Pensionarii se confruntă cu dificultăți legate de valoarea pensiilor, chiar și după ani de muncă grea. Intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor în România, planificată pentru 1 septembrie, va avea un impact major asupra aproximativ 5 milioane de pensionari. Dintre aceștia, aproximativ trei milioane vor vedea o creștere a pensiilor.
Două milioane de pensionari vor rămâne cu pensiile la același nivel, evitând scăderea care ar fi fost inevitabilă fără intervenția legislativă.
Pensionarii care au lucrat în perioada comunistă sunt dezavantajați
Controversa majoră ține de perioada muncii înainte de 1989, când săptămâna de lucru avea șase zile, incluzând sâmbăta. Noua lege a pensiilor asigură că niciun pensionar nu va primi mai puțin. Însă, nu sunt recunoscute zilele de sâmbătă lucrate ca parte a perioadei de cotizare. Astfel, munca suplimentară prestată în perioada comunistă este ignorată.
În acea perioadă, angajații români erau deseori forțați să lucreze și în zilele de sărbătoare sau să participe la activități agricole în weekenduri. În 1990, un decret a redus săptămâna de lucru la cinci zile, dar această modificare nu ține cont de orele suplimentare lucrate anterior pentru calculul pensiilor actuale.
Această problemă este dificilă pentru mulți pensionari, întrucât multe companii din acea perioadă s-au desființat sau nu mai au documentele care să ateste orele suplimentare. Pensionarii pot încerca să obțină aceste documente de la primării sau Arhivele Naționale, însă procesul este complicat și descurajant.
Pentru a rezolva problema, pensionarii au la dispoziție perioada 1 septembrie 2023 – 1 martie 2025 pentru a furniza documentele necesare. Există și propuneri de acordare a unui punct suplimentar pentru fiecare an lucrat în aceste condiții, ceea ce ar echivala cu o creștere de 81 de lei, ca o recunoaștere a efortului lor.
Ce spune legea
Art. 136. – (1) În cazul în care în carnetul de muncă, în carnetul de asigurări sociale sau în oricare alt act prevăzut de lege au fost înregistrate salarii pe oră ori salarii pe zi, salariile lunare se vor calcula prin înmulţirea salariilor orare sau, după caz, zilnice cu numărul mediu de ore pe lună, respectiv cu numărul mediu de zile lucrătoare pe lună din perioadele respective, astfel:
a) 25,5 zile (204 ore) pe lună, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1978;
b) 24,5 zile (196 ore) pe lună, pentru perioada 1 ianuarie 1978 – 1 martie 1990;
c) 23,6 zile (189 ore) pe lună, pentru perioada 1 martie 1990 – 30 septembrie 1990;
d) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru perioada 1 octombrie 1990-1 ianuarie 1997;
e) 21,16 zile (169,33 ore) pe lună, pentru anul 1997;
f) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 1998;
g)21,50 zile (172 ore) pe lună, pentru anul 1999;
h) 21,67 zile (173,36 ore) pe lună, pentru anul 2000;
i) 21,42 zile (171,36 ore) pe lună, pentru anul 2001;
j) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 2002;
k) pentru anul 2003 și în continuare numărul mediu de zile și, respectiv, de ore lucrătoare pe luni se vor calcula conform prevederilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la zilele de sărbătoare legală.
(2) În situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate salariile, la determinarea punctajelor lunare se utilizează, în locul acestora, salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă, potrivit Newsweek.
