Povestea din spatele coroanei Elisabetei a II-a! Safirul, perlele, rubinul și diamantul parcă vorbesc

Coroana imperială de stat a fost martora multor momente istorice de rezonanță, dar și a unora mai puțin maiestuoase. După moartea bunicului reginei, George al 5-lea al Regatului Unit, de exemplu, sicriul regelui a fost transportat de la stația King’s Cross din Londra, având coroana deasupra. Din cauza zdruncinăturilor pe care le ofereau străzile pietruite, partea superioară a globului, împodobită cu diamante, precum și crucea și safirul, s-au desprins și s-au rostogolit într-un șanț.

Deși au fost recuperate în grabă, monarhul mort zăcea sub o coroană mutilată, ceea ce mulți din mulțime, inclusiv noul rege, Eduard al VIII-lea, au considerat că este de rău augur. Unsprezece luni mai târziu, Eduard a abdicat.

Tradiția purtării coroanelor (care reprezintă regalitatea) este „un lucru consacrat în culturile din întreaga lume și din toate timpurile”, spune Anna Keay, fost curator la Turnul Londrei, care a scris ghidul oficial al bijuteriilor coroanei. „Gestul de a purta ceva pe cap, care vorbește despre statutul tău de persoană specială, îl vedem de-a lungul mileniilor”.

Cu alte cuvinte, fermecătoare sau respingătoare, excesul vast și ridicol al celor 2.868 de diamante, 17 safire, 11 smaralde, patru rubine și 269 de perle ale coroanei reprezintă ceva simbolic. Iată câteva dintre poveștile lor.

1. Safirul Sfântului Eduard

Este posibil ca aceasta să fie cea mai veche piatră din coroană, fiind îngropată ca inel, conform legendei, odată cu regele Eduard Confesorul în 1066 (și dezgropată din mormântul său un secol mai târziu). Eduard dăruise inelul unui cerșetor, spune povestea, care s-a dovedit a fi al Sfântului Ioan Evanghelistul. Este posibil ca tabloul Wilton Diptych, aflat în prezent în Galeria Națională, să îl arate pe Richard al II-lea purtând safirul într-un inel.

Pe de altă parte, ar putea fi vorba de un safir complet diferit. După războiul civil, bijuteriile coroanei medievale au fost sparte, topite și vândute. Carol al II-lea a vrut să restaureze orice bijuterie regală pe care a putut să o recupereze. Însă, acest safir nu a fost recuperat decât în epoca victoriană.

„Este foarte greu să identifici oricare dintre aceste pietre prețioase și să spui cu încredere că sunt cele de dinainte”, spune Keay, acum director al Landmark Trust. În cazul safirului, „nu cred că acesta poate fi cel dinainte, este destul de mic. Evident, pentru ceilalți, acesta este enorm”.

2. Cerceii Reginei Elisabeta

Coroana imperială este numită astfel nu din cauza imperiului britanic, ci din cauza formei sale cu arc închis, pe care Henric al VIII-lea a adoptat-o (în locul unei coroane deschise), pentru a semnala presupusul său statut imperial. Din centrul arcurilor atârnă patru perle mari în formă de pară.

Potrivit Royal Collection Trust, acestea au fost legate de șapte perle pe care Catherine de’ Medici le-a dăruit nurorii sale, Maria, regina Scoției. Este posibil ca Elisabeta I să le fi purtat mai târziu ca cercei, deși se pare că ea prefera să poarte perlele pe costum.

Pe de altă parte, scriu aceștia, „se pare că cel puțin două dintre perle nu au intrat în colecție până în secolul al XIX-lea”, ceea ce subminează o parte din romantismul elisabetian.

3. Rubinul Prințului Negru

De fapt, un spinel de 170 de carate este cu siguranță o bijuterie foarte veche. Această piatră prețioasă a fost străpunsă la un moment dat în istoria sa (este vizibilă o mică umflătură într-un rubin care acoperă această gaură). Se spune că Prințul Negru ar fi cerut această piatră în schimbul ajutorării lui Petru de Castilia (cunoscut ca „cel Drept” sau „cel Crud”, în funcție de punctul de vedere al fiecăruia). Petru a luat rubinul de la Abu Said, conducătorul Granadei, după ce l-a înjunghiat mortal în timp ce încerca să se predea.

Un filmuleț încântător din anii 1960, disponibil pe YouTube, o arată pe regină vorbind despre coroană: „Întotdeauna îmi place să mă gândesc că a fost purtată de regele Henric al V-lea în timpul bătăliei de la Agincourt”. Este posibil ca Richard al III-lea să fi avut acest rubin pe coroană atunci când a fost ucis în Bătălia de la Bosworth, scriu cei de la The Guardian.

4. Diamantul Cullinan Ⅱ

Numit astfel deoarece, chiar dacă are 317 carate, nu este cea mai mare bijuterie obținută din diamantul Cullinan, cel mai mare diamant neprelucrat descoperit vreodată. Acela, de 531 de carate, se află în Sceptrul Suveranului, de asemenea, așezat în prezent deasupra sicriului din Westminster Hall.