, poziții de drepți și atenția sporită, astfel au reacționat unii dintre români prezenți acolo, lângă Arcul de Triumf. Însă, din nefericire, momentele emoționante se cam opresc aici.

Bucuria și revolta de a fi

Îmbrâncelile și lipsa de spațiu au fost nelipsite. Ca orice om din presă curios, am vrut să fiu cât mai aproape de miezul problemei, cât mai aproape de locul unde vor cuvânta înalți ai Armatei și ai diverselor servicii, dar și domnul președinte, Klaus Iohannis. Nu s-a putut. Aparent, aveai nevoie de invitație pentru a trece în acel cerc restrâns de oameni. „Este loc public, de ce restricționați zona pentru cetățeni?”, se auzea o doamnă nemulțumită de cele întâmplate. „Măcar presa lăsați-o să treacă, jurnaliștii trebuie să fie acolo”, a continuat aceasta, însă, se pare, auzită doar de mine.

M-am resemnat în fața crudului destin, de a nu-l vedea pe Iohannis viu în fața ochilor, așa că m-am retras într-un colț, liniștit, ascultând fanfara. La foarte scurt timp, nu departe de unde eram eu, un grup de domni și doamne aclamau cu patos: „Jos Iohannis, jos NATO! Ne-ați vândut țara!”. Bineînțeles, totul transmis live pe Facebook. Unii dintre cei prezenți se uitau cu deznădejde la acești oameni care protestau, alții își vedeau în continuare de treabă. „Nu le da apă la moară. Dacă văd că sunt băgați în seamă, nu se mai opresc”, spuse o doamnă către, probabil, fiica acesteia, ambele stând pe o bancă, în picioare, pentru a vedea mai bine parada peste capete și umbrele.

Doar la câțiva metri mai încolo, un grup de oameni erau sus, pe garduri, tot pentru a evita aglomerația. Li s-a atras atenția inițial din partea celor de la securitate, însă aceștia din urmă, văzând că nu au niciun pic de succes, au lăsat-o baltă.

Românii, mai mult decât interesanți

Am zis că am văzut ce era de văzut acolo, în față. Pe președinte nu l-am zărit, nici nu l-am auzit. Nu a scos o vorbă. Depășind situația mi-am zis să înaintez către cealaltă parte a publicului. Lumea mult mai degajată, mai împrăștiată. Chiar aveai loc să arunci un ac de data aceasta. Se făceau poze, se râdea, se fluturau steaguri și se bea cafea.

Ca de obicei, copiii erau cei mai fericiți că văd polițiști și militari în uniformă, mașini de acțiune, utilaje speciale și tot tacâmul, exaltând când unii dintre ei le făceau cu mâna. Unii dintre cei prezenți au reușit să dea culoare zilei reci de afară, îmbrăcați în port popular, în blană de urs sau pur și simplu cu drapelul țării pe umeri. Cu toate acestea, un lucru inedit pe care l-am observat a fost buchetul din mâna unui domn, un buchet de trandafiri pictați în roșu, galben și albastru.

Peste drum de unde mă aflam, dar tot pe Kiseleff, zăresc câțiva norocoși la un balcon. Probabil o clădire de birouri, iar angajații ieșiseră să vadă defilarea, având „bilete VIP”, scăpând de înghesuială și de frig. Continuând pe ideea de atipic, specific faptul că nu mă așteptat la un număr atât de mare de vânzători de steaguri. Plantați ca ceapa în grădină, nimereai câte unul din câțiva metri în câțiva metri. De curiozitate, am întrebat cât costă. Prețurile variau între 5 și 20 de lei, în funcție de mărime, nu în funcție de cât de patriot ești.

Unde-i parada, nu-i parada

Nu m-am uitat exact la ceas, nu mi-am dat seama când a început și când s-a terminat parada. Cu toate acestea, mai mult de o oră, o oră și jumătate nu a durat. La un moment dat, când scot ochii din telefon, văd că lumea sparge șirul de grilaje ce separa publiucul de bulevard, pe unde trecuseră anterior cei care defilaseră. Kiseleff-ul se redeschiseră din nou, iar piața Arcului de Triumf se umpluseră de oameni, chiar dacă începuseră să dea cu grindină.

Copii apucaseră acum să facă și poze cu câțiva jandarmi sau polițiști ce mai rămăseseră prin zonă. „Când o să fiu mare, vreau să fiu ca dumneavoastră!” spuse un băiețel, dând mâna bărbătește cu un om solid, de aproape doi metri, îmbrăcat în costum de camuflaj.

Foarte mulți români rămăseseră să admire, să se filmeze lângă emblema victoriei din București. „La mulți ani, România!” strigaseră o domnișoară pentru urmăritorii ei de pe Instagram, cel mai probabil.